Întru numele lui Dumnezeu - Îngăduitorul, Milostivul !
-Iona-
(109 versete)
01.Alif, Lam, Ra - astfel sunt versetele Cărţii Înțelepciunii.
02.Oare este pentru umanitate de mirare faptul că Noi am revelat către un om dintre ei anume că: “Previne-i pe oameni şi vesteşte-le celor care cred faptul că pentru ei este o așezare adeveritoare în apropierea Domnului lor!”? Zic tăgăduitorii: “Fără doar și poate este un vrăjitor vădit!”.
03.Cu adevărat, Domnul vostru este Dumnezeu, Acela care a creat cerurile şi pământul în şase perioade, apoi s-a stabilit pe Tron - șă-și cârmuiască vrerea. Ceea ce este din ale mijlocirii este numai după îngăduința Sa. Acesta este Dumnezeu, Domnul vostru! Deci, slujiți-I Lui! Oare apoi nu țineți cont?
04.La El este întoarcerea voastră, a tuturor - făgăduiala lui Dumnezeu este Adevăr! De bună seamă, El a inițiat creația, apoi o repetă spre răsplătirea acelora care au crezut şi împlinit cele cuvenite. Iar ceia care au tăgăduit, pentru ei este o băutură clocotindă şi o osândă dureroasă, din cele cu care obișnuiau să respingă.
05.El este Cel ce a făcut soarele o iluminare şi Luna o strălucire, și a rostuit lor faze, ca să cunoaşteţi numărul anilor şi să țineți evidența. Ceea ce a creat Dumnezeu astfel este decât întru Adevăr. El desluşeşte semnele Sale poporului care se instruiește.
06.Cu adevărat, în succesiunea nopţii şi a zilei, cât și în ceea ce a creat Dumnezeu în ceruri şi pe pământ, sunt semne pentru un popor smerit.
07.Fără doar și poate, ceia care nu aşteaptă întâlnirea Noastră și care sunt mulţumiţi cu viața lumească, căci îşi află tihna în ea, cât și cei ce sunt referitor la semnele Noastre nepăsători,
08.tuturor asemenea, limanul lor este Focul cu cele pe care obișnuiau să le dobândească.
09.Cu adevărat, pe aceia care au crezut și au împlinit cele cuvenite, Domnul lor îi va călăuzi întru credinţa lor, izvorând de dedesuptul lor pârâurile întru Grădinile plăcerii.
10.Îndemnul lor într-acolo este: “Mărire Ţie, Dumnezeule!”, iar bineţea lor: “Pace!” şi ultima lor invocare este anume că: “Laudă lui Dumnezeu, Domnului lumilor!”
11.Iar dacă ar fi zorit Dumnezeu pentru oameni răul, pripeala lor întru alegere, nu ar fi decretat pentru ei sorocul lor. Însă, Noi îi lăsăm în samavolnicia lor pe cei care nu aşteaptă întâlnirea Noastră, să orbecăie.
12.Iar când îl apucă pe om necazul, el ne cheamă la o parte, așezat sau în picioare. Însă, nici nu îndepărtăm bine necazul de la el, că pășește ca și cum nu Ne-ar fi chemat pentru necazul care îl cuprinsese. Astfel, le este împodobit necumpătaţilor ceea ce obișnuiesc să facă.
13.Și, cu adevărat, Noi am nimicit leaturi înaintea voastră ce abia au apucat să nedreptățească. Și au venit mesagerii lor cu dovezile, însă n-au fost dispuși să creadă. Astfel retribuim poporul răufăcător.
14.Apoi v-am făcut pe voi înlocuitori după ei, spre a vedea cum vă veţi comporta.
15.Însă, atunci când le sunt recitate versetele Noastre vădite, zic aceia care nu aşteaptă întâlnirea Noastră: “Adu-ne o Rostire altfel decât aceasta sau modific-o!”. Spune: “Nu este dat mie ca să o schimb după vrerea mea. De urmat - urmez doar ceea ce-mi este revelat mie. Fără doar și poate, eu mă tem de neascultarea la Domnul meu, de osânda unei zile grozave.”.
