Întru numele lui Dumnezeu - Îngăduitorul, Milostivul !
- Înălţimile-
(206 versete)
1. Alif. Lam. Mim. Sad.
2. O carte pogorâtă la tine - să nu fie în sânul tău vreo neliniște despre aceasta - ca să previ cu ea, şi spre reamintirea drept-credincioşilor:
3. "Urmaţi ceea ce pogorî la voi din ale Domnului vostru, și nu vă luați din afara Lui protectori !". O frântură este ceea ce pomeniți...,
4. și câți dintr-o cetate ?! Am distrus-o ! Și ajuns-Am la ea cu osânda noastră în somn ori când ei se odihneau.
5. Și nu există scuză pentru ei când ajunge la ei urgia Noastră, ci numai că zic : “Într-adevăr noi eram obscurantiştii !”.
6. Și Am chestionat pe cei cărora li s-a pogorât asupra lor, și Am chestionat mesagerii.
7. Și Am povestit acelora de-ale ştiinţei, căci nu Am fost absenți.
8. Căci cântarul acelui soroc este Adevărul. Deci, cel greu de talerele sale - apoi aceia sunt cei biruitori.
9. Iar cel cu talerele ușoare - apoi aceştia sunt cei care s-au pierdut pe ei înşişi, deoarece obişnuiau semnelor Noastre să se opună.
10. Și cu adevărat, Noi v-am stabilit în cel pământ și creat-Am pentru voi întru acesta traiul – puţinul ce vă mulţumeşte.
11. Și cu adevărat, Noi v-am creat pe voi, după care v-am proporționat. Apoi Am rostit îngerilor: “Prosternaţi-vă lui Adam !” - și s-au prosternat. Doar Iblis nu a fost dintre cei care s-au prosternat.
12. Rosti: “Ce te opreşte, de nu te prosternezi, atunci când poruncit-Am ţie? Zise: “Eu sunt mai bun decât acela ! Pe mine m-ai făcut din para focului, iar pe el l-ai făcut din lut.”.
13. Rosti: “Coboară de acolo ! Căci nu este îngăduit ţie ca să fii trufaş în acel loc. Ieşi ! Într-adevăr, tu eşti dintre cei ai josniciei !”.
14.Zise: “Păsuieşte-mă până la data învierii lor !”.
15.Rosti: “Cu adevărat, tu eşti dintre ai păsuiţilor !”.
16 Zise: “Fiindcă m-Ai rătăcit, voi pândi la ei pe calea Ta cea dreaptă,
17. apoi îi voi hărţui pe aceştia: de dinaintea lor şi din spatele lor, şi din stânga lor şi din dreapta lor. Şi nu Vei afla la cei mai mulţi dintre ei mulţumirile.”.
18. Rosti: “Ieşi de acolo, mârşavule, lepădatule ! Negreşit, oricare te urmează dintre aceia, Voi umple cu ei Gheena, cu voi toţi împreună !”.
19.“Iar tu, Adame ! Locuieşte, tu şi perechea ta, în Grădină şi mâncaţi de oriunde doriţi. Însă, să nu vă apropiaţi de această plantă, căci o să fiţi dintre cei obscurantişti.”.
20. Şi apoi şopti la amândoi Înşelătorul, ca să le arate amândorura ceea ce le fusese ascuns dintre afecţiunile lor. Şi zise: “Nu A oprit vouă, Domnul vostru, pe această plantă decât ca să deveniţi îngeri ori să fiţi dintre cei ai veşniciilor.”.
21. Şi a jurat amândorura : “Cu adevărat eu sunt pentru amândoi dintre cei bine-intenţionaţi !”.
22. Şi aşa i-a condus pe amândoi - prin amăgire. Iar când gustară planta se manifestă amândorura afecţiunile lor şi începură să aranjeze asupra lor din frunzele Grădinii. Şi-i chemă pe amândoi Domnul lor : “Oare nu v-Am oprit despre ale acestei plante şi Am rostit amândorura că Înşelătorul vouă vă este vrăjmaş făţiş !?”.
23. Ei spuseră: “Domnul nostru ! Ne-am făcut rău nouă înșine ! Iar dacă nu ne ierţi nouă şi nu ne miluieşti, atunci sigur vom fi dintre cei pierduţi.”.
24. Rosti: “Coborâţi ! Unii dintre voi celorlaţi: duşmani ! Iar pentru voi într-ale pământului să fie aşezare şi desfătare pentru o vreme.”.
25. Rosti: “În acela veţi trăi şi în acela veţi muri, şi din acela veţi fi scoşi.
26. O, fii ai lui Adam ! Într-adevăr Am pogorât asupra voastră veşmânt : să vă ascundă afecţiunile voastre; şi ca acoperământ. Însă veşmântul pioşeniei - acela este mult mai bun ! Acesta este dintre semnele lui Dumnezeu - ca să-i conducă pe aceia la reamintire !
27. O, fii ai lui Adam ! Să nu vă ispitească Înşelătorul, că aşa i-a scos pe strămoşii voştri din Grădină - scoţându-le veşminte lor pentru ca să le înfăţişeze afecţiunile lor. Negreşit el vă vede - el şi cei dinaintea lui - de unde voi nu-i vedeţi pe ei. Într-adevăr, i-Am făcut pe cei înşelători prietenii celor care nu se încred.
28. Iar când aceia săvârşesc imoralitate, ei zic: “Noi am aflat aceasta la părinţii noştri şi Dumnezeu ne-a poruncit-o!”. Spune: “Cu adevărat, Dumnezeu nu porunceşte de-ale imoralităţii. Ziceţi voi despre Dumnezeu ceea ce nu ştiţi !?”.
29.Spune: “Poruncit-A Domnul meu dreptatea ! Şi îndreptaţi-vă feţele la fiece sanctuar şi chemaţi-L pe Acela curaţi - a Lui este religia ! Precum v-a început, aşa vă veţi întoarce!”.
30.Un grup Călăuzi, iar un grup Adeveri asupra lor greşeala - cu adevărat aceştia şi-au luat înşelatorii ca prieteni din afara Lui Dumnezeu, şi socot că ei sunt cei călăuziţi...
