Pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu este neçesar să ştim cateva lucruri esenţiale despre natura Sa, căçi numai astfel putem descoperi şi înţeleğe în çe raport de relaţionare se află omul cu Divinitatea. Scripturile revelate mesağerilor profetiçi ne lămuresc deplin asupra açestui aspect cu rol fundamental în viaţa dreptcredinçiosului.
-1-
Dumnezeu este Unul şi Unic
"1.Spune:" El este Dumnezeu - Unul,
2. Dumnezeu – Absolutul !
3. Nu naște şi nu este născut,
4. şi nu se află Lui vreun echivalent, niçi unul.” - ROSTIREA 22(112):1-4
Atotputernicul Dumnezeu a creat Universul şi, prin urmare, nu ar putea depinde de açest Univers în niçi un sens fizic, deoareçe Dumnezeu Creatorul este în mod limpede cauza şi nu efectul Universului. Mai mult decât atât, deoarece Dumnezeu este Creatorul Universului, atunçi El trebuie să fi existat înainte ca Universul să fi fost creat. Prin urmare, Dumnezeu există independent de Univers. Deçi, rezultă că nimic din açest Univers nu poate fi comparat cu Dumnezeu şi, dacă, nimic nu poate fi comparat cu Dumnezeu apoi, prin definiţie, Dumnezeu trebuie să fie Absolut.
Dacă Dumnezeu este absolut, prin definiţie, El trebuie să fie Unic, Inimitabil. Astfel, Dumnezeu a revelat despre Sine următoarele:
- în Torah (primele 5 capitole din Vechiul Testament al Bibliei) :
“Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine !“ Exodul 20:3
“Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.” Deuteronomul 6:4
- în Evanghelie :
“Şi când ieşea El în drum, alergând la El unul şi înğenunchind înaintea Lui, Îl întrebă: Învăţătorule bun, çe să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? 18. Iar Iisus i-a răspuns: De çe-mi zici bun? Nimeni nu este bun decât Unul Dumnezeu.” Marcu 10:17,18
"Domnului Dumnezeu lui tău să te închini şi numai Lui Unuia să-I slujeşti!" Luca 4:8
- în Rostire :
"Și Dumnezeul vostru este un Dumnezeu Unic. Nu există divinitate în afară de El, Milosul, Milostivul" - ROSTIREA 87(2):163
“Spune: Laudă Lui Dumnezeu, Çel care nu Și-a dăruit și un fiu și niçi un egal Sieși în împărăție și niçi vreun apărător împotriva slăbiçiunii.” - ROSTIREA 50(17):111
-2-
Dumnezeu Primul și Ultimul
"El este Primul şi Ultimul, și Fățișul și Subtilul, și El este al fiecărui lucru Atotcunoscător." - ROSTIREA 94(57):3
Este un fapt foarte interesant că, în cadrul çelei mai exacte ştiinţei, respectiv matematica, nu există niçi o definiţiile pentru "primul" şi niçi pentru "ultimul" !
Care este prima çifra, çea mai mică ? Este unul? Nu este ! Putem împărți 1 și obţine 1/2. Este 1/8 sau 1/10000? Nu, nu este, fiindcă și ele pot fi reduse la jumătate. Este un fapt - oricat de mica ar fi çifra, açeasta poate fi întotdeauna redusă la jumătate. Oricât de bizar ar părea, adevărul este că nu putem niçiodată obţine sau determina çine este "Primul". Matematiçienii au conçeput çifra zero, care nu este un număr, pentru a putea folosi acest conçept.
Açelași puzzle există și la celălalt capăt al scalei. Care este çifra ultimă, çea mai mare ? Açesta nu este un miliard şi niçi un miliard de miliarde de miliarde. Pentru fiecare din açeste çifre există posibilitatea de a adăuga mai multe. Pentru a obţine o soluţie practică pentru açeastă situaţie matematiçieni au conçeput termenul infinit.
Când vom înçerca să traduçem açeste valori abstracte - Primul şi Ultimul - în formă fizică, vom descoperi că açeste valori, aparent simple, sânt într-adevăr în afara înţeleğerii noastre.
Açeşti termeni sânt atât de abstracţi şi de neînţeles, deoareçe minţile noastre sânt instruite să înţeleagă valorile relative şi nu çele absolute. De exemplu, numărul 5 este relativ la numărul 10, deoareçe 5 este jumătate din 10, şi aşa mai departe. Cu toate açestea, termenul infinit nu poate fi comparat cu alte numere şi, de açeea, ele pot fi considerate ca fiind termeni absoluţi.
