01.Alif. Lam. Mim.
02.Aşa sunt versetele Scripturii înţelepciunii:
03.îndrumare şi milostenie binefăcătorilor –
04.aceia care împlinesc Închinarea şi achită Dania. Iar ei, cu Cea de Apoi, ei se întăresc.
05.Aceştia sunt asupra călăuzirii de la Domnul lor, şi aceştia – ei sunt câştigătorii !
06.Iar dintre ai oamenilor, cei ce îşi cumpără plăcute istorisiri pentru rătăcire de la calea lui Dumnezeu, cu cele dinafara ştiinţei, şi spre a lua-o1 în derâdere – aceştia: pentru ei este osânda umilitoare.
07.Iar când recită aceluia versetele Noastre se întoarce trufaş, ca şi cum nici nu le-ar auzi, ca şi cum în urechile lui este surzenia. Vesteşte-i aceluia o osândă chinuitoare.
08.Cu adevărat cei care cred şi împlinesc cele cuvenite: pentru ei sunt Grădinile plăcerii.
09.Vor veşnici întru aceasta(1), căci făgăduiala lui Dumnezeu este Adevăr, iar El este Puternicul, Înţeleptul.
(1) În statutul de locuitori ai Raiului.
10.El a creat cerurile fără suport, ca să vedeţi aceasta, şi a înfipt în pământ munţii, ca să nu se clatine cu voi, şi a împrăştiat pe acesta din fiecare vietate. Iar Noi am trimis din cer apă şi am făcut să răsară prin aceasta din a fiecărui soi darnicie.
11.Aceasta este creaţia lui Dumnezeu ! - “Arătaţi-mi ceea ce au creat aceia dinafara Lui !”. Negreşit ! Răuvoitorii sunt într-o greşeală vădită !
12.Şi într-adevăr Noi i-am dăruit lui Luqman înţelepciunea, astfel: “Mulţumeşte-i lui Dumnezeu ! Căci cel care este mulţumitor, apoi într-adevăr doar mulţumeşte pentru sinele lui. Iar orice tăgăduitor, apoi într-adevăr doar Dumnezeu este Bogat, Lăudat. ”.
13.Şi atunci spuse Luqman fiului său pe când îl dăscălea: “O, fiul meu ! Nu alătura cu Dumnezeu ! Negreşit, alăturarea este o nelegiuire grozavă.”.
14.Şi Am prescris omului despre părinţii lui: îl va purta mama lui cu neputinţa asupra neputinţei, iar înţărcarea lui va fi la doi ani, aşa că: “Mulţumeşte-mi Mie şi părinţilor tăi ! La Mine este predestinarea.”.
15.Iar dacă te silesc ca să alături ceva la Mine - ceva despre care tu nu ai ştiinţă - nu li te supune ! Dar întovărăşeşte-i întru a lumii bună-cuviinţă, însă urmează calea celui care se căieşte la Mine. Apoi către Mine este întoarcerea voastră, iar Eu vă voi da de ştire de ceea ce obişnuiaţi să făptuiţi.
16.“O, fiul meu ! Cu adevărat, dacă este ceva greu, cât o boabă de muştar, ascuns într-o stâncă - fie în ceruri, fie pe pământ - Dumnezeu îl va scoate la lumină. Cu adevărat, Dumnezeu este Blând, Cunoscător.
17.O, fiul meu ! Împlineşte Închinarea şi porunceşte ceea ce este cuviincios, şi opreşte de la ce este urâcios, şi rabdă asupra a ceea ce te-a lovit. Cu adevărat, aceasta este din tăria firii.
18.Şi nu-ţi întoarce obrazul de la oameni, şi nu umbla pe pământ necuvincios. Cu adevărat, Dumnezeu nu-l iubeşte pe fudulul lăudăros.
19.Ci uşureză în umbletul tău şi domoleşte-ţi glasul – negreşit cel mai urât respingător dintre sunete este glasul măgarului.”.