31.O, fii ai lui Adam! Purtaţi podoabele voastre la orice sanctuar. Şi mâncaţi, şi beţi, însă nu abuzaţi. Într-adevăr, El nu-i iubeste pe cei abuzivi.
32.Spune: “Cine a oprit podoaba lui Dumnezeu - cea care a fost scoasă pentru robii Săi, şi bunătăţile pentru trai ?!” Spune: “Ea este a acelora care incredintează întru ale vieții lumeşti puritatea Soroculului Judecăţii !”. Astfel Lămurim semnele poporului care ştie.
33.Spune: “Cu adevarat doar Domnul meu a oprit: indecenţele ce apar din aceea, şi ce este protejat, şi păcatul, şi volnicia fără drept şi ca să alăturaţi la ale lui Dumnezeu ceea nu A pogorât la acela vreo împuternicire, şi să ziceţi asupra lui Dumnezeu ceea ce nu ştiţi.”.
34.Iar fiece adunare are o scadenţă. Deci, când vine scadenţa lor - nu pot ei nici să-o întârzie cu un ceas, şi nici să o grăbească.
35.O, fii ai lui Adam! De vor veni la voi mesageri dintre voi să tâlcuiască vouă semnele Mele, apoi acei care se tem de Dumnezeu şi se îndreaptă – fără teamă peste ei şi nici nu se vor fi întrista.
36.Însă cei care tagaduiesc versetele Noastre şi sunt aroganţi cu aceasta - aceia vor fi tovarăşii Focului, în el vor veşnici.
37.Căci cine este mai nedrept decat orice născocitor despre ale Lui Dumnezeu, mincinos sau tăgăduitor ale versetelor Sale ? Aceia – primesc ei partea lor dintre ale Cărţii chiar atunci când ajunge ea la ei. Mesagerii Noştri, ce aduc moartea acelora, spun: “Unde este ceea ce obişnuiaţi să chemaţi din afara lui Dumnezeu?” Ei vor zice: “Ne-au părăsit !”, căci ei vor mărturisi asupra lor înşişi că ei erau tăgăduitorii.
38.Va spune: “Intraţi în comunităţile care deja au pierit dinaintea voastră, ale djinilor şi ale oamenilor, în Foc.”. Ori de câte ori intră o comunitate blesteamă pe sora ei, chiar atunci când se contopesc în el(Foc) cu totul. Zice cea de pe urmă celei dintâi: “Domnul nostru, aceştia ne-au încurcat ! Dă-le lor pedeapsă dublă, din cele ale Focului. Va rosti: “Fiecăreia îndoit, însă voi nu ştiţi nimic.”.
39.Şi va zice cea dintâi celei de pe urmă: “Oare nu era pentru voi, după noi, vreo înlesnire ?! Aşadar gustaţi pedeapsa a ceea ce obişnuiaţi să dobândiţi !”.
40.Cu adevarat ! Aceia care negau semnele Noastre, și erau ignoranţi. De aceea, nu li se vor deschide lor porţile cerului şi ei nu vor intra în Rai până când cămila va trece prin ochiul acului. Căci astfel Răsplătim pe cei neleguiţi.
41.Pentru ei: din ale Focului - un pat, iar de la cele de peste ei(1) - învelitori. Căci astfel Răsplătim pe cei obscurantişti.
(1) Faptele lor nelegiuite.
42.Însă cei care cred şi săvârşesc cele cuvenite - nu Împovărăm vreun sine decât după putinţa sa - aceştia vor fi soţii Raiului, ei în acela vor veşnici.
43.Căci Scoatem ce se află în piepturile lor dintr-ale răutăţii ce izvorăşte ale dedesupturilor lor pârâuri. Iar ei vor spune: “Laudă lui Dumnezeu, Cel care ne-a călăuzit la aceasta ! Căci cum am fi fost noi călăuziţi, de nu ne-ar fi îndrumat Dumnezeu !? Într-adevăr, vin mesagerii Domnului nostru cu Adevărul !”. Li se va striga că: “Aceasta este Raiul pe care îl moşteniţi pentru ceea ce obişnuiaţi să făptuiţi.”.
44.Şi vor striga soţii Raiului soţilor Focului că: “Desigur, noi am aflat ceea ce a făgăduit Domnul nostru ca adevărat. Oare voi aţi găsit ceea ce a făgăduit Domnul drept adevărat ?”. Ei vor răspunde: “Da !”. Însă va vesti un crainic dintre ei că: “Blestemul lui Dumnezeu asupra obscurantiştilor ! ” -
45.Aceştia sunt cei care împiedică de la Calea lui Dumnezeu şi îşi scornesc în ea deviere, căci ei de-ale Celei de Apoi tăgăduiesc.
46.Iar între ei un văl şi deasupra înălţimilor vor fi oameni ce îi cunosc pe toţi după chipurile lor. Ei vor striga soţilor Raiului aşa: “Pace vouă! Nu intră în el, deşi râvnesc. ”.
47.Iar când vor abatea privirile lor spre tovarășii Focului, vor spune:
“Domnul nostru ! Nu ne așeza lângă poporul rău-făcătorilor.”.
48.Şi vor striga tovarăşii înălţimilor la oamenii pe care-i cunosc după chipurile lor, spunând: “ Nu vă ajută ceata voastră, şi nici că sunteţi trufaşi.”.
49.Oare nu sunt aceştia cei despre care aţi jurat că nu le va dărui Dumnezeu de-ale milostiveniei ?!”. Intraţi în Rai fără vreo teamă peste voi şi nici nu vă veţi mâhni !
50.Şi vor striga soţii Focului soţilor Raiului aşa: “Stropiţi-ne cu apă sau din cea cu care v-a înzestrat Dumnezeu.”. Vor răspunde: “Cu adevărat, Dumnezeu a oprit ambele asupra tăgăduitorilor -
51.aceia care au luat credinţa ca amuzament şi ca o joacă, căci i-a amagit viaţa lumească. Deci acum noi îi uităm precum ei au uitat întâlnirea cu ziua lor. Aşa! - căci şi ei obişnuiau semnele noastre să le respingă !