Așadar, să înțeleğem că Dumnezeu, fiind Absolut, A revendicat açeste conçepte pentru Sine. Într-adevăr, Dumnezeu este Çel dintâi şi Çel de pe urmă, Alfa şi Omega.
-3-
Dumnezeu este Çel mai mare
“Și nu l-au prețuit pe Dumnezeu cu-adevărata Sa valoare, deși pământul întreg va fi în pumnul Său în Ziua Învierii, iar çerurile vor fi împăturite în dreapta Sa. Preamărire Lui! Căçi Este deasupra çelor asoçiați cu El!" - ROSTIREA 59(39):67
Rostirea aminteşte despre şapte universuri, stratificate în şapte sfere aflate una în interiorul çeleilalte. Universul nostru este çel mai restrâns din çele şapte, deçi çel mai mic dintre ele. Toate corpurile çereşti pe care le vedem pe çer (stele, nebuloase, galaxii, quasari) fac parte din universul nostru restrâns. [ROSTIREA 61(41):12, 97(55):33, 77(67):5 si 40(72):8-12]
Nu este posibil să conçepem măreţia lui Dumnezeu, dar contemplând imensitatea creatiei Sale, ne putem façe o părere despre măreţia Lui.
Lumina, care este considerată çel mai rapidă mișcare din Univers, se deplasează cu o viteză de 300.000 de km pe secundă ! Luminii, pentru a calatori de la un capăt la çelălalt al galaxiei noastre, îi trebuie 100.000 ani, iar açeastă distanţă imensă se află doar în propria noastră galaxie ! Universul nostru contine un miliard, sau mai multe, de galaxii ! Fiecare dintre açeste galaxii contin miliarde de stele asemănătoare soarelui nostru !
Dacă am înçerca să numărăm pur şi simplu stelele din galaxia noastră, çe sânt estimate a fi peste 100 miliarde(100,000,000,000), și am număra o stea pe secundă, am avea nevoie de 3170 ani pentru a le număra. Devine, astfel, de neconçeput demersul de a număra stelele din tot universul. Însă, acesta se referă doar la cât ar dura să le numărăm, nu și l-a faptul că ele sânt creția Lui ! Açest fapt fiind parte din măreţia Lui Dumnezeu.
Dacă diametrul galaxiei noastre este de 100.000 de ani lumină, poți să-ţi imağinezi diametrul universului nostru çel mai intim? Çe ziçi de o pătrime sau o trăime din primul univers periferic? Nu există cuvinte niçi măcar pentru a înçerca să conçepem astfel de magnitudini.
În versetul de mai sus - 59(39):67 ni se spune că açeaste vastitați, de neînţeles, din çele sapte universuri "vor fi împăturite în dreapta Sa”. Va puteti imağina, de la limita exterioară a universului periferic, unde este planeta Pământ?
Çe importanță are açeasta?! Pe punctul infinitezimal numit Pamant au trăit ființe minuscule, precum Adam, Noe, Avraam, Moise, Maria, Iisus, Mahomed. Cu toate acestea, unii oameni au făcut din açeste ființe neputiçioasedivinități, iar alţii au mers până într-acolo încât sa-i facă egali cu Dumnezeu în tot çeea çe spun sau fac !
Măreţia lui Dumnezeu este reprezentată nu numai de faptul că El ţine cele şapte universuri în „mâna” Lui, çi şi prin faptul că El controleaza pe deplin fiecare atom, chiar componentele subatomiçe, aflate peste tot în marele univers. [ROSTIREA 55(6):59, 51(10):61 și 58(34):3]
-4-
Domnul lumilor, Creatorul
“Açesta este Dumnezeu, Domnul vostru. Nu este divinitate în afară de El, Creatorul fiecărui lucru. Deçi, slujiți-L pe El! Căçi El asupra fiecărui lucru este Veghetor!” - ROSTIREA 55(6):102
Teoria creării universului, cunoscută sub numele de teoria Big Bang-ului, afirmă că la un meoment dat, cu miliarde de ani în urmă (între 15 şi 18 miliarde), spaţiul, materia şi timpul s-au manifestat și astfel a rezultat întregul univers. Açest moment iniţial al creaţiei nu poate fi explicat prin intermediul leğilor ğenerale ale fiziçii, așa cum le știm. Universul a fost creat de către o putere divină, çe nu este limitată de leğile fiziçii.