16.Spune: “Dacă ar fi vrut Dumnezeu să nu vi-l fi vestit vouă, apoi nu vi l-aş fi făcut cunoscut. Într-adevăr, am stat printre voi o viaţă întreagă mai înainte de aceasta. Oare nu pricepeţi!?”.
17.Apoi, cine este mai nedrept decât cel care născoceşte despre Dumnezeu o minciună ori tăgăduiește semnele Sale? Într-adevăr, acesta este! Nu biruiesc răufăcătorii.
18.Căci ei slujesc, din afara lui Dumnezeu, ceea ce nu-i păgubește și nici nu le folosește. Însă ei zic: “Aceştia sunt mijlocitorii noştri pe lângă Dumnezeu!”. Spune: “Oare voi îi daţi de ştire lui Dumnezeu referitor la ceea ce nu ar ști întru ceruri şi nici pe pământ!?”. Mărit este El şi înălţat deasupra celor pe care ei i-I alătură!
19.Și nu erau oamenii decât o singură adunare, apoi s-au dezbinat. Iar dacă nu ar fi fost un cuvânt mai înainte de la Domnul tău, nu ar fi hotărât între ei referitor către ceea ce, întru aceasta, se învrăjbeau.
20.Și mai zic ei: “De ce nu pogoară la el un semn de la Domnul său!?”. Spune: “Cu adevărat, Taina este doar a lui Dumnezeu. Deci, aşteptaţi! Desigur, și eu sunt, împreună cu voi, dintre cei care aşteaptă!”.
21.Iar atunci când le dăm să guste oamenilor o încuviințare, după ce o nenorocire i-a lovit, atunci la ei se află o viclenie referitoare la semnele Noastre. Spune: “Dumnezeu este cel mai bun plănuitor!”. De bună seamă, trimişii Noştri notează ceea ce vicleniţi.
22.El este Cel ce vă pune în mișcare pe pământ, cât şi pe mare, din momentul în care sunteți purtați de curenți și plutiți cu ei și cu un vânt prielnic, și vă bucurați. Aceasta(1) aduce cu ea un vânt de furtună, și-i ajung pe aceia valurile din toate părţile, iar ei se vad copleșiți de ele și îl cheamă pe Dumnezeu, sinceri întru religia Lui: “Dacă ne scapi de aceasta, vom fi dintre cei recunoscători.”.
(1)Modalitatea prin care Dumnezeu înlesnește deplasarea oamenilor.
23.Apoi, când îi mântuiește, tocmai atunci ei se răzvrătesc pe pământ fără temei. “O, voi oameni! Cu adevărat, ceea ce ați răzvrătit voi este împotriva vouă înșivă, o satisfacție a Vieţii lumești. Însă, mai apoi, la Noi este întoarcerea voastră, după care Noi vă vom da ştire despre ceea ce obșnuiați să făptuiți.”.
24.De bună seamă, pilda Vieții Lumești este asemenea unei ape pe care o trimitem din cer. Ca atare, se amestecă întru ierburile pământului din care mănâncă oamenii şi dobitoacele, până în momentul în care apucă pământul podoaba sa şi este înfrumuseţesat, iar locuitorii săi îşi închipuie că au o putere asupra lui. Așa vine Porunca Noastră, noaptea ori ziua, schimbându-l într-un ogor secerat, ca şi cum nu ar fi fost deunăzi în plină floare. Astfel desluşim semnele Noastre unui popor ce cugetă.
25.Iar Dumnezeu cheamă la Casa Păcii și călăuzeşte pe oricine voieşte către o cale dreaptă,
26.pe cei care au excelat în bine și mai mult decât atât, căci nu le va acoperi fețele colbul și nici umilinţa. Aceştia sunt soţii Raiului, ei în el vor veşnici.
