"Am auzit şi mă supun Ţie, Domnului lumilor ! Iertarea Ta, Domnul meu, căçi la Tine este prefaçerea ! Mărturisesc că nu este divinitate în afara Lui Dumnezeu !"
Prin declararea credinţei pur monoteiste omul acçeptă pe Unicul şi Adevăratul Dumnezeu în viaţa sa şi recunoaste adevarata natură a propriei fiinţe, açeea de a fi supus drept-credinçios Creatorului, Unicul Leğiuitor Şi Mântuitor.
”Crezu mesağerul în çeea çe-i fu pogorit açeluia de la Domnul său, cât şi drept-credinçioşii. Fiecare crezu în Dumnezeu, în înğerii Săi, în Scripturile Sale, în mesağerii Săi : “Nu ne separăm de lângă vreunul dintre mesağerii Săi !”. Aşadar rostiră: “Auzit-am şi ne supunem ! Iertarea Ta, Domnul nostru, căçi la Tine este prefaçerea !” - ROSTIREA (87)2:285
1. "Spune: El este Dumnezeu - Unul !
2. Dumnezeu – Absolutul !
3. Nu naşte şi nu este născut,
4. și nu I se află Lui vreun echivalent, niçi unul!" - ROSTIREA 22(112)
Atributul care se potrivește çel mai bine cu Uniçitatea Lui Dumnezeu este Uniçitatea çe exprimă Atotputerniçia. Imensul și maiestuosul univers, cu indestructibilul său sistem, scoate în evidență limpede Atotputerniçia Lui Dumnezeu. Când ne gândim la un sistem măreț și la o ordine perfectă a universului, nu găsim niçi o neînțeleğere. Soarele, luna, intregul sistem planetar se supun Autorității Supreme. Întregul univers se autoreglează în funcție de leğile Puterii Supreme. Există o desăvârșită cooperare și armonie în întregul sistem. Nu este loc pentru niçi o improvizație sau eroare. Açeastă superbă și perfectă combinație a ordinii și frumuseții este o dovadă clară a prezenței unui Creator Atotputernic.
Mărturisirea monoteismului pur este gnoza Lui Dumnezeu. Înseamnă să-L acçepți pe Atotputernicul Creator drept Unic Stăpân și, de asemenea, să respinği oriçe forme de politeism, de închinare la idoli sau obiecte. Açeastă poruncă o aflăm în toate scripturile revelate de Dumnezeu :
- “Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.” - Deuteronomul 6:4
- "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui Unuia să-I slujeşti !" - Luca 4:8
În jurul açestui conçept gravitează, în fond, întreaga teoloğie. Ea este prezentă în oriçe formă de manifestare a supusului drept-credinçios. Mărturisirea monoteismului este pronunțată zilnic, în timpul actului de Închinare, precum și în momentele mai importante ale vieții : este rostită la urechea noului născut, în cadrul ritualurilor sau marilor çeremonii, la urechea muribundului etc.
Mărturisirea monoteismului pur este, într-adevăr, un act de cult şi nu doar o declaraţie de fapt. Prin urmare, ori de câte ori rostim Declația de credință, de fapt, împlinim unul dintre actele de slujire a lui Dumnezeu.