52.Însă cu adevărat noi le-am adus de-ale Scripturii, lămurind-o asupra cunoaşterii cu înţelepciune, ca o călăuzire şi o milostivenie poporului care se încrede.”.
53.Oare aşteaptă numai împlinirea ei ?! Sorocul va aduce împlinirea ei. Va spune acelora care au uitat-o mai înainte: “Adevărat, a venit cu mesagerii Domnului nostru de-ale Adevărului !”. “Deci oare avem pentru noi mijlocitori care să mijlocească şi nouă? Ori vom fi duşi înapoi ca să facem altfel decat ceea ce obişnuiam să facem?”. Adevărat, ei s-au pierdut pe ei înşişi şi i-a indus în eroare ceea ce obişnuiau să născocească.
54.Întra-adevăr Domnul vostru este Dumnezeu - Acela care a creat cerurile şi pământul în şase perioade, apoi s-a stabilit pe Tron. El invăluia noaptea, ziua cercetând-o iute. Iar Soarele, Luna şi stelele sunt supuse poruncii Sale - doar ale lui sunt Facerea şi Porunca. Binecuvântat este Dumnezeu, Domnul lumilor !
55.Chemaţi-L pe Domnul vostru, cu smerenie şi în taină. Într-adevăr El nu-i iubeşte pe cei abuzivi.
56.Şi nu pervertiţi întru ale pământului după îndreptarea lui, ci invocaţi-l cu frică şi speranţă. Într-adevăr, milostivenia lui Dumnezeu este aproape de cei binefăcători.
57.Căci El este Cel ce dezlănţuie vânturile ca bunăvestire dinaintea îmbrăţisărilor milostiveniei Sale, până când poartă nori grei, pe care îi purtăm pământului mort. Apoi pogorâm peste el apa să cadă şi după scoatem din el tot soiul de roade . Tot aşa îi vom scoate şi pe cei morţi. Poate luaţi aminte !
58.Iar ţinutul bun scoate roadele cu îngăduinţa Domnului său, însă ţinutul rău scoate decât buruienile. Astfel lămurim Noi versetele unui popor mulţumitor.
59.Desigur, Noi l-am trimis pe Noe la poporul său şi el spuse: “O, popor al meu! Slujiţi-i lui Dumnezeu. Nu există pentru voi o divinitate alta decât a Lui. Cu adevărat, eu mă tem pentru voi de osânda zilei cumplite.”.
60.Răspunseră căpeteniile poporului său: “Neindoielnic, noi te vedem pe tine într-o greşeală evidentă !”.
61.El spuse: “O, popor al meu! Nu sunt în nicio greşeală, ci sunt un mesager de-al Domnului lumilor !
62.Eu vă transmit soliile Domnului meu şi vă povăţuiesc pe voi, căci eu ştiu de la Dumnezeu ceea ce nu ştiţi voi.
63.Vă miraţi că a sosit la voi o pomenire de la Domnul vostru asupra unuia dintre voi, ca să vă prevină şi ca să vă temeţi, iar astfel să fiţi miluiţi ?!”.
64.Dar ei tăgăduiră, aşadar L-am mântuit pe el şi pe ai săi pe arcă şi i-am înecat pe cei care tăgăduiau semnele Noastre. Într-adevăr, ei erau un popor de orbi.
65.Iar la Aadiţi trimis-Am pe fratele lor Hud. El le spuse: “O, popor al meu ! Slujiţi-i lui Dumnezeu. Nu există pentru voi o divinitate alta decât a Lui. Oare nu v-aţi temut de El !?”.
66.Au răspuns căpeteniile celor care tăgăduiau dintre ai săi: “ Fără îndoială, noi te vedem în ale neghiobiei şi, deci, noi te socotim de-al mincinoşilor !”.
67.El spuse: “O, popor al meu ! Nu este neghiobie, ci sunt un mesager de la Domnul lumilor !
68.Eu v-am adus soliile Domnului meu şi vă sunt vouă sfetnic de încredere.
69.Vă miraţi că a sosit la voi o pomenire de la Domnul vostru asupra unuia dintre voi ca să vă prevină ?! Şi amintiţi-vă când V-a făcut urmaşi în urma poporului lui Noe şi V-a răspândit într-o parte bogată. Pomeniţi binefacerile lui Dumnezeu, ca să răzbiţi !”.
70.Ei răspunseră: “Tu ai venit la noi ca să slujim Dumnezeului Unic şi să renunţăm la ceea ce obişnuiau să slujească strămoşii noştri !? Atunci adu-ne ceea ce ne făgăduieşti, dacă eşti dintre cei cinstiţi !”.
71.El spuse: “Adevărat, căzu asupra voastră, de la Domnul vostru, urgie şi mânie. Vreţi să vă sfădiţi cu mine despre denumirile scornite de voi şi părinţii voştri, deşi nu a pogorât Dumnezeu pentru aceasta vreo împuternicire !? Atunci aşteptaţi, negreşit eu lângă voi sunt cu cei rabdători !”.
72.Aşadar, L-am mântuit pe el şi pe cei de lângă el prin milostivenia Noastră şi am retezat rădăcinile celor ce tăgăduiau semnele Noastre, căci nu erau drept-credincioşi.
73.Iar Tamudiţilor L-am trimis pe fratele lor Salih. “O, popor al meu ! Slujiţi-i lui Dumnezeu ! Nu există pentru voi o divinitate alta decât a Lui ! Adevărat, a venit la voi o dovadă de la Domnul vostru: această cămilă a lui Dumnezeu este al vostru semn. Lăsaţi-o să pască pe pământul lui Dumnezeu şi nu-o atingeţi cu niciun rău, altminteri vă va cuprinde o osândă dureroasă !”.
74.Şi amintiţi-vă când V-a făcut urmaşi în urma Aadiţilor şi v-a întemeiat pe pământ. Voi aţi zidit pe şesurile lui palate şi aţi săpat în munţi adăposturi. Aşadar, amintiţi-vă binefacerile lui Dumnezeu şi nu abuzaţi cele ale pământului, prădătorilor !
