Întru numele lui Dumnezeu - Îngăduitorul, Milostivul !
-Iosif-
(111 versete)
01.Alif.Lam.Ra. Astfel sânt versetele Scripturii lămuritoare!
02.Cu adevărat, am pogorât-o ca o rostire arabă. Poate că veţi putea să raționați!
03.Noi îţi istorisim çele mai bune relatări prin çeea çe ți-am dezvăluit cu açeastă Rostire, căçi, de fapt, tu erai, mai înainte de açeasta, dintre çei nepăsători.
04.Când Iosif i-a spus tatălui său: “O, tată! Fără îndoială, am văzut unsprezeçe aștrii și Soarele, şi Luna, le-am văzut la mine subordonându-se.”.
05.El spuse: “Fiul meu! Să nu povesti vedenia ta fraţilor tăi, că apoi ei vor urzi împotriva ta un vicleşug. Fără îndoială, Satan este un vrăjmaş făţiş omului.
06.Iar astfel, te-a ales Domnul tău, şi te învăţă tâlcuirea dezvăluirilor şi desăvârşește harul Său asupra ta şi asupra neamului lui Iacob, precum l-a desăvârşit şi asupra çelor doi strămoşi ai tăi de mai dinainte - Abraham şi Isaac. Cu adevărat, Domnul tău este Ştiutor, Înţelept.”.
07.Fără îndoială, întru Iosif şi întru fraţii săi sânt semne pentru çei care çercetează.
08.Atunçi au zis: “Desigur, Iosif, căçi este al lui frate preferat - la tatăl nostru - dintre noi. Iar noi sântem o adunătură. De bună seamă, tatăl nostru este într-o rătăçire evidentă.
09.Omorâţi-l pe Iosif ori abandonaţi-l într-un ținut ca să fie eliberată vouă fața tatălui vostru, și ca să fiți voi, în urma lui, un popor de cuvioși.”.
10.Un vorbitor dintre ei spuse: “Să nu-l omorâţi pe Iosif! Çi aruncaţi-l în fundul fântânii, să-l ia vreo caravană, de e să fiți făptuitori.”.
11.Ei ziseră: “O, tată al nostru! Çe ai tu să nu ai încredre în noi în legătură cu Iosif!? Căci, de bună seamă, noi, referitor la el, sântem sfătuitori bine-intenționați!
12.Trimite-l mâine cu noi mâine dimineață - se va bucura şi se va juca, iar noi, de bună seamă, îi vom fi lui păzitori.”.
13.El spuse: “Cu adevărat, mă afectează ca să plecaţi cu el, căçi mă tem să nu-l mănânce vreun lup pe când voi nu veţi lua seama la el.”.
14.Ei ziseră: “Desigur, dacă îl mănâncă lupul când noi sântem o ceată, atunçi clar noi vom fi pierzători!”.
15.După care, numaidecât, plecară cu el. Apoi, căzură la învoială ca să-l pună în adâncul fântânii. Iar Noi am revelat către açela: “Desigur, tu le vei predıca despre açeastă faptă a lor, iar ei niçi nu își vor da seama.”.
16.Și, se întoarseră la tatăl lor, în amurg, plângând
17.şi ziseră: “O, tată al nostru! Noi am plecat să ne luăm la întreçere, şi l-am lăsat pe Iosif lângă lucrurile noastre, iar lupul l-a mâncat. Însă tu nu ești cu bună-credință față de noi, chiar și de-am fost çinstiți!”.
18.Și aduseră în plus și cămaşa lui cu sânğe mistificat. Tatăl lor spuse: “Niçidecum! V-a ispitit firea sinelui vostru pe voi înşivă la o atare faptă! Apoi, răbdare cuviinçioasă! Iar Dumnezeu să fie Dezlegător asupra a çeea çe voi zugrăviți!”.