27.Iar acelora care au agonisit relele răsplata le este un rău asemenea și umilinţa îi va acoperi. Ceea ce este pentru ei de la Dumnezeu din ale ocrotirii este precum ceea ce a acoperit fețele lor - fâşii din întunecimile nopţii. Aceştia sunt soţii Focului, ei în el vor sălășlui.
28.La momentul când îi vom aduna laolată, atunci le vom spune celor care s-au închinat la idoli: “La locul vostru, voi şi idolii voştri!”. Apoi, Îi vom depărţi pe unii de alţii și vor zice idolii lor: “Nu obișnuiați Yah-ului(2) nostru să slujți.
(2)Yah – trimitere la numele lui Dumnezeu YHWH.
29.Așadar, este îndeajuns Dumnezeu ca martor între noi şi voi despre faptul că am fost de slujirea voastră neavizați.”.
30.Acolo va fi testat fiece sine despre orice a trăit și vor fi întorşi la Dumnezeu, Domnul lor adevărat, şi pierdut pentru ei va fi ceea ce ei obișnuiau să născocească.
31.Spune: “Cine vă înzestrează din cer şi de pe pământ? Oare cine stăpâneşte auzul şi vederea? Și cine scoate viul din mort și extrage mortul din viu? Și cine cârmuieşte vrerea?”. Așadar, ei vor răspunde: “Dumnezeu!”. Deci, spune-le: “Apoi, nu vă temeţi de El, oare?”.
32.Deci, acesta este al vostru Dumnezeu, Domnul vostru cel adevărat. Deci, ce este dincolo de Adevăr în afară de rătăcire? Atunci, cum de întoarceţi spatele?
33.Astfel, s-a adeverit Cuvântul Domnului tău asupra acelor care păcătuiesc, anume că ei nu credeau.
34.Spune: “Oare dintre idolii voștri este vreunul care a înițiat Facerea ce mai apoi o reînițiază? Atunci, cum de vă lepădaţi?”.
35.Spune: “Oare dintre idolii voștri este vreunul care călăuzeşte către Adevăr?”. Spune: “Dumnezeu călăuzeşte către Adevăr” Oare, în consecință, celui care călăuzeşte către Adevăr i se cuvine să fie urmat sau cel care nu călăuzeşte decât dacă i se arată drumul? Deci, ce e cu voi? Cum judecaţi ?
36.Iar ceea ce urmează cei mai mulţi dintre ei este decât o închipuire. Fără doar și poate, închipuirea nu are nimic din suficiența adevărului. Fără dubiu, Dumnezeu ştie ceea ce făptuiţi.
37.Și nu este această Rostire ca să născocească, ci, dimpotrivă, ca să adeverească ceea ce este mai dinainte de ea şi ca să detalieze Scriptura. Nu este îndoială întru aceasta: este(3) de la Domnul lumilor!
(3) Această Rostire menită să lămurească Scriptura.
38.Sau mai zic ei: “El a născocit-o!”. Spune: “Atunci, veniți cu o sură(4) care să fie deopotrivă ei şi chemaţi pe oricine puteţi afară de Dumnezeu, dacă sunteți cinstiți!”.
(4)Sură – capitol în limba arabă, trimitere la capitolele Rostirii.
39.Vezi să nu…! Ei tăgăduiesc ceea ce nu cuprind cu ştiinţa, căci nu le-a veni încă tâlcuirea ei. La fel au tăgăduit și cei dinaintea lor. Apoi, bagă de seamă cum a fost sfârşitul nedrepţilor!
40.Și, dintre aceștia, este atât cel care crede în ea, cât și cel care crede nu crede în ea, iar Domnul tău este atot-știutor al celor care seamănă stricăciune.
41.Iar dacă te hulesc, apoi spune-le: “Eu cu faptele mele, voi cu ale voastre. Voi vă lepădaţi de ceea ce fac eu, iar eu mă lepăd de ceea ce faceţi voi.”.