75.Ziseră căpeteniile celor aroganţi din poporul său către cei nevoiaşi - aceia care crezuseră dintre ei : “Ştiţi, voi, că Salih este un trimis de-al Domnului său !?”. Ei răspunseră: “Cu adevărat, noi, despre ceea ce i-a fost pogorât lui, suntem drept-credinciosi.”.
76.Ziseră aceia care erau aroganţi: “Desigur noi în ceea ce credeţi voi despre el suntem neîncrezători !”.
77.Aşadar ologiră cămila şi fură răzvrătiţi împotriva poruncii Domnului lor, şi ziseră: “O, Salih! Adu-ne ceea ce ne făgăduieşti, dacă tu eşti dintre mesageri.”.
78.Şi i-a cuprins cutremurul şi au ajuns striviţi.
79.Deçi s-a întors de la ei şi spuse: “O, popor al meu! Adevărat, eu v-am vestit solia Domnului meu şi v-am sfătuit pe voi, însă vouă nu vă plac sfetniçii çinstiți.”.
80.Şi Lot…, când spuse poporului său: “Voi vă dedaţi acestei scârboşenii ce nu a făcut-o înaintea voastră niciunul din aceste lumi !”.
81.Fără îndoială voi vă apropiaţi de bărbaţi poftindu-i în locul femeilor. Bleah, voi sunteţi un popor de samavolnici !
82.Şi nu a fost răspunsul poporului său decât că au zis: “Izgoniţi-i din cetatea voastră, desigur ei sunt adepţii purificării !”.
83.Astfel L-am mântuit pe el şi pe ai săi, în afară de femeia sa, căci ea era dintre trecători.
84.Şi am plouat asupra lor o ploaie. Iată cum a fost sfârşitul nelegiuiţilor!
85.Iar la medeniți, pe fratele lor Şu’aib. El spuse: “O, popor al meu ! Slujiţi-i lui Dumnezeu. Nu există pentru voi o divinitate alta decât a Lui. Adevărat, a venit la voi o dovadă de la Domnul vostru: deci, respectați măsura şi greutatea cum se cuvine și nu privați oamenii de lucrurile lor, și nu pervertiţi întru ale pământului după îndreptarea lui ! Aceasta este cel mai bine pentru voi dacă sunteți drept-credinciosi.
86.Și nu vă aşterneți pe orice făgaș ameninţând şi întorcând de la calea lui Dumnezeu pe oricine crede în El, și căutând să-l strâmbați. Și amintiţi-vă când eraţi puţini, iar El v-a înmulțit ! Și iată cum a fost sfârşitul nelegiuiţilor !
87.Iar dacă este un grup printre voi ce crede în ceea ce Pogorâm la acela, și un grup ce nu crede, atunci răbdați până când judecă Dumnezeu între voi. Căci El este Cel mai bun judecător.”.
88.Ziseră căpeteniile celor trufași din poporului său: “Noi te alungăm, o, Şu’aib - cât şi pe cei care au crezut odată cu tine - din cetatea noastră, sau vă întoarceţi la credinţa noastră !”. El răspunse: “Cum așa !? Chiar dacă suntem scârbiți !?
89.Cu adevărat, am născoci asupra lui Dumnezeu o minciună dacă ne-am întoarce în credința voastră după ce ne-a mântuit Dumnezeu de ea. Și nu există pentru noi ca să ne mai întoarcem în ea decât dacă ar voi Dumnezeu, Domnul nostru. Cuprinde Domnul nostru a fiecărui lucru știință. La Dumnezeu ne încredem ! Domnul nostru ! Decide între noi şi între poporul nostru cu Adevărul, căci Tu eşti cel mai bun dintre dezlegători.”.
90.Și ziseră căpeteniile celor tăgăduitori din poporul său : “Dacă îl urmaţi pe Şu’aib, sigur voi după aceea veţi fi cei pierzători !”.
91.Așadar, i-a cuprins pe aceia cutremurul de au ajuns în casele lor striviți.
92.Aceia care tăgăduiră pe Şu’aib fură ca și cum n-ar fi trăit în ea. Aceia care tăgăduiră pe Şu’aib au fost ei înșiși cei pierduţi !
93.Deci se îndepărtă de ei, şi spuse: “O, popor al meu! Cu adevărat, eu vestit-am vouă soliile Domnului meu și v-am sfătuit pe voi. Deci, cum să jelesc pentru un popor de tăgăduitori !?”.
94. Căci nu Am pogorât într-o cetate de-ale profeţiei decât asediindu-i poporul cu de-ale silniciei şi de-ale suferinței - că poate aşa se vor smeri !
95.Astfel Am schimbat locul răului desfătător, până când s-au scuzat și au zis: “Adevărat, ne-a apucat a strămoșilor noștri suferință şi dosnicie !”. Aşa i-am învăluit pe aceia - deodată, iar ei nu se dezmeticeau.
96. Iar dacă acei locuitori ai cetăţilor ar fi crezut şi s-ar fi temut de Dumnezeu, Am fi dezlegat asupra lor binecuvântări din ale cerului şi ale pământului, însă ei au hulit. Deci i-Am împresurat pe aceia pentru ceea ce obișnuiau să agonisească.
97.Oare credeau locuitorii cetăților că venea la ei urgia Noastră noaptea, pe când ei dorm !?
98.Ori credeau locuitorii cetății că venea la ei urgia Noastră ziua, pe când ei petrec !?
99.Oare credeau planul lui Dumnezeu !? Așadar, nu se încredeau în planul lui Dumnezeu decât poporul pierduților.
100.Ori nu am arătat celor care moştenesc pământul după ai lor, că dacă Am vrea, i-am vătăma pe ei pentru păcatele lor și Am pecetlui peste inimile lor ca ei să nu audă !?
101.Acestea sunt cetăţile pe care le istorisim ție, din ale profețiilor lor. Căci, desigur, au ajuns la aceia mesagerii lor cu dovezile, însă nu erau să se încreadă în ceea ce tăgăduiseră mai înainte... Astfel pecetluieşte Dumnezeu peste inimile tăgăduitorilor.
102.Și Nu am aflat la cei mai mulţi dintre ai lor vreo învoială, însă Am aflat pe majoritatea lor rezvrătiți.
