Întru numele lui Dumnezeu - Îngăduitorul, Milostivul !
-Dunele-
(35 de versete)
01.Ha. Mim.
02.Pogorârea Cărţii este de la Dumnezeu, Puternicul, Înţeleptul.
03.Nu am creat cerurile şi pământul, precum şi ceea ce se află între ele, decât întru Adevăr şi cu un deznodământ planificat. Însă cei care tăgăduiesc cele cu care sunt preveniţi întorc spatele.
04.Spune: “I-aţi văzut pe cei pe care îi chemaţi de dinafara lui Dumnezeu !? Arătaţi-mi ce au creat pe pământ ! Ori pentru ei este vreo împărtăşire în ceruri !? Aduceţi-mi de-ale Cărţii de dinaintea acesteia, sau o urmă de cunoaştere, dacă sunteţi cinstiţi.”.
05.Şi cine este mai rătăcit decât cel care cheamă de dinafara lui Dumnezeu ceva care nici măcar nu le răspunde lor până în Data Învierii!? Căci ei cu rugăciunile lor sunt nepăsători.
06.Iar când vor fi adunaţi oamenii, ei îşi vor fi lor vrăjmaşi. Şi vor fi cu slujirea lor tăgăduitori.
07.Căci când li se recită lor versetele Noastre vădite, zic cei care tăgăduiesc ale Adevărului când vine la ei: “Aceastea este o vrajitorie învederată !”.
08.Ori îşi zic: “El le-a născocit !”. Spune: “Dacă le-am născocit eu, apoi nu mă stăpâniţi pe mine de la ale lui Dumnezeu cu ceva. El ştie prea-bine ceea ce răspândiţi întru aceasta. Ajunge despre aceasta un martor între mine şi voi, căci El este Iertătorul, Milostivul.
09.Spune: “Eu nu sunt o noutate printre mesageri şi eu nu ştiu ce mi se va face mie şi nici vouă. Nu urmez decât ceea ce mi-a fost dezvăluit şi nu sunt decât un prevenitor limpede.”.
10.Spune: “Vedeţi de este din apropierea lui Dumnezeu ! Căci voi nu credeţi despre aceasta, deşi este mărturisirea unui martor dintre fiii lui Israel că este asemenea cu a lor şi că el crede, iar voi vă îngâmfaţi. Cu adevărat, Dumnezeu nu călăuzeşte poporul nelegiuiţilor.
11.Căci spun cei care tăgăduiesc pe aceiea care cred: “Dacă era un bine, nu ne-ar fi luat-o înainte cu aceasta.”. Iar atunci când nu se călăuzesc cu aceasta, apoi zic: “Asta este o minciună veche !”.
12.Însă înaintea ei a fost Cartea lui Moise, ca îndrumare şi îngăduinţă, iar aceasta este o Carte adeveritoare, în limba arabă, ca să-i prevină pe cei care nedreptăţesc şi ca să binevestească celor binefăcători.
13.Într-adevăr, cei care spun: “Domnul nostru este Dumnezeu !” iar după aceea se conformează, apoi fără frică peste ei şi nici nu se vor mâhni.
14.Aceştia sunt tovarăşii Raiului, veşnicind în el o răsplată pentru ceea ce obişnuiau să făptuiască.
15.Căci Noi am prescris omului pentru părinţii săi bunătatea. L-a purtat mama lui cu greutate şi l-a născut cu durere. Rodirea lui şi înţărcarea lui sunt treizeci de luni. Atunci când ajunge la maturitate şi împlineşte patruzeci de ani, el spune: “Domnul meu! Deşteptă-mă ca să-ţi mulţumesc pentru harul Tău cu care binevoit-ai asupra mea şi a părinţilor mei, şi ca să împlinesc cele cuvenite care Te mulţumesc. Şi îndreaptă-mă întru seminţia mea. Într-adevăr, mă căiesc la Tine şi cu adevărat sunt dintre cei supuşi.”.
16.Aceştia sunt cei care primim de la ei cele mai bune din acelea ce au făptuit, şi cărora trecem peste faptele lor rele. Între tovarăşii Raiului – o făgăduiala a Adevărului care le-a fost promisă !
17.Iar cel ce zice părinţilor săi: “Off, voi amandoi ! Îmi făgăduiţi că voi fi scos când deja au dispărut leaturi înaintea mea !?”. Şi amândoi cer ajutorul lui Dumnezeu: “Vai ţie! Crede ! Într-adevăr făgăduiala lui Dumnezeu este adevărată !”. Însă el le răspunde: “Nu sunt acestea decât poveştile înaintaşilor.”.