42.Și, printre ei, este și cel care ascultă către tine. Apoi, oare tu asurzești surzii, chiar dacă ei nu percep?
43.Iar dintre ei este și cel care privește la tine. Apoi, oare tu înfățișezi orbilor, chiar dacă ei nu zăresc nimic?
44.Cu adevărat, Dumnezeu nu-i nedreptăţeşte pe oameni cu ceva, ci oamenii se nedreptăţesc pe ei înşişi.
45.Iar data aceea(5) îi va aduna ca și cum nu au zăbovit decât un ceas, recunoscându-se unii pe alții. Desigur, ea este pierzania acelora care tăgăduiau întâlnirea cu Dumnezeu, căci ei nu au fost călăuziţi.
(5)Ziua Învierii
46.Și, fie că îți vom fi înfățișat o parte din ceea ce am făgăduit acelora, fie că am încheuat aceasta, apoi, la Noi este întoarcerea lor. După aceea, Dumnezeu este Martor asupra a ceea ce au făptuit.
47.Iar pentru fiecare comunitate este un mesager. Apoi, atunci când vine mesagerul lor el dispune între ei cu dreptate, iar ei nu se mai nedreptățesc.
48.Însă ei îți zic: “Pe când această făgăduială, dacă voi sunteți cinstiți?”.
49.Spune: “Eu nu cârmuiesc pentru mine vreo pagubă și nici vreun beneficiu, ci doar ceea ce Dumnezeu voieşte. Pentru fiecare comunitate este un soroc. Atunci când le vine sorocul lor, apoi nu pot nici să-l întârzie cu vreun ceas și nici să-l depășească.”.
50.Spune: “Oare ați aflat de vine osânda Lui asupra voastră când înnoptați ori ziua? Sau ce anume grăbesc din ea răufăcătorii?(6)
(6) Întrebari retorice care conțin un îndemn de a studia Rostirea pentru a putea da răspunsurile.
51.Oare atunci când aceea(7) se va întâmpla, veţi crede în ea atunci? Căci, fără îndoială, obișnuiați să o grăbiți!”.
(7)Ziua Sorocului fiecărei comunități.
52.După aceea, li se va spune atunci celor care au fost nedrepţi: “Gustaţi osânda veşniciei! Oare sunteți răsplătiţi cu altceva decât cu ceea ce obișnuiați să agonisiți!?”.
53.Și îți cer ție explicații: “Este adevărat?” Spune: “Da! Pe Domnul meu! Într-adevăr, acesta este Adevărul, și nu aveți voi scăpare.”.
54.Și chiar dacă, pentru fiece sine ce a nedreptățit ceea ce este pe pământ, ar exista o răscumpărare pentru aceasta și o tăinuire căitoare, ei nu întrezăresc osânda. Însă atunci se va judeca între ei cu dreptate, iar ei nu vor fi nedreptăţiți.
55.Oare doar nu ale lui Dumnezeu sunt cele din ceruri şi de pe pământ? Oare nu este într-adevăr făgăduiala lui Dumnezeu Adevărul? Însă, cei mai mulţi dintre ei nu ştiu.
56.El dă viaţă şi moarte, şi la El veţi fi întorşi.
57.O, voi oameni! Adevărat! - a ajuns la voi o povață(8) de la Domnul vostru și un leac pentru ceea ce este în piepturile voastre, căci este o călăuzire şi o încuviințare pentru drept-credincioşi.
(8)Revelația Voii lui Dumnezeu cuprinsă inclusiv în această Rostire.
58.Spune: “Întru harul lui Dumnezeu şi cu încuviințarea Sa, deci cu asemenea să se încânte, căci aceasta este cel mai bine dintre ceea ce ei agonisesc!”.
59.Spune: “Oare ați văzut ceea ce a pogorât Dumnezeu pentru voi din înzestrare, ca să impuneți din ea vreo interdicție sau vreo permisiune?”. Spune: “Oare Dumnezeu v-a îngăduit vouă sau pe seama lui Dumnezeu voi aţi născocit?”.