103.Apoi ridicat-Am de la urmașii lor pe Moise cu semnele Noastre la Faraon şi logofeții lui, însă au fost răuvoitori cu ea. Deci, vezi cum a fost sfârşitul stricătorilor !
104.Căci a spus Moise: “O, Faraon ! Cu adevărat, eu sunt un trimis al Domnului lumilor.
105.Fățiș, pentru că nu aș spune despre Dumnezeu decât Adevărul. Deja am ajuns la voi cu o dovadă limpede de la Domnul vostru. Deci trimite lângă mine pe urmașii lui Israel. ”.
106.Răspunse: “Dacă ești venit cu un semn, atunci arată-l, de ești dintre cei cinstiți !”.
107.Așadar aruncă toiagul şi, îndată, acela se făcu un șarpe mișcător.
108.Și dezgoli mâna sa, şi îndată ea se făcu albă pentru privitori.
109.Ziseră căpeteniile poporului lui Faraon: “Desigur, acesta este un vrăjitor învățat
110.ce vrea ca să vă izgonească de pe pământul vostru. Așadar, ce hotărâți?”.
111.Ziseră: “Amână-l pe acesta şi pe fratelui lui, şi trimite în orașe chemători
112.să aducă ție pe toţi vrăjitorii iscusiți.”.
113.Și veniră vrăjitorii la Faraon. Ziseră: “Cu adevărat, la noi este răsplata de vom fi noi cei biruitori ?
114.Răspunse: “Da, căci într-adevăr, voi veţi fi dintre cei apropiaţi !”.
115.Ziseră: “O, Moise ! Fie să arunci tu, sau să fim noi cei ce aruncăm ?”.
116.Spuse: “Aruncaţi ! “. Iar când aruncară - fermecară ochii oamenilor și îi îngroziră pe aceia, căci veniseră cu o vrajă puternică.
117.Și i-Am inspirat lui Moise așa: “Aruncă-ţi toiagul !”. Şi, dintr-o dată, acela înghiţi ceea ce ei născociseră.
118.Și asfel se-mplini Adevărul și se zădărnici ceea ce ei obișnuiau să facă.
119.Așa au fost biruiți atunci și respinși înjositorii.
120.Și căzură vrăjitorii prosternați
121.zicând: “Noi credem în Domnul lumilor,
122.Domnul lui Moise şi al lui Aaron.”.
123.Zise Faraonul : “Credeţi în El înainte ca eu să vă îngădui vouă !? Desigur, aceasta este un complot plănuit de voi în oraș ca să scoateți din el pe locuitorii lui. Însă curând veți afla...
124.Voi despica mânile voastre şi piciorele voastre de-a curmezișul, apoi vă voi răstigni pe toți !”.
125.Ei spuseră: “Cu adevărat, noi la Domnul nostru ne întoarcem !
126.Căci nu ne pedepsești pe noi decât fiindcă am crezut în semnele Domnului nostru când au ajuns la noi. Domnul nostru ! Răvarsă peste noi fermitatea şi săvârșește-ne ca supuşi pacificați !”.
127.Și ziseră căpeteniile poporului lui Faraon: “Oare îl lași pe Moise şi poporul său să semene stricăciunea pe pământ şi să te lepede pe tine şi pe dumnezeii tăi !?”. Răspunse: “Îi vom ucide pe fiii lor și vom viețui cu fiicele lor, căci neîndoielnic noi asupra lor suntem copleșitori !”.
128.Spuse Moise poporului său: “Apelați la ale lui Dumnezeu şi fiţi răbdători. Fără îndoială, pământul este al lui Dumnezeu, moștenindu-l oricine Voieşte El dintre robii Săi, iar deznodământul este al celor pioşi.”.
129.Ei spuseră: “Noi am fost vătămați înainte ca tu să vii la noi, precum şi după ce ai venit la noi.”. El răspunse: “Poate Domnul vostru îl va nimici pe vrăjmaşul vostru şi vă va face urmaşii întru ale pământului - așa că vedeți cum procedați.”.
130.Și într-adevăr, Noi am împresurat pe oamenii lui Faraon cu perioade şi lipsă de roade. Poate că aceia vor lua aminte !
131.Iar când venea la ei binele, ziceau: “Al nostru este acesta !”, iar de îi lovea răul, îi bombăneau pe Moise şi pe oricare din apropierea lui. Ah ! Cu adevărat, piezele lor sunt din apropierea lui Dumnezeu, dar majoritatea lor nu știe.
132.Iar ei ziseră: “Chiar dacă vine la noi cu el un semn, ca să ne vrăjească pe noi cu el, apoi nu - tot nu vom fi în tine încrezători !”.
133.Așa Am pogorât asupra lor potopul: și lăcustele, și păduchii, și broaştele, şi sângele - ca semne evidente. Însă s-au semețit, căci erau un popor de nelegiuiţi !
134.Iar când căzu asupra lor năpasta, ziseră : “O, Moise! Cheamă pentru noi pe Domnul tău cu ceea ce ți-a promis ție. Iar dacă îndepărtezi de la noi năpasta, vom crede în tine şi-i vom trimite cu tine pe fiii lui Israel.”.
135.Insă când am ridicat de la ei năpasta la termen, ei împlinindu-l, atunci ei s-au dezis.
136.Așadar ne-Am răzbunat pe ei și i-Am înecat în mare, căci ei au tăgăduit semnele Noastre şi le erau lor nepăsători.
137.Și Am dat moştenire poporului celor care fuseseră oropsiţi estul ținutului și vestul lui, pe care le-Am bincuvântat întru-aceea. Și s-a împlinit un cuvânt al Domnului tău - cel mai frumos către fiii lui Israel, pentru că au fost răbdători. Căci Noi am nimicit ceea ce obișnuia să facă Faraon şi poporul lui, cât și ceea ce obșnuia să zidească.
138.Și i-Am traversat pe fiii lui Israel marea. Apoi ei ajunseră la un popor legat de idolii săi. Și aceia ziseră: “O, Moise! Fă-ne un dumnezeu precum ai noștri zei !”. Le răspunse: “Cu adevărat, voi sunteţi o mulțime nepăsătoare!”.