20.Oare nu vedeţi că Dumnezeu v-a supus vouă cele din ceruri şi cele de pe pământ, şi că A revărsat asupra voastră harurile Sale văzute şi nevăzute !? Însă printre oameni unii se sfădesc întru ale lui Dumnezeu cu cele dinafara ştiinţei, şi fără călăuzire, şi fără Scriptura iluminătoare !
21.Iar când se spune lor: “Urmaţi ceea ce a pogorât Dumnezeu !”, ei răspund: “Ba nu! Noi urmăm ceea ce am găsit asupra taţilor noştri.”…, chiar dacă Înşelătorul îi cheamă către osânda Văpăii.
22.Iar oricine îşi supune faţa lui la Dumnezeu şi este binefăcător, apoi, într-adevăr, apucă toarta cea mai trainică, căci la Dumnezeu este urmarea lucrurilor !
23.Iar oricine tăgăduieşte, apoi să nu te mâhnească tăgăduiala lui. La Noi este întoarcerea lor, apoi le vom vesti cu ceea au făptuit. Cu adevărat, Dumnezeu este Cunoscător al piepturilor.
24.Bucurie acestora – puţină. Apoi îi Vom sili la o pedeapsă severă.
25.Iar dacă îi întrebi: “Cine a creat cerurile şi pământul ?”, vor răspunde: “Dumnezeu !”. Spune: “Laudă lui Dumnezeu !”. Însă majoritatea lor nu Îl cunosc.
26.Ale lui Dumnezeu sunt cele din ceruri şi de pe pământ. Cu adevărat, Dumnezeu este Bogatul, Lăudatul.
27.Şi dacă orice este întru ale pământului: din cele ale copacilor - condeie, iar marea - să sporească aceasta de după ea încă şapte mări; nu va putea epuiza Cuvintele lui Dumnezeu. Cu adevărat, Dumnezeu este Puternic, Înţelept.
28.Nu este crearea voastră şi nu este învierea voastră decât ca ale unui singur sine. Cu adevărat, Dumnezeu este Auzitor, Văzător.
29.Oare nu vezi aceea că Dumnezeu vîră noaptea în zi şi bagă ziua în noapte, şi că A supus soarele şi luna – fiecare plutind către un soroc hotărât; şi că Dumnezeu a ceea ce făptuiţi este Cunoscător !?
30.Aceasta pentru că Dumnezeu – El este Adevărul, iar ceea ce voi chemaţi dinafara Lui este deşărtăciune, căci Dumnezeu este Înaltul, Marele !
31.Oare nu vedeţi că corabia pluteşte pe mare prin harul lui Dumnezeu, pentru ca să vă arate din semnele Sale. Într-adevăr, întru acestea sunt semne pentru orice răbdător, mulţumitor.
32.Iar când îi acoperă un val asemenea întunecimilor, îl cheamă pe Dumnezeu devotaţi Lui în religie. Însă după ce-i mântuieşte către ţărm, doar unii rămân chibzuiţi, căci nu respinge semnele Noastre decât fiecare alegător al nemulţumirii.
33.O, voi oameni ! Temeţi-vă de Domnul vostru şi înfricoşaţi-vă de ziua ce nu va ajuta un tată pentru fiul său, şi nici fiul să poată pentru tatăl său ceva. Iar făgăduiala lui Dumnezeu este Adevăr ! Deci să nu vă amăgească viaţa lumească şi să nu vă amăgească, asupra lui Dumnezeu, Amăgitorul !
34.Cu adevărat, Dumnezeu, în apropierea lui, are ştiinţa Ceasului, căci El trimite ploaia şi El ştie ceea ce este în pântece. Şi nu ştie vreun suflet ce va dobândi mâine, şi nimeni nu ştie în ce tărâm va muri. Cu adevărat, Dumnezeu este Ştiutor, Cunoscător !