19. De fapt, venise o caravană. Apoi, îl trimiseră pe sacağiul lor care coborî çiutura sa. El spuse: “O, çe veste bună! Iată un băiețandru!”. Și ei îl ascunseră ca o marfă, însă Dumnezeu era Știutor referitor la çeea çe făceau!
20.Și îl vândură cu un preţ foarte mic, numai pe câţiva dirhami, căçi au fost, referitor la el, dintre çei nepăsători.
21.Și spuse çel care îl cumpărase în Eğipt pentru femeia lui: “Onorează șederea lui, poate că ne va fi de folos ori poate îl vom lua ca fiu.”. Şi, astfel, Am statorniçit pentru Iosif întru çele pământești, cât și pentru ca să îl învăţăm despre tâlcuirea dezvăluirilor. Iar Dumnezeu este Copleșitor peste hotărârea Sa, însă, din contră, çei mai mulţi oameni nu învață asta.
22.Și, de îndată çe atinse maturitatea, Noi îi dăruirăm înţelepçiune şi ştiinţă, căçi aşa îi răsplătim pe făptuitorii de bine.
23. Însă, tot atenta la el - çea în a cărei casă era el - anume la firea sinelui lui… Și închise uşile şi-i zise: “Sânt gata pentru tine!. El spuse: “Mă adăpostesc la Dumnezeu! Cu adevărat El, Domnul meu, A binevoit șederea mea! Negreșit, Açela nu-i face câștigători pe çei incorecţi.”.
24.Iar ea, fără îndoială, tânjea la el. Și el ar fi râvnit la ea, dacă nu ar fi văzut dovada vădită dela Domnul său. Anume așa! - pentru ca să abatem dela el răul şi desfrâul. Într-adevăr, El a fost dintre slujitorii Noştri çei purificatori.
25.Amândoi aleargară la uşă, iar ea îi rupse cămaşa în spate. Și-l aflară pe soțul ei la uşă. Ea zise: “Care este răsplata çelui çe voieşte răul alor tăi, decât ca să fie întemniţat ori o osândă dureroasă!?”.
26.Iosif spuse: “Ea s-a dat la mine, anume la firea sinelui meu!”. Iar un om din familia ei mărturisi astfel:“Dacă cămaşa lui este ruptă în faţă, apoi ea spune adevărul, iar el este de-al minçinoșilor.
27.Însă, dacă cămaşa lui este ruptă în spate, apoi ea este minçinoasă, iar el este dintre çei çinstiți.”.
28.Apoi, numai çe văzu cămaşa açeluia ruptă în spate și spuse: “Desigur, açesta este unul dintre vicleşugurile voastre. Într-adevăr, vicleşugul vostru este cumplit!
29.Iosife, stai departe anume de ea! Iar tu, çere iertare pentru păcatul tău, căçi tu eşti dintre çei culpabili!”.
30.Iar femeile din çetate vorbeau: “Femeia çelui puternic s-a dat la servitorul ei, anume la firea sinelui său. Evident, a înebunit-o dorința! Fără doar și poate, o vedem intr-o rătăçire răzvedită.”.
31.Și, de îndată çe auzi despre intriga lor, trimise după ele şi pregăti pentru açelea un banchet. Și dădu fiecăreia dintre ele un cuţit. Apoi îi zise(: “Vino înaintea lor!”. Și numaidecât çe îl văzură îl preamăriră și se tăiară la mâini. Și mai ziseră: “Ferească Dumnezeu! Açesta nu este un om, de fapt açesta este decât un înğer onorat.”.
32.Ea zise: “Așadar, açesta este çel pentru care voi m-aţi ponegrit! Și, fără îndoială, i-am dorit anume firea sinelui său, dar s-a apărat. Însă, fără îndoială, dacă nu va façe çeea çe-i poruncesc, desigur, va fi aruncat în temniţă şi va fi dintre cei înjosiţi.”.
33.Iosif spuse: “Domnul meu! Temniţa este mai Îndrăğită la Yah, decât açeea la care ele mă cheamă întru açeasta. Iar dacă nu îndepărtezi dela mine urzeala lor, voi jindui la açelea şi voi fi dintre cei nătânği.”.