139.Adevărat ! Acestia distrug ceea ce sunt prin asta, și greșit este ceea ce obișnuiesc să facă.”.
140.El spuse: “Oare să schimonosesc pe Dumnezeu căutând o divinitate pentru voi pe când El v-a ales deasupra lumilor,
141. şi când v-am mântuit de oamenii lui Faraon, ce vă supuneau relei osânde: omorând pe fiii voştri şi trăind cu femeile voastre !?”. Căci întru aceasta a fost o încercare de la Domnul vostru puternic !
142.Şi i-Am făgăduit lui Moise treizeci de nopţi şi le-Am completat cu încă zece, astfel se împlini întâlnirea Domnului său la patruzeci de nopţi. Şi spuse Moise fratelui său Aaron: “Ţine-mi locul în poporul meu şi învredniceşte-te, şi nu urma calea stricătorilor !”.
143.Iar când veni Moise la întâlnirea Noastră, şi rosti lui Domnul său, el spuse: “Domnul meu ! Arată-mi-te, ca să privesc la Tine !”. Rosti: “Nu mă poţi vedea pe Mine, însă priveşte spre munte. Apoi dacă va rămâne la locul său, atunci mă vei vedea !”. Însă, când se arătă Domnul său muntelui, l-a prefăcut în pulbere, iar Moise căzu trăsnit. Şi când se trezi, spuse: “Preamărire Ție ! Mă căiesc la Tine și sunt primul dintre drept-credincioşi !”.
144.Rosti: “O, Moise! Cu adevarat, Eu te-am ales pe tine peste oameni cu Solia Mea şi cu cuvintele Mele. Deci, ia ceea ce ţi-am dăruit şi fii dintre cei mulţumitori !”.
145.Căci Noi ţi-am prescris Ţie în Table pentru fiecare lucru, un sfat şi o lămurire a oricărui lucru. Deci: “Ia-le cu tărie şi porunceşte poporului tău să împlinească ceea ce-i mai bun din acesta. Vă voi arăta lăcaşul celor stricători,
146.Voi îndepărta de semnele Mele pe aceia care se semeţesc întru ale pământului fără de îndreptăţire, căci şi de văd fiecare semn, nu se încred în el. Iar dacă văd calea dreptăţii, nu apucă pe acestă cale. Însă dacă văd calea rătăcirii, vor lua pe acestă cale.”. Aşa ! Căci ei tăgăduiesc semnele Noastre şi sunt acesteia nepăsători.
147.Deci, aceia care tăgăduiesc semnele Noastre şi întâlnirea cu Cea de Apoi - deşarte vor fi faptele lor ! Oare nu vor fi răsplătiţi decât pentru ceea ce obişnuiau să facă !?
148.Şi încropi poporul lui Moise, pe la spatele lui, din veştmintele lor un viţel – trupul lui mugea. Oare nu vedeau că acest viţel nu le vorbea lor şi nu-i călăuzea pe ei pe o cale !? Îl adoptară şi fură stricători .
149.Iar când acesta le căzu printre mâini şi văzură că ei într-adevăr rătăciseră, ziseră: “Dacă nu se milostiveşte de noi Domnul nostru şi nu ne iartă nouă, atunci vom fi dintre cei pierduţi.”.
150.Şi când se întoarse Moise la poporul său, mânios şi amărât spuse: “Mizerabil este ceea ce-aţi făcut după mine ! Eraţi nerăbdători de porunca Domnului vostru !?”, şi aruncă Tablele, apoi îl prinse pe fratele său de cap şi-l trase spre el. Acesta spuse: “O, fiu al mamei mele! Cu adevărat, poporul m-a umilit şi era cât pe aici să mă omoare. Nu înveseli cu mine vrăjmaşii şi nu mă pune lângă poporul stricătorilor !”.
151.Răspunse: “O, Domnul meu! Iartă-mi mie şi fratelui meu, şi primeşte-ne în milostivenia Ta, căci tu eşti Milostivul milostivilor !”.
152.Într-adevăr, aceia care au adoptat viţelul îi va ajunge mânia Domnului lor şi umilinţa în viaţa lumii. Căci aşa îi răsplătim pe cei cei scornitori.
153.Iar pe aceia care au săvârşit rele, apoi s-au căit după aceea şi au crezut, cu adevărat Domnul tău după aceea le este Iertător, Milostiv.
154.Iar când se potoli lui Moise mânia, ridică Tablele şi în inscripţiile sale era călăuzire şi milostivenie pentru cei care de Domnul lor se tem.
155.Şi a ales, din poporul său, Moise şaptezeci de oameni pentru întâlnirea Noastră. Apoi când îi apucă pe aceştia zguduitura, spuse: “Domnul meu! Dacă ai fi vrut, i-Ai fi nimicit şi pe ei înainte, cât şi pe mine. Oare Ne vei nimici pentru ceea ce-au făcut cei neghiobi dintre noi !? Nu-i acesta decât o încercare de-a Ta. Tu rătăceşti cu ea pe oricine voieşti, şi călăuzeşti pe oricine voieşti. Tu eşti Stăpânul nostru ! Iartă-ne nouă şi miluieşte-ne pe noi, căci Tu eşti prea-bunul Iertător !
156.Şi rânduieste-ne în acestă lume binele, cât și în Cea de apoi ! Într-adevăr, noi ne întoarcem la Tine !”. A rostit : “Osânda Mea - lovesc cu ea pe oricine voiesc, dar mila Mea cuprinde fiecare lucru. Așadar, Voi rândui aceasta: celor care se smeresc, care dăruiesc Primenirea(2), cât și acelora ce în versetele Noastre se încred,
(2)Zakat în arabă, însemnând Primenire cu sensul de purificare, curățare, adică atitudinea de continuă înnoire prin curățenie trupească, morală și spirituală. Din punct de vedere material, Zakat(Primenirea) are și conotația de taxă sprituală, de Danie obligatorie în cuantum de 20 la sută din orice profit brut.
