Întru numele lui Dumnezeu - Îngăduitorul, Milostivul !
- Tâlcuit -
(54 versete)
01.Ha.Mim.
02.Este o pogorâre de la Îngăduitorul, Milostivul.
03.O Scriptura ce tâlcuieşte versetele sale, o rostire arabă pentru un neam care se instruieşte,
04.binevestitoare şi prevenitoare, dar se întorc(1) majoritatea lor, deci nu sunt ascultători.
(1)Întorc spatele și se întorc la necredință, ignorând cuvântul lui Dumnezeu.
05.Şi zic ei: “Inimile noastre sunt la adăpost de aceea la care tu ne chemi cu aceasta, şi în urechile noastre este surzenie, iar între ale noastre şi între ale voastre este un văl. Deci făptuieşte, căci şi noi făptuim.”.
06.Spune: “Negreşit, doar sunt un om asemenea vouă. S-a revelat mie că divinitate voastră este un Dumnezeu unic, deci îndreptaţi-vă către El şi cereţi-I iertare! Căci jale este pentru politeişti:
07.aceia care nu îşi achită Dania(2), căci ei cu Cea de Apoi sunt tăgăduitori !
(2)Zakat în arabă, însemnând Primenire cu sensul de purificare, curățare, adică atitudinea de continuă înnoire prin curățenie trupească, morală și spirituală. Din punct de vedere material, Zakat(Primenirea) are și conotația de taxă sprituală, de Danie obligatorie în cuantum de 20 la sută din orice profit brut.
08.Cu adevărat, cei care cred şi împlinesc cele cuvenite – pentru ei este o răsplată neîntreruptă.
09.Spune: “Oare voi chiar Îl tăgăduiţi pe Cel ce a creat pământul în două perioade? Şi îi născociţi Lui echivalenţe? Acesta este Domnul lumilor!
10.Căci El a stabilit în acela munţii, deasupra lui, şi El l-a binecuvântat întru aceasta, şi a menit dotarea lui în patru perioade egale, pentru cei care cercetează.
11.Apoi El s-a îndreptat către cer - iar acela era fum - şi A rostit lui şi pământului: “Veniţi de vreţi ori de nu vreţi!”. Răspunseră: “Venim de bunăvoie!”.
12.Apoi El le-a desăvârşit pe acele şapte ceruri, în două perioade, şi a dezvăluit întru fiecare cer sarcina sa. Iar Noi am împodobit cerul lumii cu candele şi pază. Aceasta este rânduiala Puternicului, Ştiutorului.
13.Apoi dacă ei se întorc, spune-le: “Eu v-am prevenit de trăsnetul asemenea trăsnetului adiţilor şi tamudiţilor.”.
14.Când ajungeau acelora mesagerii de dinaintea şi de dinapoia: “Nu slujiţi decât lui Dumnezeu”, ei ziceau: “Dacă vroia Domnul nostru, ar fi pogorât îngeri. Deci noi, cu ceea ce aţi fost trimişi, pe aceea tăgăduim.”.
15.Apoi cât despre adiţii - ei erau mândri pe pământ fără îndreptăţire, căci ziceau: “Cine este mai tare decât noi în putere ?”. Oare nu imaginau că Dumnezeu, Cel care i-a creat pe ei, Acela este mai tare decât ei ca putere? Însă obişnuiau de semnele Noastre să se lepede.
16.Aşadar Noi am pogorât peste aceia un vânt ce vuia în zilele rele, ca să-i facem să guste osânda ruşinii în viaţa lumească. Însă desigur, osânda din Viaţa de Apoi va fi mult mai ruşinoasă, iar ei nu vor fi ajutaţi.
17.Iar despre tamudiţii pe care i-am călăuzit, dar ei au preferat orbecăiala deasupra călăuzirii, astfel că i-a împresurat trăsnetul osândei umilitoare cu ceea ce obişnuiau să agonisească.
18.Însă i-Am mântuit pe cei care au crezut şi obişnuiau să se teamă.