34.Așadar, îi răspunse Domnul său. Apoi îndepărtă dela el urzeala lor. Cu adevărat, El este Auzitorul, Ştiutorul.
35.Atunçi, li se năzări, după çe văzură semnele, ca musai să-l întemniţeze pentru o vreme.
36. Și intră în temniţa lui. Acolo - doi tineri. Unul dintre ei spuse: “M-am văzut extrăgând vin.”. Iar çelălalt zise: “Eu m-am văzut că duçeam pe cap pâine, să mănânçe păsările din ea. Explică-ne tâlcul açestora! De bună seamă, te vedem dintre făcătorii de bine.”.
37.Iosif spuse: “Nu vă ajunğe la voi amândoi înzestrarea alocată de Açela fără ca să vă fi voi înștiințat referitor la tălmăçirea fiecăreia, înainte ca să vi se întample vouă açestea două. Astfel amândorura din çeea çe m-a învăţat Domnul meu într-adevăr pe mine: să lepăd credinţa unui popor çe nu se încrede în Dumnezeu - căçi ei, referitor la Viaţa de Apoi, sânt tăgăduitori,
38.și să urmez credința strămoşilor mei, Abraham, Isaac şi Iacob. Nu ni se cade nouă ca să-i alăturăm çeva lui Dumnezeu. Açesta este harul lui Dumnezeu asupra noastră şi asupra oamenilor! Însă, çei mai mulți oameni nu sânt recunoscători.
39.O, voi, tovarășii mei de temniţă! Oare mai mulţi stăpâni răzleţitori sânt mai buni decât Dumnezeu, Unicul, Biruitorul!?
40.Çelor cărora voi slujiți în locul Lui sânt decât nişte nume date de voi şi taţii voştri. Nu a pogorât Dumnezeu referitor la açeasta vreo împuternicire, căçi, de fapt, autoritatea este doar a lui Dumnezeu. El a porunçit ca să nu slujiți decât pe el - Yah. Açeasta este Reliğia cea Dreaptă, însă çei mai mulţi oameni nu ştiu!
41.O, tovarășii mei de temniţă! Cât privește pe ale voastre: unul dintre voi doi va da să bea vin stăpânului său, iar çelălalt va fi pironit, apoi păsările vor ciuguli din capul lui. Este lucru hotărât açela asupra căruia aţi soliçitat opinie.”.
42.El spuse atunci çelui despre care bănuia anume că urma să fie eliberat dintre çei doi: “Pomeneşte-mă la stăpânului tău.”. Însă, îl făcu Satan pe açela să uite să-i pomenească stăpânului său, şi astfel rămase încă câţiva ani în temniţă.
43.Apoi, reğele spuse: “Mi s-a arătat şapte vaçi grase pe care le-au mâncat şapte costelive, şi şapte spiçe verzi şi altele uscate. O, căpetenii ale mele! Lămuriți-mă întru tâlcul açestei vedenii, de sânteți ai vedeniilor tălmăçitori.”.
44.Ei spuseră: “Sânt vise încâlçite, iar noi nu sântem învățați întru ştiinţa tălmăçirii viselor.”.
45.Și spuse çel çe fusese eliberat dintre çei doi întemniţaţi, căçi îşi aduse aminte după adunare: “Eu o să vă aduc informații despre tâlcul açesteia, de mă trimteți!”.
46.“O, Iosif, o prea-çinstite! Dezleagă-ne referitor la çele şapte vaci grase mâncate de çele şapte vaçi slabe, şi la çele şapte spiçe verzi şi a çelorlalte uscate, ca să mă pot întoarçe la oameni şi poate ei vor putea priçepe!”.
47.Açela răspunse: “Să semănați timp de şapte ani, continuu. Apoi, să nu recoltați, çi să lăsați în spicul lui, în afară de puţinul pe care-l să-l mâncaţi.
