Întru numele lui Dumnezeu - Çel care Încuviințează, Milostivul !
-Condeiul-
(52 versete)
01. Nun. Pe condei şi pe çe scriu ele !
02. Nu ești, prin bunăvoința Domnului tău, un smintit!
03. Çi, cu-adevărat, pentru tine este răsplata fără sfârșit,
04. căci, într-adevăr, açeasta este asupra firii sublime.
05. Așadar, o să vezi şi vor vedea
06. care dintre voi este bolnavul…
07. Neîndoielnic, Domnul tău, El este bine-cunoscătorul oricui rătăçește de la calea Sa și El este bine-cunoscătorul çelor drept-călăuziţi !
08. Deçi, nu te supune tăgăduitorilor
09. çe-și doresc ca să renunți, fiindcă astfel ei ar îngădui... !
10. Și nu asculta oricărui juruitor josnic,
11. defăimător, scornitor de bârfă,
12. opritor al binelui, abuziv, păcătos,
13. crud, după aceea samavolnic
14. fiindcă el este çel avut şi cu copii…!
15. Atunçi când se reçită lui versetele Noastre, ziçe: “Basmele înaintașilor !”.
16. O să-i însemnăm lui asupra mutrei !
17. Într-adevăr, i-Am înçercat pe ei, precum i-Am înçercat pe tovarășii grădinii, când juraseră să-i culeagă roadele dis-de-dimineaţă
18. și nu se-ndoiau deloc.
19. Astfel s-a abătut asupra ei o urgie a Domnului tău, pe când ei dormeau…
20. Deçi, în zori era ca şi culeasă!
21. S-au strigat ei dimineaţa
22. aşa: “Mergeţi devreme la ogorul vostru, de vreți să recoltați!”.
23. Astfel au plecat… Şi ei își șușoteau
24. anume că: “Nu v-a intra în ea astăzi, peste voi, vreun sărman!”.
25. Și grăbiră potrivit deçiziei hotărâte…
26. Dar, când au văzut-o, ziseră: “De bună seamă, ne-am rătăçit!”,
27. “Ba nu! Sântem păgubiți!”.
28. Spus-a çel mai cumsecade al lor : “Oare nu v-am spus vouă: de çe nu premăriți Lui?!”.
29. Spuseră: “Mărire Domnului nostru! Într-adevăr, noi am fost çeı samavolnici…”.
30. Atunçi, se apropiară, unii de-ai lor către çeilalți, dojenindu-se…
31. Spuseră: “O, vai nouă! Într-adevăr, noi am fost çei nelegiuiți!
32. Poate, Domnul nostru, va dărui nouă una mai bună decât açeasta(1). Cu adevărat, la Domnul nostru sânt spășirile!”.
(1)Decât acea grădina distrusă la care se grăbeau cu lăcomie
33. Așa este osânda! Și, neîndoielnic, osânda de Apoi este çea mare, dacă ei ar şti!
34. Cu adevărat, çelor drept-temători, la Domnul lor, grădinile plăçerii.
35. Oare I-am trata pe çei supuşi asemeni răufăcătorilor?!
36. Çe-i cu voi? Cum judecaţi?!
37. Ori cu voi este vreo carte din care învăţaţi?!
38. Chiar așa, voi din ea cu çe v-aleğeți?
39. Sau cu voi sânt jurămintele de la Noi, legate de data Învierii, că într-adevăr pentru voi este çeea çe aleğeți?!
40. Întreabă-i: “Care dintre ei pentru açeasta este răspunzător?”.
41. Ori au ei asoçiați?! Atunçi, să vină cu idolii lor, de au fost sinçeri !
42. Data(2) açeea va dezgoli din os, și vor fi chemaţi la Închinare, însă nu vor putea...
(2) Ziua Învierii.
43. Rușinați, ochii lor le vor acoperi umilința. Căçi, într-adevăr, fuseseră chemaţi la Închinare pe când ei erau teferi.
44. Deçi, lasă-Mă cu oricare respinğe asemenea vestire ! O să-i adunăm treptat de pe unde nici nu bănuiesc,
45. căçi îi Voi păsui pe ei… Negreşıt, urzeala Mea este temeinică!
46. Oare le çeri lor vreun preț încât ei, de datorie, sânt copleșiți?!
47. Ori aproape le este nevăzutul, încât ei îl însemnează?
48. Deçi, fii răbdător întru judecata Domnului tău şi nu fi precum tovarășul peştelui(3) când striga, căçi era îndurerat!
(3) Iona
49. De nu l-ar fi ajuns un har de la Domnul său, ar fi fost aruncat pe țărmul gol și-ar fi fost dezonorat!
50. Însă, l-a ales pe el Domnul său, făcându-l de-al drepților.
51. Și, înt-adevăr, çei care tăgăduiesc aproape că te doboară cu privirea lor când aud Pomenirea. Şi zic ei: “Sigur açesta este un smintit!”.
52. Însă nu este el(4) decât o reamintire lumilor!
(4) Dublă trimitere: la profetul Muhammed şi la Rostire(Coran) - în arabă cuvântul fiind la genul masculin; fiindcă misiunea amândorura este aceeaşi – reamintirea Voii lui Dumnezeu.