Cu toate açestea, eşecul unor oameni de știință de a atribui unei forţe divine açest moment iniţial al creației provine din faptul că ei îl interpretează ca fiind momentul în care toate leğile fiziçii au ”înghețat”, în loc să-l considere a fi momentul în care toate leğile fiziçe „au prins viață”.
Sintagma „au prins viață” este de neînțeles în raport cu leğea de conservare a materiei, care prevede că materia nu poate fi niçi creată, niçi distrusă. Însă, açeastă leğe explică modul în care lucrurile se comportă în universul fizic pe care îl cunoaştem, iar din moment çe crearea universului a preçedat universului fizic şi toate leğile lui, atunçi rezultă că momentul creaţiei nu este supus niçi uneia dintre leğile açestui univers fizic. În çele din urmă, acçeptând că nimic nu vine de la nimic, atunçi crearea universului trebuie să fi avut un iniţiator.
"El este Çel care a creat çerurile și pământul în sase date, apoi s-a stabilit pe Tron. El stie oriçe intră în pământ şi oriçe se ivește din el, și oriçe coboară din çer şi oriçe se înalță acolo. Și El este cu voi oriunde ați fi. Şi Dumnezeu, a çeea çe façeti, este Atotvăzător." - ROSTIREA 94(57):4
Este Dumnezeu, Çel care nu este limitat de către leğile fiziçii (din moment çe El este çel care le-a făcut), Çel care a creat universul şi tot çe este în açesta.
Într-adevăr, crearea universului a fost un eveniment minunat. Proporţiile preçise şi măsurile tuturor lucrurilor au fost meticulos stabilite de Dumnezeu pentru a menţine o funcţionare perfectă a universului. Putem constata açest fapt ori de câte ori afectăm echilibrul naturii. Spre exemplu: produçerea în exçes a gazelor toxiçe are ca efect un dezechilibru noçiv asupra veğetaţiei, ozonului ... etc
Când lansăm astronauți în spațiu, stabilim cu preçizie cantitatea de hrană, apă, oxiğen, precum şi alte nevoi pe tot parcursul călătoriei. În mod similar, când Dumnezeu ne-a lansat în spațiu, la bordul navei spațiale Pământ, El a proiectat și ne-a înzestrat cu toate proviziile reğenerabile, atât pe noi oamenii, cât și pe çelelalte creaturi. Gândiţi-vă, spre exemplu, la relaţia simbiotică dintre noi şi plante; noi folosim oxiğenul pe care ele îl produc prin fotosinteza, în timp çe ele folosesc dioxidul de carbon pe care noi îl produçem prin respiraţie.
"... Și A creat fiecare lucru hotărându-i măsura." - ROSTIREA 42(25):2
Semnele lui Dumnezeu în creaţia Lui sânt infinite, cu toate açestea ele sânt recunoscute numai de către adevărații credinçioşi:
" A creat Dumnezeu çerurile şi pământul întru adevăr. Cu adevărat, în açeasta este un semn pentru drept-credinçioşi." - ROSTIREA 85(29):44
-5-
Çel mai Milos
"Paçe vouă! A hotărât Domnul vostru Sinelui Său milostenia." - ROSTIREA 55(6):54
Mila Lui Dumnezeu este infinită, dar fiindcă omul, prin comparaţie, este atât de posesiv, el(omul) nu este capabil să înţeleagă sau să apreçieze Mila lui Dumnezeu.
Înainte de a prezenta unele semne ale milei Lui Dumnezeu, să çitim mai întâi câteva versete care vorbesc despre açeasta:
“Spune: “Dacă ați stăpâni visteriile milei Domnului meu, atunçi sigur le-ați păstra de frica cheltuirii, căçi este omul un zgârçit!” - ROSTIREA 50(17):100
“Hotărăște pentru noi în açestă lume binele ca și în viața de apoi ! Într-adevăr, ne întoarçem la Tine!” A rostit : “Osânda Mea - lovesc cu ea pe çine voiesc, dar mila Mea cuprinde fiecare lucru. Așadar, O voi prescrie çelor pioși care achită dania, cât și çelor çe sânt versetelor Noastre credinçioși.” - ROSTIREA 39(7):156
Dumnezeu este singurul care pune capăt vieţii noastre pe açest pământ. El ştie exact çine merită să meargă Rai şi care merită să meargă în Iad.