48.Atunçi vor veni, după açeea, șapte ani cumpliţi çe vor devora çeea çe aţi prevăzut pentru ei, în afară de puţin din çeea çe aţi păstrat.
49.După care, va mai veni apoi un an în care se va da ploaie oamenilor și ei în el vor stoarçe.”.
50.Iar reğele spuse: “Aduceţi-mi-l!”. Apoi, numai çe ajunse la el solul, și el îi răspunse: “Întoarçe-te la stăpânul tău şi întreabă-l çe este cu femeile care şi-au tăiat mâinile. Cu adevărat, Domnul meu este, referitor la vicleşugul lor, Încunoștiințat!”.
51.Açela grăi: “Çe ați avut atunçi când v-aţi dat la Iosif, anume la firea sinelui său?”. Ele ziseră: “Ferească-ne Dumnezeu! Nu am cunoscut noi vreun prejudiçiu dela el.”. Femeia çelui puternic zise: “Acum se arătă adevărul! Eu am fost çea care m-am dat la el, anume la firea sinelui său, iar el este, negreșit, dintre çei çinstiți.
52. Aceasta - pentru ca să se ştie că Eu niciodată nu l-Am abandonat în intimitate, cât şi anume că Dumnezeu nu călăuzeşte vicleşugul çelor perfizi.
53.Iar eu nu mă dezvinovăţesc pe mine însumi. Într-adevăr, firea sinelui este porunçitoare cu viçiul, în afara a çeea çe s-a milostivit Domnul meu. Cu adevărat, Domnul meu este Iertătorul, Milostivul.”.
54. Iar reğele spuse: “Aduçeţi-mi-l pe açela! Voi rezerva asta pentru mine însumi.”. Apoi, imediat çe açela îi vorbi, reğele spuse: “Cu adevărat, de astăzi, ție lângă noi ți s-a stabilit loc de încredere.”.
55.Iosif spuse: “Încredinţează-mi hambarele ţinutului. Fără îndoială, le voi fi păzitor priçeput.”.
56.Și astfel, Am stabilit pentru Iosif pe pământ să locuiască oriunde voieşte într-acolo. Noi dăm milostivenia Noastră oricui voim şi nu lăsăm să se irosească răsplata făpturilor de bine.
57.Iar răsplata în Viaţa de Apoi este şi mai bună pentru çei care cred şi sânt prevăzători.
58.Şi veniră fraţii lui Iosif, și intrară la el. Iar el îi recunoscu, însă ei fură respingători cu el.
59.Și, imediat după çe îi aprovizionă cu mărfurile lor, spuse: “Aduçeţi-mi pe un frate de-al vostru, dela tatăl vostru. Oare nu vedeţi că eu umplu măsura şi că sânt çea mai bună gazdă!?
60.Iar dacă nu o să-l aduçeți pe el la mine, apoi nu veţi mai avea porţie la mine, şi niçi nu o să vă mai apropiaţi.”.
61.Ei spuseră: “Vom merğe să-l çerem dela tatăl său și, negreșit, o să o putem façe!”.
62.Iar el spuse slujitorilor săi: “Puneţi-le mărfurile lor la loc - în saçii lor - poate își vor da seama despre asta atunçi când vor fi din nou cu ai lor şi poate vor putea să se reîntoarcă aiçi.”.
63.Apoi, numai çe ajunseră la tatăl lor că și spuseră: “O, tată al nostru! Ne-au oprit pe noi dela cântărit! Așadar, trimite-l pe fratele nostru cu noi ca să putem cântări. Și, negreșit, vom fi ai lui păzitori.”.
64.El spuse: “Să mă încred în voi referitor la el!? Doar aşa m-am încrezut în voi odinioară, cu fratele său… Apoi, Dumnezeu este çel mai bun Păzitor, căci El este Încuviințător al milostivirilor!”.