19.Iar la data când vor fi strânşi duşmanii lui Dumnezeu către Foc, atunci ei vor fi încolonaţi,
20.astfel când vor ajunge la el va mărturisi peste ei auzul lor, şi privirile lor, şi pieile lor, cu ceea ce obişnuiau să făptuiască.
21.Iar ei îi vor spune pieilor lor: “De ce aţi mărturisit împotriva noastră?”. Ele vor răspunde: “Dumnezeu ne-a făcut să vorbim, Cel ce face să vorbească fiece lucru, căci El este Cel ce v-a creat întâia oară şi la El veţi fi întorşi.”.
22. Şi nu eraţi adăpostiţi încât să nu mărturisească împotriva voastră auzul vostru, şi nici privirile voastre, şi nici pieile voastre, ci doar v-aţi închipuit că Dumnezeu nu ştie multe din cele pe care le făptuiaţi.
23.Iar aceasta era închipuirea pe care v-aţi făcut-o despre Domnul vostru. Ea v-a prăpădit, aşa aţi devenit dintre cei pierduţi.
24.Şi dacă ei stăruie - Focul va fi sălaş pentru ei, iar dacă vor cere milă - apoi nu sunt ei dintre cei miluiţi.
25.Căci le-Am orânduit lor însoţitori care le-au împodobit ceea ce era dinaintea şi dinapoia lor, cât şi ceea ce era în spatele lor. Şi s-a adeverit asupra lor Cuvântul întru a popoarelor adeverire, ce au dispărut de dinaintea lor, dintre ale djinilor şi oamenilor. Într-adevăr ei erau cei pierduţi!
26.Şi zic aceia care tăgăduiesc: “Nu ascultaţi la această Rostire, ci luaţi-o în zeflemea pentru ca voi să puteţi învinge!”.
27.Însă le vom da să guste, acelora care tăgăduiau, o osândă aprigă, şi le vom răsplăti după cea mai rea faptă pe care obişnuiau să o săvârşească.
28.Aceasta este răsplata duşmanilor lui Dumnezeu: Focul. Pentru ei în el este sălaşul veşnic, ca răsplată pentru ceea ce obişnuiau cu versetele noastre să se sfădească.
29.Şi vor zice aceia care tăgăduiesc: “Domnul nostru! Arată-ne pe cei doi care ne-au rătăcit dintre ginni şi dintre oameni, ca să-i punem sub picioarele noastre, încât să fie dintre cei mai înjosiţi.”.
30.Cu adevărat, aceia care spun: “Domnul nostru este Dumnezeu !” şi apoi rămân fermi - apoi vor pogorî asupra lor îngerii: “Să nu vă înfricoşaţi şi să nu vă mâhniţi, ci primiţi bunavestirea Raiului care v-a fost făgăduit.”.
31.Noi suntem protectorii voştri în viaţa lumească şi în Viaţa de Apoi. Iar pentru voi, în ea, veţi avea ceea ce poftesc sufletele voastre. Şi pentru voi, în ea, veţi avea ceea ce cereţi
32.ca ospeţie de la Iertătorul, Milostivul.
33.Căci cine este mai bun vorbitor decât cel care cheamă la Dumnezeu şi săvârşeşte o faptă bună şi spune: “Într-adevăr, eu sunt dintre cei drept-supuşi!”.
34.Şi nu este egal binele şi nici răul. Apără-te cu care este cel mai bine atunci când acela, de între tine şi între el este în vrăjmăşie, se coportă asemenea unui prieten apropiat.
35.Căci nu I se dăruieşte decât aceluia răbdător şi nu I se dăruieşte decât norocosului mare.
36.Iar dacă se şopteşte spre tine de la Înşelător vreo discordie, atunci adăposteşte-te cu Dumnezeu. Cu adevărat El este Auzitorul, Ştiutorul.
37.Iar dintre semnele Sale sunt: noaptea şi ziua, soarele şi luna. Nu vă prosternaţi la Soare şi nici la Lună, ci prosternaţi-vă la Dumnezeu, Cel care le-a creat, dacă voi doar Lui Yahoueh(1) slujiţi !
(1)YHWH, Iyyahu în arabă.