157.aceia care urmează mesagerul, pe Profetul Neînvăţat – cel pe care îl află amintit în apropierea lor: în Tora şi Evanghelie. El le porunceşte lor cu d-ale bunei-cuviinţe şi el le opreşte lor de-ale urâciunii, şi le îngăduie lor bunătăţile şi le opreşte acelora cele necurate, şi-i uşurează pe ei de povara şi de lanţurile care au fost asupra lor. Deci, cei care cred în el şi-l sprijină, şi îl susţin, şi urmează lumina cea pogorâtă cu el, aceştia - ei vor fi cei biruitori !
158.Spune: “O, voi oameni ! Într-adevăr, eu sunt mesager al lui Dumnezeu la voi toţi, al celui ce are împărăţia cerurilor şi a pământului. Nu este divinitate afară de El – Însufleţitorul şi Omorâtorul. Aşadar, credeţi în Dumnezeu şi în mesagerul Său – Profetul Neînvăţat, cel care se încrede în Dumnezeu şi în Cuvintele Sale - şi urmaţi aceasta ca să puteţi fi călăuziţi.”.
159. Aşadar din poporul lui Moise este o adunare ce se călăuzeşte cu ale Adevărului şi cu el se cumpănesc,
160.iar Noi i-am împărţit pe aceia în douăsprezece triburi, comunităţi. Noi i-am revelat lui Moise când ceru de băut poporul lui aşa: “Loveşte cu toiagu-ţi stânca.”. Apoi au izvorât din ea douăsprezece izvoare. Cu certitudine a aflat fiecare persoană adăpătoarea sa. Şi am umbrit asupra lor norii şi am pogorât asupra lor mana şi prepeliţele: “Mâncaţi din bunătăţile ce vi le-am dăruit.” Deci, ei nu ne-au afectat pe Noi, ci fură cu ei înşişi stricători.
161.Iar atunci li s-a spus lor: “Trăiţi în această cetate şi consumaţi din ea orice doriţi şi spuneţi: “Iertare !” şi intraţi pe poartă, prosternându-vă. Noi vom ierta vouă păcatele voastre. Vom spori binefăcătorii.”
162.Dar schimbară, cei care strică dintre ei, cuvântarea cu alta decât cea predicată lor. Deci am pogorât asupra lor o năpastă din ceruri, căci au fost răufăcători.
163.Ia întreabă-i despre cetatea care ce era apropiată de mare, când au încălcat Sabatul, când veniră la aceştia peştii lor în data Sabatului lor, iar în vremea când nu sabateau - nu veneau la aceştia. Astfel i-am încercat cu ceea ce erau obişnuiţi să păcătuiască.
164.Iar când a zis o adunare dintre ei : “De ce mai propovăduiţi unui popor pe care Dumnezeu îl va nimici ori îl va osândi la o pedeapsă aprigă !?” Răspunseră: “Pentru dezvinovăţire înaintea Domnului vostru şi că poate se vor teme !”.
165.Deci după ce au dat uitării ceea ce le-a fost reamintit cu acela, Noi i-am mântuit pe cei care opreau de-ale răului, şi i-Am apucat, pe cei care stricau, cu o osândă grozavă - cu ceea ce erau obişnuiţi să păcătuiască.
166.Aşadar când răzvrătiră asupra a ceea ce li se interzisese de către acela, le-Am spus lor : “Fiţi maimuţe dispreţuite !”.
167.Şi atunci declară Domnul tău că va trimite asupra lor, până la Sorocul Învierii, pe cineva care-i va supune la cea mai rea osândă. Într-adevăr, Domnul tău este grabnic la pedeapsă, dar, negreşit, El este Iertător, Milostiv.
168. Şi Am împărţit pe aceia întru ale pământului popoare. Printre acelea unele sunt drepte, iar printre altele afară de aceasta - căci noi le-am pus la încercare cu binele şi cu răul, ca să se reîntoarcă !
170.Şi succedând de după ai lor, urmaşii au moştenit Scriptura luând bunurile acestei lumi şi spunând : “O să ne ierte nouă !”. Iar dacă ajung la aceştia bunuri asemenea aceleia, ei le vor lua. Oare nu au luat asupra lor Legământul Scripturii, cum că nu vor spune despre Dumnezeu decât Adevărul, în timp ce învaţă ceea ce este în ea !? Deci adăpostul Ultimei este mai bun pentru cei smeriţi - oare nu judecaţi !?
170.Aşadar aceia care se ţin de Scriptură şi întemeiază Închinarea, cu adevărat, Noi nu vom zădărnici răsplata celor îndreptaţi,
171.căci atunci când Am ridicat muntele deasupra lor, ca şi cum ar fi fost o umbră, iar ei îşi închipuiau că acela va cădea peste ei… : “Apucaţi ceea ce V-am dăruit cu tărie şi pomeniţi ceea ce este întru acesta, poate vă veţi smeri !”.
172.Si când apucă Domnul vostru dintre fii lui Adam, din coapsele lor, pe urmaşii lor şi îi puse să mărturisească asupra lor înşişi: “Oare nu sunt eu Domnul vostru !?” Ei răspunseră: “Ba da, aşa mărturisim!”; ca nu cumva să ziceţi voi la data Învierii: “Desigur, eram despre aceasta nelămuriţi.”.
173.Ori să ziceţi: “ Într-adevăr, doar părtăşia strămoşilor noştri, de dinainte, căci suntem noi urmaşi de dinapoia lor. Oare ne vei pieri pentru ceea ce-au făcut măsluitorii !?”.
174.Deci, astfel lămurim versetele, căci poate aceia se reîntorc.
175.Şi recită acelora istoria celui căruia i-Am dăruit semnele Noastre, de s-a lepădat de aceasta şi, astfel, l-a urmat el pe cel Înşelator, şi deveni dintre ai rătăciţilor.
176.Iar dacă Am fi voit, l-am fi înălţat cu aceasta, însă el a continuat către ale pământului şi a urmat poftele lui. Deci exemplul lui este asemenea câinelui: de te ţii la el – gâfâie, ori de-l laşi în pace – gâfâie... Acesta este exemplul poporului ce tăgăduieşte semnele Noastre. Deci, povesteşte-i istoria, poate aceia se vor gândi !