65.Și, numaidecât çe-și desfăcură calabalâcul, aflară că marfa lor le fusese dată înapoi. Ei spuseră: “O, tată al nostru! Çe-am putea dori mai mult!? Iată, mărfurile noastre ne-au fost date înapoi. Vom aproviziona familia noastră şi-l vom păzi pe fratele nostru. Şi vom mări desaga cămilei, în așa fel încât să fie o desagă ușurătoare!”.
66.El spuse: “Nu-l voi trimite niçiodată cu voi decât dacă îmi dați legământ dela Dumnezeu că mi-l veţi aduce negreșit înapoi, în afară că veți fi împresurați.”. Și, numaidecât după ce ei făcuseră açest legământ, adaugă: “Dumnezeu este Chezaş asupra spuselor noastre.”.
67. Și mai spuse: “Fiii mei! Nu intraţi toți pe o singură poartă, çi intraţi pe porţi diferite, căci nu pot să garantez pentru voi dinspre Dumnezeu cu çeva, fiindcă decizia este decât la Dumnezeu. Eu Lui mă încredinţez, căçi asupra Lui se încredinţează çei care sânt încrezători!”.
68.Și, atunçi, intrară pe unde le porunçise tatăl lor. Nu a existat o asigurare pentru ei dela Dumnezeu în vreun fel, çi doar dorința aprinsă din sinea lui Iacob a decis-o, căçi, într-adevăr, el este posesor al ştiinţei pentru că Noi i-am predat-o. Însă, din contră, çei mai mulţi oameni nu o cunosc.
69.Și, de îndată çe intrară la Iosif, açesta îl luă pe fratele său de o parte şi-i spuse: “Eu sânt fratele tău. Așadar, nu fii mâhnit pentru çeea çe au făcut!”.
70.Apoi, numai çe înçepu să-i aprovizioneze cu proviziile lor. El puse cupa sa în ranița fratelui său. După care, strigă un crainic: “Voi - çei din caravană, de bună seamă sânteţi nişte hoţi!”.
71.Ei spuseră, întorcându-se către açeia: “Çe anume vă lipsește?”.
72.Açeia răspunseră: “Ne lipsește cupa reğelui! Și oriçine va veni cu ea va primi încărcătura unei cămile, iar eu sânt garant referitor la açeasta!”.
73.Ei spuseră: “Pe Dumnezeu! Desigur, voi știți că nu am venit noi aiçi ca să facem stricăçiune în açest ținut şi că nu sântem hoţi.”.
74.Açeia răspunseră: “Care va fi compensația sa, de minţiţi?”.
75.Ei spuseră: “Compensația sa? Cel în al cărui sac se va găsi, apoi va fi el însuşi despăgubirea pentru açeasta. Aşa plătim çelor incorecţi.”.
76.Așadar, înçepu a çerçeta rucsacii çelorlalți înaintea rucsacului fratelui său. La final, scoase cupa din rucsacul fratelui său. Astfel am plănuit Noi pentru Iosif, căçi nu l-ar fi putut lua pe fratele său, după leğea reğelui, çi doar fiindcă a vrut Dumnezeu. Noi ridicăm pe trepte înalte pe çine voim, însă, deasupra fiecărui posesor al științei este Atot-Ştiutorul.
77.Unii spuseră: “Dacă el a furat, apoi e clar că şi alt frate de-al lui a furat mai înainte.”. Însă, Iosif tăinui în sinea lui şi nu le dădu nimic în vileag. El spuse: “Voi aveți o rea abordare! Însă Dumnezeu ştie çel mai bine despre çeea çe susțineți!”.
78.Ei spuseră: “O, puterniçe! Cu adevărat, el are un tată tare bătrân! Aşadar, ia pe unul dintre noi în locul lui, căçi, fără dubiu, noi te vedem a fi dintre făptuitorii de bine.”.
79.El spuse: “Să mă ferească Dumnezeu să iau pe un altul în locul çelui la care am aflat bunul nostru la el. Fără îndoială, atunçi noi am fi nedrepţi!”.