38.Însă de se arată îngâmfaţi, atunci toţi cei care sunt apropiaţi de Domnul tău să preamărească la El noapte şi zi, căci nu vor osteni!
39.Şi printre semnele Sale sunt ca acesta: sa vezi pământul arid, iar când pogorâm asupra lui apă - se înviorează şi se umflă. Cu adevărat, Cel ce l-a înviat pe el, învie şi morţii. Într-adevăr El asupra fiecărui lucru este Puternic.
40.Fără îndoială, cei care răstălmăcesc întru semnele Noastre nu se vor putea ascunde de Noi. Oare cel aruncat în foc este mai bine sau cel ajuns în siguranţă la Data Învierii? Faceţi cum vreţi! Cu adevărat El cu ceea ce făptuiţi este Văzător.
41.Într-adevăr, aceia au tăgăduit de-ale pomenirii atunci când a ajuns la ei, deşi. într-adevăr. aceasta este o Carte puternică -
42.nu ajunge la aceasta falsitatea de dinaintea ei şi nici din urma ei - o pogorâre de la Înţeleptul, Lăudatul.
43.Nu ţi se spunea ţie decât, fireşte, ce s-a spus trimişilor dinaintea ta: “Cu adevărat, Domnul tău este Stăpânul iertării, precum şi Stăpânul pedepsei dureroase.”.
44.Iar dacă am fi făcut o rostire într-o limbă străină, ei ar fi zis: “De ce nu sunt tâlcuite versetele sale într-o limbă străină şi în arabă?”. Spune: “Ea este, pentru cei care cred, călăuzire şi vindecare. Iar aceia care nu se încred: în urechile lor surzenie, iar ea peste ei este orbire. Aceştia vor fi chemaţi dintr-un loc îndepărtat.”.
45.Căci într-adevăr Am dăruit lui Moise Scriptura, însă a disputat cu ea, iar dacă nu ar fi fost un cuvânt de mai înainte de la Domnul tău, desigur ar fi decis între ei. Căci într-adevăr ei erau în îndoială despre aceasta, cârtind.
46.Oricine împlineşte cele cuvenite - apoi este pentru sinele său, iar oricine pricinuieşte – apoi împotriva lui este, căci nu este Domnul tău nedrept cu slujitorii Săi.
47.La El se întoarce ştiinţa Ceasului, căci nu iese vreun fruct din coaja sa şi nu fecundează vreo femeie şi nici nu naşte decât cu ştirea Sa. Iarla data când le va striga: “Unde sunt cei alăturaţi Mie?” Ei vor răspunde: “Mărturisim Ţie nu este printre noi nici un martor!”.
48.Căci se vor lepăda de ei ceea ce obişnuiau să cheme odinioară şi vor realize că nu este pentru ei vreun adăpost.
49. Nu oboseşte omul de la a cere binele, dar de-l atinge răul este deznădăjduit şi descumpănit.
50. Iar dacă îl lăsăm să guste milostenia de la Noi după ce o încercare l-a atins, el zice: “Aceasta îmi este mie şi nu cred că Ceasul va veni. Iar dacă voi fi întors la Domnul meu, sigur pentru mine este apropierea Lui cea mai frumoasă.”. Însă Noi le dăm de ştire celor ce au tăgăduit cu ceea ce au săvârşit şi le vom da să guste dintr-o osândă grea.
51.Şi, când binevoim asupra omului - el întoarce spatele întru intimitatea sa, iar când îl atinge un rău, apoi se apucă de rugăciunile cele lungi.
52.Spune: “Aţi văzut dacă era de la Dumnezeu, apoi tăgăduiţi întru aceasta? Cine se află în mai mare rătăcire decât cel care este în schisma îndepărtării?”.
53. Curând le vom arăta semnele Noastre în zări şi în ei înşişi, până ce li se va desluşi lor că acesta este Adevărul. Oare nu este îndeajuns cu ale Domnul tău, că El asupra fiecărui lucru este Martor?
54.Neîndoielnic, într-adevăr ei sunt în îndoială despre întâlnirea Domnului lor. Desigur, cu adevărat El ale fiecarui lucru ce cuprinde ?
