Întru numele lui Dumnezeu - Îngăduitorul, Milostivul !
-Consfătuirea-
(53 de versete)
01.Ha.Mim.
02.‘Ain. Sin. Qaf.
03.Astfel ţi-a dezvăluit ţie, şi celor dinaintea ta, Dumnezeu - Puternicul, Înţeleptul.
04.Pentru El sunt cele din ceruri şi cele de pe pământ, căci El este Înaltul, Măreţul!
05.Aproape cerurile se frâng din înălţimea lor, iar îngerii Îl preamăresc cu laudă pe Domnul lor şi Îi cer iertare pentru cei de pe pământ. Desigur, cu adevărat, Dumnezeu - El este Iertătorul, Milostivul!
06.Iar aceia care îşi iau de dinfara Lui oblăduitori – Dumnezeu este Veghetor peste ei şi nu eşti tu asupra lor chezaş.
07.Şi astfel, ţi-am revelat ţie o rostire arabă: pentru ca tu să o previi pe Maica Cetăţilor şi pe oricare din împrejurimile sale, şi ca să avertizezi de Sorocul Adunării. Fără îndoială întru acela: o parte în Rai, şi o parte în Iad.
08.Iar dacă ar fi vrut Dumnezeu i-ar fi făcut pe ei o singură comunitate, dar El admite pe oricine doreşte în milostivenia Sa. Iar nedrepţii nu vor afla pentru ei vreun oblăduitor şi nici ajutor.
09.Oare şi-au luat de dinafara Lui oblăduitori? Doar Dumnezeu - El este Oblăduitorul şi El îi va învia pe cei morţi, căci El asupra fiecărui lucru este Hotărâtor.
10.Şi oridece aţi disputa întru aceasta de la un lucru, apoi judecata lui este la Dumnezeu. Acesta este Dumnezeu, Domnul meu! La El mă încredinţez Lui şi la El mă întorc!
11.El este Creatorul cerurilor şi al pământului. A făcut pentru voi, din voi înşivă, perechi. Şi dintre ale dobitoacele – perechi. El vă înmulţeşte prin aceasta. Nu este asemenea Lui nimic! Iar El este Auzitorul, Văzătorul!
12.Ale Lui sunt cheile cerurilor şi ale pământului. El prisoseşte zestrea pentru oricare doreşte El, sau micşorează. Cu adevărat El de fiecare lucru este Atotştiutor.
13.A rânduit pentru voi din ale religiei: ceea ce a poruncit cu ea Noe. Şi ceea ce am revelat ţie, şi ce a poruncit cu ea Abraam şi Moise, şi lui Iisus: “Întemeiaţi religia şi nu fiţi dezbinaţi întru aceasta! ”. Împovărare este pentru politeişti cea cu care îi chemi la aceasta. Dumnezeu alege pentru El Însuşi ceea ce voişte şi călăuzeşte către El pe oricine se căieşte.
14.Căci nu s-au împărţit decât după ce le-a venit ştiinţa desfrâului în mijlocul lor. Iar dacă nu era un cuvânt premergător, de la Domnul tău, pentru un soroc hotărât - s-ar fi prăpădit în mijlocul lor. Căci într-adevăr, cei care au moştenit Scriptura, de dinaintea lor, erau în îndoială despre aceasta, cârtind!
15.De aceea, tu cheamă şi rămâi ferm precum ţi s-a poruncit şi nu urma poftele lor. Şi spune: “Eu cred în ceea ce a pogorât Dumnezeu din Carte şi sunt împuternicit pentru a legiui în mijlocul vostru. Dumnezeu este Domnul nostru, precum şi Domnul vostru! Pentru noi sunt faptele noastre, iar pentru voi faptele voastre! Să nu fie pricină în mijlocul nostru şi în mijlocul vostru. Dumnezeu ne va aduna în mijlocul nostru, căci la El este destinaţia finală.”.