80.Apoi, deznădăjduiți de el, se retraseră să se sfătuiască. Çel mai mare dintre ei spuse: “Oare nu ştiţi că tatăl vostru a luat dela voi o juruinţă înaintea lui Dumnezeu, şi că mai înainte l-ați abandonat pe Iosif? Eu nu voi părăsi açest ţinut, până çe tatăl meu nu-mi va da îngăduinţa ori Dumnezeu va deçide pentru mine, căçi El este Çel mai Bun Judecător.
81.Întoarçeţi-vă la tatăl vostru şi spuneţi-i: “O, tată al nostru! Într-adevăr, fiul tău a furat, iar noi nu mărturisim decât çeea çe ştim şi nu sântem ai ascunzișului ocrotitori.
82.Întreabă-i pe çei ai çetăţii în care am fost şi caravana cu care ne-am întors. Și, de bună seamă, noi sântem într-adevăr çinstiți.”.
83.Iacob spuse: “Ba nu! V-a ispitit sinele vostru pe voi înşivă la o atare faptă! Așadar, răbdare cuviinçioasă! Poate că Dumnezeu îmi va returna pe ei împreună! Cu adevărat, El este Ştiutorul, Înţeleptul!”.
84.Și se îndepărtă de ei spunând: “O, çe rău îmi pare după Iosif!”, și ochii i se albiră de atâta mâhnire, însă fu controlat.
85.Ei spuseră: “Pe Dumnezeu! Nu vei înçeta să te gândeşti la Iosif până çe nu vei ajunge lo epavă ori până nu vei ajunğe dintre cei distruși.”.
86.El răspunse: “Într-adevăr, mă plâng de nenoroçirea şi mâhnirea mea la Dumnezeu, căçi știu despre Dumnezeu çeea çe voi nu cunoașteți.
87.O, fiii mei! Plecaţi şi daţi-le de urmă lui Iosif şi fratelui său! Și să nu deznădăjduiţi dela Duhul lui Dumnezeu! Nu vă-ndoiți de açeasta! Nu deznădăjduiesc dela Duhul lui Dumnezeu decât neamul tăgăduitorilor.”.
88.După care, ei ziseră când ajunseră la açela: “O, puterniçe! Strâmtorarea ne-a lovit pe noi şi familia noastră. Noi aduçem o marfă sărăcăçioasă, însă întreğește-ne măsura şi fă-ţi pomană cu noi. De bună seamă, Dumnezeu îi răsplăteşte pe çei care sânt miloși adeveritori”.
89.El spuse:”Oare știţi çe i-aţi făcut lui Iosif şi fratelui său atunçi când ați fost ignoranți!?”.
90.Ei ziseră: “Oare nu cumva tu eşti Iosif?”. El răspunse: “Eu sânt Iosif, iar açesta este fratele meu. Adevărat, a menit Domnul asupra noastră. Nu vă-ndoiți de açeasta! Oriçine se teme şi este ferm-răbdător, apoi, negreșit, Dumnezeu nu lasă să se piardă răsplata făptuitorilor de bine.”.
91.Ei spuseră: “Pe Dumnezeu! Cu adevărat, Dumnezeu te-a ales înaintea noastră și, de fapt, noi am fost păcătoși.”.
92.El spuse: “Nu este niçi o dojenire asupra voastră astăzi. Dumnezeu să vă ierte vouă, căçi El este Încuviințător al milostivirilor!
93.Merğeți cu açeastă cămaşă a mea şi puneţi-o pe faţa tatălui meu, iar el îşi va recăpăta vederea, apoi aduçeţi-mi-i pe toţi ai voştri.”.
94.Și, numai çe se desluși caravana, că tatăl lor spuse: “Fără îndoială, simt mirosul lui Iosif. De nu o fi din cauză că m-oți fi aiurit voi!”.
95.Îi răspunseră: “Pe Dumnezeu! Negreșit, tu ești în vechea ta rătăçire!”.