60.Însă ce și-a închipuit cel care inventează despre Dumnezeu tăgăduiala Zilei Învierii? Cu adevărat, Dumnezeu este posesorul harului asupra oamenilor, însă cei mai mulţi nu sunt recunoscători.
61.Și nu ești tu întru atare situație, căci ceea ce reciți cu ea este dintr-o Rostire. Și nu faceți vreun lucru fără ca Noi să fim asupra voastră martori atunci când vă apucați de el. Și nu scapă Domnul tău ceva anume din greutatea unei particule, nici pe pâmânt şi nici în ceruri, și nici ceva mai mic decât aceasta, și nici mai mare, fără ca să nu fie scris într-o Carte limpede.
62.Oare nu este fără dubiu că aliații lui Dumnezeu nu au teamă asupra lor şi nici nu se tânguiesc?
63.Acelora care cred şi se smeresc
64.pentru ei este Bunăvestirea în Viaţa umească şi în Viaţa de Apoi. Nu există substitut pentru spusa lui Dumnezeu. Astfel, aceasta este realizarea cea măreață.
65.Deci, să nu te mâhnească zicerea lor. Cu adevărat, puterea este a lui Dumnezeu, toată. El este Auzitorul, Ştiutorul.
66.Oare nu, într-adevăr, pentru Dumnezeu este orice din ceruri şi orice de pe pământ? Iar ceea urmează, aceia care cheamă din afara lui Dumnezeu, sunt idoli. De fapt, ei urmează doar o închipuire și, în realitate, ei decât se amăgesc.
67.El este Cel ce v-a făcut vouă noaptea pentru ca să vă adăpostiți în ea şi ziua ca să percepeți. Fără îndoială, întru aceasta sunt semne pentru un popor ascultător!
68.Ei au zis: “Și-a luat Dumnezeu un fiu!”. Mărire Lui! El își este suficient! Ale Lui sunt cele din ceruri şi cele de pe pământ. Este aproape de voi o autoritate pentru aceasta? Oare afirmați despre Dumnezeu ceea ce nu ştiţi?
69.Spune: “Fără îndoială, aceia care născocesc despre Dumnezeu minciună nu vor îzbândi.”.
70.Bucurie pe această lume, apoi la Noi este întoarcerea lor, şi atunci îi vom face să guste osânda cea aprigă, din ceea ce obișnuaiu să tăgăduiască.”.
71.Și mai povesteşte-le istoria lui Noe, atunci când El a spus către poporul său: “O, popor al meu! Dacă este copleșitoare pentru voi întemeierea mea, cât și pomenirea semnelor lui Dumnezeu, atunci mă încredinţez lui Dumnezeu. Deci, decide-ți planul vostru și complicii voştri! Apoi, să nu fie planul vostru acestora neclar. După care, proclamați-l împotriva mea și nu mă menajați.
72.Iar dacă dați înapoi, apoi oare ce v-am cerut eu drept răsplată, din moment ce răsplata mea este doar la Dumnezeu, căci mi s-a poruncit ca să fiu dintre cei pacificați(8)?”.
(8) În arabă “musumani”, cu înțelesul de pocăiți, de oameni care s-au pacificat prin credință.
73.Ei îl socotiră mincinos. Așadar, Noi îl mântuirăm pe el, cât şi pe cei care erau cu el, pe arcă. Și i-am făcut pe ei înlocuitori şi i-am înecat pe cei care tăgăduiau semnele Noastre. Deci, privește cum a fost sfârşitul celor preveniți!
74.Apoi, am ridicat dintre ai lui mesageri la poporul lor, venind la ei cu dovezi vădite. Însă nu obișnuiau să se încreadă întru ceea ce tăgăduiseră despre aceasta odinioară. Astfel, Am sigilat inimile nelegiuiților.
75.După care, Am trimis, dintre ai lor, pe Moise şi pe Aaron la Faraon şi căpeteniile sale, cu semnele Noastre. Însă aceia erau trufași, căci erau un popor de răufăcători.