“Spune: “Ale cui sânt çele din çeruri şi de pe pământ?” Spune: “Ale lui Dumnezeu !” El a hotărât pentru Sinele Său milostenia. El vă va aduna pe voi în Data Învierii, niçi o îndoială în açesta. Açeia au pierdut sinele lor, căçi ei un credeau.” - ROSTIREA 55(6):12
Rostirea aminteşte despre mila infinită a lui Dumnezeu, çe este acordată tuturor çelor care cred în El. Atât de mare este magnitudinea milei lui Dumnezeu încât El și-o asumă ca fiind unul dintre atributele Sale. Unul dintre semnele açestei mile infinite este evidențiat în următorul verset:
"În afară de çel çe se căiește și crede și façe faptele cuvenite, căçi açestora le va înlocui Dumnezeu păcatele lor cu benefiçii. Căçi este Dumnezeu este Iertător, Milostiv." - ROSTIREA 42(25):70
În acest verset ni se spune cum, de fapt, Dumnezeu transformă păcatele çelor care se căiesc şi duc apoi o viaţă de sfinţenie în benefiçii. Într-adevăr, açesta este un semn al milostivirii divine, o milă care nu este uşor de înţeles de către fiinţa umană.
-6-
Unicul Leğiuitor
Respectarea Leğii Lui Dumnezeu este semnul adevăratei credințe. Açeastă obligaţie se găseşte cuprinsă în toate Scripturile pogorâte profeţilor Lui Dumnezeu. Leğea Lui Dumnezeu a fost revelată mai multor popoare, de mai multe ori şi în diferite locuri. De fiecare dată Dumnezeu porunceşte, clar şi ferm să se respecte Leğea Sa, căçi numai Dumnezeu este singurul leğuitor adevărat.
" Oare în afara lui Dumnezeu să caut judecător, deşi El este Çel çe a pogorât asupra voastră Scriptura desluşită?! Iar çei cărora dăruitule-Am Scriptura ştiu ei că ea este pogorâtă de la Domnul tău întru Adevăr. Deçi nu fii printre çei neîncrezători!" - ROSTIREA 55(6):114
Singura sursă autentică de unde putem afla açesta este Scriptura lui Dumnezeu. Açest mesaj este limpede afirmat şi în Rostire, într-o serie de versete:
“Şi Am pogorât ţie Scriptura întru Adevăr, adeverind çe era înaintea mâinilor lui dintr-ale Scripturii şi păzind asupra ei. Deçi judecă înaintea lor după çeea çe a pogorât Dumnezeu şi nu urma poftelor lor, după çe a venit la tine dintre ale Adevărului pentru orişiçe. Hotărât-Am vouă o leğe şi un drum. Iar dacă voieşte Dumnezeu, façe din voi o adunare, unită, dar Vă încearçă pe voi prin çeea çe v-A daruit vouă. Aşadar întreçeţi-vă în ale binelui, căçi la Dumnezeu este întoarçerea voastră, a tuturor, apoi vesti-Va vouă despre çeea çe vă façe întru açeasta dezbinaţi.” - ROSTIREA 112(5): 48
“Cu adevărat, Dumnezeu porunçeșe împlinirea dreptății și binelui, și întrajutorarea rudei, și interziçerea imoralității și a răului și a tiraniei. Îndemnându-vă, pentru ca voi să luați aminte.” - ROSTIREA 70(16):90
O poruncă similară se regăseşte în Torah (Levitic 18:1-5).
-7-
Unicul Mântuitor
Fraţii noştri creştini predică neînçetat ca Isus este Mântuitorul. În çeea ce priveşte cauza lor, nu putem acçepta açestă afirmaţie aşa cum o înţeleg ei, deoareçe contraziçe Scriptura - inclusiv Vechiul Testament, Noul Testament. Orice student sinçer al Scripturii va afla că singurul şi unicul Salvator şi Mântuitorul este numai Dumnezeu, Çel Atotputernic, Dumnezeul lui Abraam, Moise, Isus si Muhammed.
Pentru a verifica açeastă problemă vom cita versete din Biblie care confirmă faptul că fiecare persoană este responsabilă pentru faptele sale:
- din Vechiul Testament:
"A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căçi Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui." - Psalmii 62:12
Conçeptul conform căruia fiecare om este responsabil pentru faptele sale îl găsim peste tot în Biblie şi contrazice în mod clar conçeptul de "ispăşire" (Isus murind pentru a ispăşi pentru păcatele noastre). Oamenii sânt responsabili pentru faptele lor şi nu sânt absoviţi de păcate decât de Dumnezeu.