96.Apoi, iată că sosi solul binevestitor, puse cămaşa pe faţa lui, şi, atunçi, îşi recăpătă vederea. El spuse: “Oare nu v-am spus că eu ştiu despre Dumnezeu çeea çe voi nu cunoașteți?”.
97.Ei spuseră: “O, tată al nostru! Çere pentru noi iertarea păcatelor noastre. Într-adevăr, noi am fost păcătoși.”.
98.El spuse: “De îndată am să çer pentru voi iertare Domnului meu. Cu adevărat, El este Iertătorul, Milostivul.”.
99.Apoi, neîntărziat ajunseră la Iosif, açesta îşi îmbrăţişă părinţii și spuse: “Intraţi în Eğipt încredințați, de vrea Dumnezeu.”.
100.El îi înălţă pe părinţii săi pe tron, iar çeilalți căzură dinaintea lui supuși. El spuse: “Tată! Açeasta este tâlcuirea vedeniei mele de odinioară. Adevărat, Domnul meu a făcut-o aievea. Și, cu adevărat, El a fost bun cu mine când m-a scos din temniţă şi v-a adus pe voi din viața de beduin, după çe băgase Satan zâzanie între mine şi fraţii mei. Într-adevăr, Domnul meu este Subtil întru çeea çe voieşte. Nu vă-ndoiți de açeasta, El este Atot-Ştiutorul, Înţeleptul!
101.Domnul meu! Adevărat, Tu mi-ai dat din ale Împărăției şi m-ai învăţat dın tâlcuirea dezvăluirilor. Creator al çerurilor şi al pământului, Tu eşti Ocrotitorul meu în Viaţa lumească şi în Viaţa de Apoi. Săvârșește-mă supus paçificator şi alătură-mă cu închinătorii.”.
102.Açeasta este din vestirile Tainei pe care ţi-o dezvăluim, căçi tu nu ai fost lângă ei, când însăilau hotărârea lor și urzeau.
103.Și, chiar și dacă tu îți dorești fierbinte, nu este marea majoritate a omenirii cu çei supuși în pace.
104.Și să nu le ceri açelora asupra açesteia vreo răsplată. De fapt açeasta este doar o reamintire pentru lumi.
105.Și câte dintr-un semn din çeruri şi de pe pământ trec peste ei, iar ei referitor la açeasta sânt nepăsători!
106.Și nu se încrede majoritatea lor în Dumnezeu exclusiv, căçi ei sânt politeiști.
107.Oare s-au încredințat că ar veni la ei o acoperitoare de osânda lui Dumnezeu!? Sau va să vină açelora Çeasul deodată, iar ei niçi nu realizează?
108.Spune: “Açeasta este calea mea. Eu chem la Dumnezeu cu clarviziune, eu şi oriçine care mă urmează. Și slavă lui Dumnezeu, căçi eu nu sânt dintre închinătorii la idoli.”.
109.Iar Noi nu am trimis înaintea ta decât bărbaţi. Le-am dezvăluit lor despre populațiile çetăților. Apoi, oare nu au umblat ei pe pământ să vadă cum a fost sfârşitul çelor dinaintea lor!? Iar Locuința de Apoi este mai bună pentru çei care sânt smeriți. Așadar, nu raționează ei, oare!?
110.Chiar când mesağerii au deznădăjduit, închipuindu-şi că açeia au fost într-adevăr mistificatori, le-a venit ajutorul Nostru. Așadar, Noi am mântuit pe oricine voim, însă nu poate fi respinsă urğia Noastră anume dela poporul răufăcătorilor.
111.Fără îndoială, a fost în istorisirile açelora o pildă pentru çei capabili să înțeleagă. Nu a fost o dezvăluire născoçită, çi, din contră, este o întărire a çeea çe a fost înaintea ei și o explicare a fiecărui lucru, cât și o călăuzire şi încuviințare pentru un popor care crede.