16.Iar cei care se tot contrazic asupra lui Dumnezeu după ce li s-a răspuns - gâlceava lor este zgândăritoare înaintea Domnului lor. Şi peste ei este mânie şi pentru ei o osândă aprigă.
17.Dumnezeu este Cel ce a pogorât Scriptura cu adevăr şi cumpănire. Şi ce ştii tu? Poate Ceasul este aproape!
18. Se grăbesc cu aceasta cei care nu se încred în El, iar cei care cred temându-se de El şi ştiu că el este Adevărul. Într-adevăr, cei care se îndoiesc asupra Ceasului sunt într-o rătăcire îndepărtată.
19.Dumnezeu este binevoitor cu slujitorii Săi. El înzestrează pe cine voieşte, căci El este Tarele, Puternicul!
20.Oricine obişnuia să dorească recolta Ultimă, Vom înmulţi întru recoltarea lui. Iar oricine obişnuia să dorească recolta lumii îi vom dărui din ea, dar nu va mai avea pentru el întru Ultima vreo parte.
21.Oare pentru ei sunt părtaşi ce le-au legiuit lor din religie ceea ce nu le-a îngăduit din ea Dumnezeu? Iar dacă nu era un cuvânt hotărât, s-ar fi prăpădit în mijlocul lor, căci într-adevăr sunt cei răufăcători, pentru ei este o osândă dureroasă.
22.Îi vei vedea pe cei cei răufăcători înfricoşaţi de ceea ce au agonisit, căci aceasta va cădea cu ei. Iar aceia care au crezut şi au împlinit cele cuvenite – pentru ei sunt pajiştile Grădinilor. Pentru ei este ceea ce îşi doreau langă Domnul lor. Aceasta, ea este răsplata cea mare!
23.Astfel cei care binevesteau pe Dumnezeu sunt slujitorii Săi – cei care cred şi împlinesc cele cuvenite! Spune: “Nu vă cer pentru aceasta vreo răsplată, decât numai iubirea celor apropiaţi. Iar orcine agoniseşte ceva bun, Noi sporim pentru el întru aceea binele.”.Cu adevărat, Dumnezeu este Iertător, Mulţumitor.
24.Ori îşi zic ei : “A născocit despre Dumnezeu o minciună?”. Dar dacă Dumnezeu ar fi voit, ar fi pecetluit peste inima ta. Căci zădărniceşte Dumnezeu falsitatea şi instituie adevărul cu Cuvintele Sale. Cu adevărat, El este Cunoscător al celor dinlăuntrului piepturilor!
25.Şi El este Cel ce primeşte căinţa slujitorilor Săi şi iartă din cele rele, căci El ştie ceea ce făptuiţi.
26.Şi El răspunde celor care cred şi împlinesc cele cuvenite, şi sporeşte lor răsplata Sa. Iar celor tăgăduitorii – pentru ei este o osândă aprigă.
27.Iar dacă ar prisosi Dumnezeu cu înzestrarea pentru slujitorii Săi, desigur ei ar abuza întru ale pământului. Însă El pogoară cu măsură ce voieşte, căci într-adevăr El cu slujitorii Săi este Bineştiutor şi Binevăzător.
28. Căci El este Cel ce face să cadă ploaia, după ce ei au deznădăjduit, şi întinde milostivenia Sa. Căci El este Oblăduitorul, Lăudatul.
29.Iar dintre semnele Sale este crearea cerurilor şi a pământului şi a toate câte a răspândit în amândouă dintre fiinţe. Şi El este asupra adunării lor când Îşi doreşte, Puternicul.
30.Şi ceea ce vă loveşte din ale nenorocirii, este ceea ce au agonisit mâinile voastre. Însă vă iartă multe!
31.Şi nu-L veţi slăbi întru ale pământului. Şi nu este pentru voi dinafara lui Dumnezeu vreun oblăduitor şi nici vreun ajutor.
