Închinarea este un element cheie al vieții supusului drept-credinçios și înseamnă "a fi un om care umblă cu Dumnezeu". Ea este Actul de Comuniune care îl conectează 24/7 pe drept-crediçios, în mod direct, cu Dumnezeu.
Închinarea este prinçipalul act de manifestare al drept-credinçiosului în Reliğia Monoteistă. Dumnezeu ne-a revelat în Rostire: "Reçită çe ţi s-a revelat din Scriptură şi Întemeiază Închinarea. Căçi într-adevăr Închinarea împiedică de la desfrânare şi urâçiune, iar pomenirea lui Dumnezeu este çea mai măreaţă ! Iar Dumnezeu ştie çeea çe façeţi." - ROSTIREA 85(29):45
"Umblarea cu Dumnezeu"
Asumarea Închinarii, ca și Comuniune cu Dumnezeu, reprezină aleğerea de a fi "un om care umblă cu Dumnezeu" și ea este calea pe care Creatorul nostru ne-a indicat-o ca fiind cea care ne poate duçe spre feriçita destinație finală - Viața veșnică în Raiul lui Dumnezeu.
"Umblând cu Dumnezeu" este garanția drept - credinçiosului că este pus la adăpost de urzelile și vicleșugurile Șarlatanului(Satan) și că Dumnezeu veghează asupra noastră pentru a ne proteja și călăuzi în açest scurt periplu de testare întru ale vieții lumești.
"Umblarea cu Dumnezeu" este act de predare, supunere și părtășie la Dumnezeu. Împlinită zilnic, de dimineața până seara, adică rămânerea în contact continuu cu Dumnezeu în tot timpul stării noastre de veghe, reprezintă modul çel mai bun de a cultiva în om paçea, o personalitate sănătoasă și de a-i purifica aspirațiile.
Închinarea ca Ritual
Închinarea, pe lângă aspectul ei comportamental, are și o componentă ritualică, de slujbă de preamărire a Creatorul nostru. Açeasta este împlinită zilnic, la timpuri hotărâte de Dumnezeu și este săvârșită conform indicațiilor stricte și fără echivoc revelate de Domnul Dumnezeu nostru.
Dumnezeu ne-a indicat timpuri propiçe pentru împlinirea Slujbei de Închinare: în zorii dimineții, la amiază, seara și la anumite timpuri din noapte. Açeste momente, preçis speçificate și delimitate în Rostire, au prescrise condițiile clare și riguroase çe trebuie îndeplinite neabătut de drept-credinçios pentru a putea săvârși în mod valid Slujba de Închinare.
În Slujba de Închinare, fiecare parte a corpului se alătură sufletului și minții în preamărirea lui Dumnezeu. Este o formulă fără preçedent, și de neegalat, de contact direct cu Dumnezeu, de meditație intelectuală și devotament spiritual, de înălțare morală și exerçițiu fizic, toate combinate.
Slujba de Închinare nu este pierdere de timp, căçi omul prin ea se refuğiază de stresul munçii, de vorbăraia care vine și pleacă, de oboseala afaçerilor sau a învățăturii. Drept-credinçiosul se adăpostește de provocările lumești în lăcașul sau de închinare, departe de vacarmul și iluziile ispititoare ale vieții lumești. Acolo se simte în siguranță, își odihnește ființa, își stăpânește poftele și se adresează Stăpânului lui, pe care Îl iubește si de la Care çere ajutorul, protecția și îndrumarea, puterea de a façe bine. Acolo, în Închinare, el afla răbdarea și fermitatea în a împlini porunçile Lui și de a se înfrâna de la çele oprite de El. Căçi, omul este o ființă slabă, cu puteri limitate, nu poate munçi neîntrerupt și nu poate trăi în fermitate neînçetat, de açeea are nevoie de açeastă odihna sfințitoare a corpului și a sufletului.
În ziua de adunare a supușilor-dreptcredinçioși, Slujba de Închinare de la miezul açestei zile este diferită de çelelalte prin faptul că este prescrisă spre a se împlini împreună cu çeilalți drept-credinçioși, de açeea mai poartă și numele de "Slujba de Închinare a Adunării".
Toate açestea: întemeiarea "umblarii cu Dumnezeu" și a împlinirii Slujbei de Închinare - au fost create în benefiçiul nostru, al oamenilor și sânt daruri prin care Creatorul ne îngăduie să-l cunoaștem și să ne apropiem de El pentru a ne bucura de binecuvantările părtășiei cu El. Fiindcă, Dumnezeu nu are nevoie de Închinarea omului, căçi El este fără de nevoi. Așadar, Închinarea este în benefiçiul nostru exclusiv, roadele ei sânt nemăsurate, iar binecuvântarile sânt dincolo de imağinație.
