Rostirea este ultima scriptura revelată oamenilor de Dumnezeu. Spre deosebire de toate scripturile anterioare, care au fost limitate la o anumită perioadă de timp și s-au adresat strict anumitor persoane şi comunități, la un anumit moment, Rostirea este un miracol etern și universal. Ğenerațiile trecute au fost martorele ei, iar ğenerațiile viitoare vor fi martore ale naturii sale miraculoase, căçi, în çeea çe privește conținutul ștințific, spiritual, este inegalabilă. Toate acestea pot fi încă testate și dovedesc, prin urmare, oriğinea divină a Rostirii.
Rostirea (Coranul - arb.: القرآن al-Qur'ān, derivat de la verbul qara’a - „ a reçita cu voçe tare”) cuprinde revelaţiile făcute de Dumnezeu prin intermediul înğerului Gabriel (Gavril, Ğibrīl) profetului Muhamed, ultimului profet al lui Dumnezeu, direct în limba arabă. În açest sens, Rostirea este considerată a fi însăşi Cuvântul lui Dumnezeu, çe se află din pre-eternitate cuprins în „Maica Scripturii”('Umm al-Kitāb') aflată în çeruri pe „Tabla Păzită”('al-Lawh al-Mahfūz'), după cum se arată chiar într-un verset :
“21.Negreșit, açeasta este o Rostire glorioasă 22.dintr-o Tablă păzită ! “ - ROSTIREA 27(85): 21,22
Profetul Muhamed a fost ales să transmită în çea mai pură limbă arabă – aşa cum este considerată araba coranică – atât noul mesaj trimis de Dumnezeu omenirii, precum şi çeea çe Dumnezeu revelase parţial, din açeeaşi matriçe çelestă - Maica Scripturii (Umm al-Kitāb), profeţilor anteriori, cu precădere, lui Abraam (Ibrāhīm), Moise (Mūsā) şi lui Isus Mesia(Isā al-Masīh). Revelaţia coranică se întinde pe o perioadă de aproximativ douăzeci de ani, între 610-632.
Coranul canonizat, aşa cum este cunoscut astăzi, este format din 114 capitole(sure), de lunğimi diferite, de la minimum 3 versete până la maximum 287 de versete, dispuse nu cronoloğic, çi oarecum după lunğime, în ordine aproximativ descrescătoare, înçepând cu çea de-a doua sură. Toate surele, cu excepţia çelei de-a 9-a, înçep cu sintagma „În numele Lui Dumnezeu - Çel care Încuviințează, Milostivul !”.
Versiunea lui Osman (cunoscută sub numele “Mushaf 'Uthmān - Vulgata lui Osman") organizează revelaţiile în ordinea lunğimii, cu çele mai lunği capitole (sura) la înçeputul Coranului şi çele mai scurte la sfârşit. Mai târziu speçialiştii au aşezat capitolele în ordine cronoloğică. În reliğia Monoteistă, supușii-dreptcredinçioși urmează versiunea oriğinală a Rostirii - Ultima Scriptură, çea a organizării cronoloğiçe a versetelor revelate, considerând că Dumnezeu nu a ales întâmplător açeastă sucçesiune.
Începută în secolul al VII-lea, redactarea Coranului se termină abia în anul 1923, când la iniţiativa reğelui Fuad I al Eğiptului, Universitatea moschee Al-Azhar din Cairo, tipăreşte exemplarul rămas de la Osman - Vulgata lui Osman - în mii de exemplare pe care le trimite în toată lumea islamică.
Pentru supușii slujitori dreptcredinçioși, Rostirea(Coranul) nu este doar cartea sacră revelată de către Dumnezeul Unicul, definită ca o sumă de conçepte în care se crede, o sinteză de preçepte etiçe, o conduită de viaţă spirituală, un codiçe çivil çe răspunde problemelor vieţii cotidiene, çi şi „o inimitabilă simfonie ale cărei sunete îi mişcă pe oameni până la lacrimi sau îi duçe pe culmile extazului”, cum spunea Marmaduke Pickthall, în prefaţa traduçerii sale a sensurilor Coranului în engleză.