76.Și numai ce a ajuns Adevărul de la Noi, că au și zis: “Fără dubiu, aceasta este o vrajă vădită!”.
77.A răspuns Moise: “Oare vă referiți la Adevărul care tocmai a ajuns la voi? Oare magie este aceasta, deși n-o biruiesc vrăjitorii?”.
78.Aceia ziseră: “Ai venit la noi ca să ne abați de la ceea ce am aflat despre aceasta(9) de la părinţii noştri? Şi ca să prefacă aceasta pe voi doi în cei mai mari de pe pământ? Și ceea suntem noi, pentru voi amândoi, de-ai drept-credincioșilor!?”.
(9)Despre credința monotsită în Unicul Dumnezeu Adevărat, Creatorul tutror celor din ceruri și de pe pământ.
79.Și zise Faraon : “Aduceţi-mi fiece vrăjitor priceput.”.
80.Așadar, când au venit vrăjitorii, Moise le spuse: “Scoteți ceea ce aveţi de arătat.”.
81.Apoi, după ce ei înfățișară, Moise spuse: “Ceea ce ați adus prin această magie, fără îndoială, că Dumnezeu o va zădărnici. Cu certitudine, Dumnezeu nu ameliorează lucrarea stricătorilor,
82. ci adeverește Dumnezeu Adevărul prin cuvintele Sale, chiar dacă asta displace răufăcătorilor.”
83.Deci nu i-a crezut lui Moise decât mladița(10) poporului său referitor la temerea față de Faraon şi de căpeteniile sale anume că îi vor controla pe ei. Iar, fără îndoială, Faraon a fost semeţ pe pământ și, într-adevăr, el a fost pentru cei abuzatori.
(10)Nu l-au luat în seamă decât tinerii din poporul său, cei vârstnici fiind obișnuiți cu traiul în împărăția lui Faraon.
84.Și Moise spuse: “O, popor al meu! Dacă voi credeţi în Dumnezeu, apoi încredinţaţi-vă Lui, dacă sunteți pacificați.”.
85.Ei spuseră atunci: “Noi ne încredinţăm lui Dumnezeu! Domnul nostru! Nu face din noi o pricină pentru poporul nedrepților,
86.ci, mântuieşte-ne prin milostivenia Ta de neamul tăgăduitorilor.”.
87.Și Noi i-am dezvăluit lui Moise şi fratelui său: “În ceea ce privește Egiptul, dirijați poporul vostru spre case şi faceţi din casele voastre o orientare primordială, și întemeiați Comuniunea și binevestiți drept-credincioşilor!”.
88.Iar Moise spuse: “Domnul nostru! Într-adevăr, Tu ai dat lui Faraon şi căpeteniilor sale spledoare şi bunuri în Viaţa lumească. Domnul meu, să-i rătăcească(11) de la calea Ta! Domnul nostru, nimiceşte asupra averilor lor și împietrește-le inimile!”. Așadar, ei nu au crezut până ce nu au văzut osânda cea dureroasă.
(11)Bunurile si luxul lor.
89.A rostit: “Deja se răspunde rugii voastre. Deci, statorniciți-vă și nu urmaţi calea acelora care nu ştiu nimic.”.
90.Și Am trecut cu fiil lui Israel marea. Însă, i-a urmat Faraon şi oştirile lui cu străşnicie şi duşmănie, până ce Faraon, care era gata să se înece, a spus: “Da, cred că acela(12) nu este dumnezeu, ci Este numai Cel în care se încred fiii lui Israel. Iar eu sunt dintre cei pacificați.”.
(12)Idolul la care se închinase până atunci
91.Rosti: “Tocmai acum!? Căci, fără îndoială, ai fost nesupus mai înainte și erai dintre cei stricători.
92.În consecință, astăzi, te vom mântui în trup, pentru ca să fii un semn pentru oricare îți vor lua locul. Însă, desigur, mulţi oameni sunt neglijenți cu semnele Noastre.”.