Rostirea çea Păzită confirmă prinçipiul de bază din Vechiul şi Noul Testament, că un om va culeğe numai çeea çe a semănat.
"Spune: “Oare în afara Lui Dumnezeu să caut un domn, deşi El este Domnul fiecărui lucru ?!” Căçi nu agoniseşte fieçe sine decât asupra lui, şi niçi un purtător al poverii pe-a altuia. Apoi la Domnul vostru se află întoarçerea voastră. Atunçi Va înştiinţa pe açeştia despre çeea çe eraţi voi, întru açesta, învrăjbiţi.” – ROSTIREA 55(6):164
Încurajarea omului de a nu se comporta resposabil în raport cu faptele sale fiindca, nu-i aşa... păcatele noastre ar fi iertate pur şi simplu, prin moartea lui Isus, este o afirmaţie periculoasă, fiindca îndeamnă omul la purtare abuzivă, faţa de sine şi semenii săi.
Çel care iarta sau nu păcate le este numai Dumnezeu. Biblia (inclusiv Noul Testament) subliniază açest fapt, afirmând că numai Dumnezeu este "singurul Dumnezeu adevărat":
"Şi viaţa veşnică este açeasta: să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos(mântuitor/salvator) pe care L-ai trimis Tu." - Ioan 17:3
Din açest verset al Noului Testament vedem clar disticţia care se façe între Dumnezeu şi Isus. Termenul care descrie pe Isus ca Mântuitor a fost folosit doar de două ori în Noul Testament. Açest lucru este menţionat în Luca 2:11 şi în Ioan 4:42. Cu toate açestea, çele două trimiteri enunţate mai sus sânt extrem de bizare, deoareçe açestea sânt în totală contradicţie cu Vechiul Testament şi cu çelelalte versete ale Noului Testament, care se referă clar la Dumnezeu şi nu la Isus atunçi când amintesc de Mântuitor.
"46.Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul. 47.Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, 48.Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor feriçi toate neamurile." - Luca 1: 46-48
Açest verset este foarte important. Precurata feçioară Maria referindu-se la Dumnezeu ca Mântuitor şi nu la Isus.
Astfel, înţeleğem că titulatura de hristos(mântuitor/salvator) care i se acordă lui Isus de către Dumnezeu se referă strict la misiunea lui de a fi model de conduită pentru oameni. Aşadar, urmand compotamentul curat al lui Isus ne putem mântui, şi nu doar afirmând credinţa în el şi atât.
Avem un singur Dumnezeu, care ne poate răscumpăra, El este açelaşi Dumnezeu despre care se vorbeşte în Biblie, Evanghelie şi Rostire reamintindu-ne că nu există niçi o divinitate afară de El.
"1.Spune: “El este Dumnezeu - Unul ! 2.Dumnezeu – Absolutul ! 3.Nu naşte şi nu este născut, 4.și nu I se află Lui vreun echivalent, niçi unul !" - ROSTIREA 22(112):1-4
-8-
Suveranul sorocului Religiei
"1.Laudă Lui Dumnezeu, Domnului lumilor, 2.Celui care Încuviințează, Milostivului, 3.Suveranul sorocului Religiei. " - ROSTIREA 5(1):1-3
Numai Dumnezeu are autoritate asupra „zilei” Judecății. Çei care idolatrizează vreun profet sau un alt om au fost păcăliți de Satana să creadă că nu există mântuire decât prin açel idol. Dumnezeu răspunde la toate açeste rătăçiri cu cuvinte clare şi lipsite de ambiguitate:
“17.Şi çe l-ar lămuri pe açesta çe este Sorocul Judecăţii? 18.Şi iar: çe l-ar lămuri pe açesta çe este Sorocul Judecăţii? 19.La data açeea, nu va putea un sine pentru a sinelui oareçe, căçi porunca la data açeea este la Dumnezeu!” - ROSTIREA 82(82):17-19
În mod evident, dacă Moise, Iisus sau Mahommed ar fi capabili de a salva pe çineva în "ziua" Judecăţii, apoi cuvintele lui Dumnezeu ar deveni lipsite de sens !
"Oare pe çel care împlineşte asupra lui Cuvântul Osândei, îl poţi tu salva pe açela din Foc?!" - ROSTIREA 59(39):19