18.Aceştia sunt cei care au adeverit asupra lor cuvântul dintre neamurile deja dispărute dinaintea lor, dintre ale djinilor şi ale oamenilor. Negreşit ei sunt pierzătorii.
19.Şi fiecare au trepte pentru ceea ce au făptuit. Căci El îi va răsplăti după faptele lor, iar ei nu vor fi nedreptăţiţi.
20.Iar Ziua îi va expune, pe aceia care tăgăduiau, la Văpaie: “Voi aţi risipit bunurile voastre în viaţa voastră şi v-aţi bucurat cu ea. Deci astăzi veţi fi răsplătiţi cu osânda umilinţei, cu ceea ce obişnuiaţi să trufiţi în ale pământului şi cu ce obişnuiaţi să cîrtiţi.”
21.Şi aminteşte-ţi de fratele adiţilor când a prevenit poporul său din Al-Ahqaf - şi au fost prevenitori înaintea lui şi după el -: “Nu slujiţi decât lui Dumnezeu! Într-adevăr, mă tem pentru voi de osânda unei Zile grozave.”.
22.Ei au răspuns: “Ai venit la noi ca să ne întorci de la zeii noştri!? Apoi adu-ne pe cea cu care ne amininţi, dacă eşti dintre cei cinstiţi !”.
23.El a spuse: “Într-adevăr, dar această stiinţă este lângă Dumnezeu şi vă înştiinţez ceea ce mi s-a trimis din ea. Însă vă văd un popor ignorant.”.
24.Apoi când au văzut un nor apropiindu-se de văile lor, ziseră: “Acesta este un nor ce ne va da ploaie !”. Ba nu! Cel căruia voi îi cereţi venirea degrabă are cu el un vânt - în acesta este o osândă dureroasă
25.care va stârpi fiecare lucru la porunca Domnului său. Astfel dimineaţa nu se mai vedeau decât sălaşurile lor. Aşa răsplătim Noi poporul nelegiuit.
26.Şi cu adevărat, Noi i-am stabilit pe aceia întru ce nu v-am stabilit pe voi. Şi am făcut pentru ei auzul şi văzul, şi inimile. Dar nu a fost de folos pentru ei nici auzul lor şi nici văzul lor, şi nici inimile lor la nimic, atunci când ei au respins semnele lui Dumnezeu şi i-a învăluit pe ei cea de care obişnuiau să-şi bătă joc.
27.Şi cu adevărat Noi am nimicit cele din-mprejurul vostru din acele cetăţi, căci am desfăcut semnele pentru ca ei să se răzgândească.
28.Deci de ce nu i-au ajutat cei pe care i-au luat dinafara lui Dumnezeu, ca apropiaţi dumnezei !? Însă ei s-au pierdut pentru aceia! Iar aceasta a fost prefăcătoria lor şi ceea ce obişnuiau să născocească !
29.Iar când am abătut către tine o ceată de-a djinilor ca să asculte Rostirea, după ce s-au strâns la ea, spuseră: “Ascultaţi!”. Şi după ce se sfârşi, se întoarseră la poporul lor prevenitori.
30.Ei spuseră: “O, popor al nostru ! Cu adevărat Noi am auzit o scriptură pogorâtă după Moise, întărind ceea ce a fost dinaintea de ea, îndrumând către Adevăr şi către un drum drept.
31.O, popor al nostru! Răspundeţi chemătorului lui Dumnezeu şi credeţi cu el. Ierta-va vouă din din păcatele voastre şi vă va feri de la o osândă dureroasă.
32.Căci oricine nu răspunde chemătorului lui Dumnezeu, apoi nu-L va slăbi pe pământ şi nu vor fi pentru el de dinafara Lui oblăduitori. Aceştia sunt într-o rătăcire vădită.”.
33.Oare nu văd ei că Dumnezeu este Cel care a creat cerurile şi pământul, şi nu a ostenit cu crearea lor, cu putinţa de a învia morţii!? Ba da! Cu adevărat El asupra fiecărui lucru este puternic !
34.Iar în Ziua când vor fi înfăţişaţi, cei care tăgăduiesc, Focului: “Oare este aceasta cu adevărat!? Vor răspunde: “Ba da, pe Domnul nostru!”. El le va spune: “Gustaţi osânda a ceea ce obişnuiaţi să tăgăduiţi!”.
35.Rabdă, precum au răbdat cei statornici dintre mesageri, şi nu zorii pentru ei, precum ei Ziua văzută ce li se promisese. Nu a rămas decât o oră din ziua anunţată. Deci oare cine va fi nimicit în afară de poporul desfrânat !?