93.Și, într-adevăr, i-Am așezat pe fii lui Israel într-un ţinut adeveritor şi i-am înzestrat pe ei cu cele bune. Deci, nu erau dezbinați până le-a venit ştiinţa. Cu adevărat, Domnul tău va judeca între ei, în Ziua Învierii, despre ceea ce obișnuiau referitor la aceasta să se dezbine.
94.Iar dacă ești în dubiu despre ceea ce am pogorât ție, apoi întreabă-i pe aceia care au citit Scriptura înaintea ta. Fără îndoială, a adus ea Adevărul de la Domnul tău, deci nu fi dintre cei care se îndoiesc!
95.şi nici nu fi dintre aceia care tăgăduiesc semnele lui Dumnezeu, căci altfel ai fi dintre cei pierzători.
96.Cu adevărat, cei care s-a adeverit asupra lor Cuvântul lui Dumnezeu nu cred,
97.chair dacă ar veni la ei oricare semn, până ce nu vor vedea osânda cea dureroasă.
98.Apoi, de ce nu a fost vreo o cetate care să fi crezut, deci care să-i fi fost de folos credinţa ei, în afara poporului lui Iona! Cum au crezut - Am și îndepărtat de la ei osânda ruşinii în Viaţa lumească şi i-Am bucurat pentru o vreme.
99.Iar dacă ar fi vrut Domnul tău, ar fi crezut fiecare dintre ei, laolată. Oare apoi tu ai sili oamenii până cand ei se supun?
100.Ci nu este dat vreunui sine să creadă decât cu îngăduinţa lui Dumnezeu! Iar El așează întinăciunea asupra acelora care nu se sezizează.(13)
(13)Acelora care refuză să bage de seamă Adevărul și credința.
101.Spune: “Priviți la ceea ce este în ceruri şi pe pământ”, căci nu ajung semnele şi nici prevenirile, fiindcă sunt un popor care nu crede.
102.Deci, oare ce aşteaptă? Ce altceva, decât zile asemănătoare cu cele ale celor care au fost mai înaintea lor. Spune: “Apoi, aşteptaţi! Negreșit, eu sunt cu voi dintre cei care așteaptă.”.
103.După care, Noi îi mântuim pe mesagerii Noştri şi pe cei care au crezut. Acesta este un Adevăr asumat de Noi : mântuim drept-credincioşii!
104.Spune: “O, voi oameni! Dacă sunteți în îndoială asupra religiei mele: eu nu slujesc celor cărora voi vă închinaţi în locul lui Dumnezeu, ci eu slujesc lui Dumnezeu care săvârșește acestea. Și mi s-a poruncit ca să fiu dintre drept-credincioşi
105.și că: “Dedică-ţi faţa religiei integre ca un drept credincios şi să nu fii dintre politeiști.
106.Nu chema în locul lui Dumnezeu ceva ce nu te ajută și nu te păgubește! Deci, dacă vei face astfel, apoi tu, fără doar și poate, vei fi dintre cei nedrepţi.”.
107.Iar dacă te loveşte Dumnezeu cu un necaz, apoi nu-l poate îndepărta decât El. Iar dacă El îţi vrea un bine, apoi nu există să fie împiedicat acela de la tine. Lovește cu aceasta pe oricine voiește dintre slujitorii Lui, căci El este Cel Iertător, Cel Milostiv.
108.Spune: “O, voi oameni! De bună seamă, v-a venit Adevărul de la Domnul vostru! Așadar, oricine este călăuzit, apoi este călăuzit decât pentru sinele lui. Iar cel care se rătăceşte, apoi rătăceşte numai împotriva acestuia. Deci, eu nu sunt asupra voastră supraveghetor.”.
109.Și urmează ceea ce ţi-a fost dezvăluit ție și fii ferm până când va judeca Dumnezeu. Iar El este Cel mai bun judecător!