177.Urâtă pildă poporul care tăgăduieşte semnele Noastre, căci ei înşişi obişnuiesc să se strice.
178.Oricine se călăuzeşte cu Dumnezeu, apoi el este unul călăuzit; iar oricine se rătăceşte, apoi aceia - ei sunt cei pierduţi.
179.Şi, cu adevărat, Am încredinţat Gheenei pe mulţi dintre djini şi oameni. Pentru ei inimile nu se înţeleg cu aceea si pentru ei ochii nu se uită la aceea, iar pentru ei urechile nu aud la aceea. Aceştia sunt precum dobitoacele, ba ei chiar mai rătăciţi. Aceştia - ei sunt nepăsătorii.
180.Iar pentru Dumnezeu sunt numele cele mai frumoase. Deci, chemţi-L cu aceea şi îndepărtaţi-vă de cei se abat de la numele Lui. Ei vor fi răsplătiţi pentru ceea ce obişnuiau să facă.
181.Şi printre cei pe care i-Am creat, este o adunare care se călăuzeşte cu Adevărul şi cu el se cumpănesc.
182.iar cei care tăgăduiesc semnele Noastre îi vom mâna de unde nu se gândesc
183.şi-i voi păsui pe ei. Cu adevărat, planul Meu este hotărât.
184.Oare nu se gândesc !? Nu este tovarăşul lor de-al djinilor, ci el este doar un prevenitor limpede.
185.Oare nu se uitară întru împărăţia cerurilor şi a pământului, şi la ceea ce creă Dumnezeu din fiecare lucru, şi că poate că să fie adevărată apropierea sorocului lor !? Deci, în ce relatare de după aceasta se vor mai încrede !?
186.Oricine se rătăceşte, Dumnezeu apoi nu călăuzeşte pentru el şi îi lasă pe aceia în abuzurile lor să orbecăie.
187.Ei te întreabă despre Ceas: “Când va acosta ?”. Spune: “Este adevărat, însă ştiinţa lui este lângă Domnul meu. Nu se va pogorî timpul lui decât de la El. Apăsa asupra cerurilor şi pământului. Nu va ajunge la voi decât pe neaşteptate.”. Te întreabă ca şi cum ai fi privilegiat despre aceasta. Spune: “Cu adevărat, stiinţa despre el este doar la Dumnezeu, însă cei mai mulţi oameni nu se dumiresc.”.
188.Spune: “Nu am împuternicire pentru sinele meu să beneficiez şi nu păgubesc decât ceea ce doreşte Dumnezeu. Iar dacă aş cunoaşte Nevăzutul, aş spori de-ale binelui şi nu m-ar atinge răul, însă eu sunt doar un propovăduitor şi binevestitor la un popor ce se încrede.”.
189.El este Cel care v-a creat dintr-un sine şi a făcut din el perechea lui ca să se însoţească cu aceasta. Iar de când a acoperit-o, purtă o povară şi trăi cu ea. Dar când se îngreună, amândoi îl chemară pe Dumnezeu, Domnul lor: “Dacă ne dai unul integru, sigur vom fi dintre cei mulţumitori !”.
190.Însă după ce El le-a dăruit un om drept, amândoi prinseră să-i facă Lui părtaşi dintre cei pe care El li-i dăruise. Dar prea-înălţat este Dumnezeu deasupra a ceea ce ei asociază Lui.
191.Părtăşesc ei ceea ce nu creează nimic şi care ei înşişi sunt creaţi,
192.şi nu este putinţă la ei de vreun ajutor şi nici pe ei înşişi de a se ajuta ?
193.Iar dacă îi chemi spre îndrumare, nu te vor urma pe tine. Tot una-i pentru voi, de-i chemaţi, ori de tăceţi.
194.Cu adevărat, cei pe care voi îi chemaţi dinafara lui Dumnezeu sunt robi asemenea vouă. Deci, chemaţi-i, şi să vă răspundă vouă, de sunteţi cinstiţi !
195.Sunt pentru ei picioare să meargă cu aceasta, sau pentru ei sunt mâini să apuce pe aceasta, ori pentru ei sunt ochi să vadă la aceasta, ori pentru ei urechi să audă pe aceasta !? Spune: “Chemaţi părtaşii voştri, apoi uneltiţi împotrivă-mi şi nu-mi daţi răgaz.
196.Într-adevăr, protectorul meu este Dumnezeu, Cel ce a pogorât Scriptura şi El protejează pe cei drepţi.
197.Iar cei pe care-i chemaţi în locul Lui nu au putinţa să vă ajute şi nici pe ei înşişi de a se ajuta.”.
198.Iar dacă îi chemi spre îndrumare, nu te ascultă, iar tu îi vezi că se uită la tine, însă ei nu te văd.
199.Ţine iertarea şi porunceşte cu binele, şi îndepărtează-te de ignoranţi !
200.Iar când o ispitire de-a Înşelătorului cârcoteşte, atunci caută izbăvire la ale lui Dumnezeu. Cu adevărat, El este Auzitor, Ştiutor.
201.Într-adevăr, aceia smeriţi când îi atinge o confuzie de la cel Înşelător ei iau aminte, apoi ei devin clarvăzători,
202.pe când fraţii lor se adâncesc în rătăcire, apoi nu se mai întorc.
203.Iar când nu le aduci un semn, ei zic: “Doar l-ai inventat !” Spune: “Cu adevărat, doar urmez ceea ce este revelat mie de la Domnul meu. Aceasta este o iluminare de la Domnul vostru si o îndrumare, şi o milostivenie pentru un popor ce se încrede.”.
204.Şi când este recitată Rostirea, apoi ascultaţi la ea şi tăceţi ca să puteţi fi miluiţi.
205.Şi pomeneşte pe Domnul tău în sinele tău umil şi cu frică, şi mai jos de pronunţarea cuvintelor - cele ale dimineţii şi ale serii, Şi nu fi dintre cei nepăsători.
206.Cu adevărat, cei care sunt lângă Domnul tău nu se semeţesc cu slujirea Lui, căci ei preamăresc pe Acela şi la El se prosternează.