32.Iar dintre semnele Sale sunt corăbiile de pe mare, precum munţii.
33.De ar vrea, ar linişti vântul, iar ele rămân neclintite pe faţa apei. Într-adevăr, întru aceasta sunt semne pentru fiecare dintre ale răbdării şi ale mulţumirii.
34.Sau le-ar pieri, cu ceea ce au agonisit. Însă, vă iartă multe.
35.Si să ştie cei care se ceartă asupra semnelor Noastre că nu este pentru ei vreun adăpost!
36.Deci ceea ce vi s-a dăruit dintre lucruri, apoi este o bucurie vremelnică în viaţa lumească, căci ceea ce se află lângă Dumnezeu este cel mai bun şi mai trainic pentru cei care cred şi în Domnul lor se încred;
37.cât şi pentru cei care ocolesc marile păcate şi imoralităţile, iar când ceva îi mâniază - ei iartă;
38.şi pentru cei care răspund Domnului lor şi întemeiază închinarea, iar despre treburile lor se consultă între ei, şi din orice înzestrare ei dăruiesc;
39.cât şi pentru cei care atunci când îi loveşte o nedreptate se apără ei înşişi -
40.căci răsplata unui rău este un rău asemenea lui. Însă cel care iartă şi caută împăcarea, apoi răsplata sa este la Dumnezeu. Cu adevărat, El nu îi iubeşte pe răufăcători.
41.Şi desigur oricine s-ar apăra pe el însuşi după nedretăţirea lui, apoi aceştia nu au asupra lor decât o cale:
42.într-adevăr numai calea peste cei care dăunează oamenilor şi abuzează întru ale pământului cu niciun temei. Aceştia - pentru ei este osândă dureroasă.
43.Iar oricine este răbdător şi iartă, într-adevăr aceasta este, fireşte, dintre supremele hotărâri.
44.Şi pe oricine îl rătăceşte Dumenzeu, apoi nu va afla pentru el d-ale oblăduiri de dinapoia lui. Căci vei vedea răufăcătorii, când vor vedea osânda, zicând: “Oare către întoarcere este vreo cale?”.
45.Şi îi vei vedea înfăţişaţi asupra acesteia, smeriţi de umilinţă, privind cu ocheade ascunse. Căci vor spune cei care au crezut: “Într-adevăr, pierzătorii sunt cei care s-au pierdut pe ei înşişi, şi pe ai lor, sorocului învierii.”. Aşadar, într-adevăr răufăcătorii vor fi într-o osândă necurmată.
46.Căci nu va fi pentru ei vreun oblăduitor să-i ajute de dinafara lui Dumnezeu. Iar cel rătăcit de Dumnezeu, apoi nu este pentru el vreo cale.
47.Răspundeţi Domnului vostru mai înainte ca să vină o dată ce nu are scapare pentru ea de la Dumnezeu. Nu este pentru voi vreun adăpost la data aceea şi nici pentru voi vreo lepădare.
48.După, dacă ei se îndepărteză, apoi Noi nu ne-am trimis la ei ca păzitor, ci asupra ta este doar transmiterea. Căci, într-adevăr, când îi dăm să guste omului din milostivenia Noastră - el se bucură cu ea, iar de i-ar lovi un rău, de la ceea au săvărşit mâinile lor, atunci într-adevăr omul este nerecunoscător.
49.A lui Dumnezeu este împărăţia cerurilor şi a pământului. El creează ceea ce voieşte. El dăruieşte cui voieşte fiice şi El dăruieşte fii cui voieşte El.
50.Ori îi dăruieşte fii şi fiice, şi face pe cine voieşte sterp. Cu adevărat, El este Ştiutorul, Puternicul.
51.Şi nu există, pentru orice om, ca Dumnezeu să-i vorbească lui decât o inspiraţie, ori de după un văl, sau pogorând un trimis care să inspire, cu îngăduinţa Sa, ceea ce El voieşte. Cu adevărat, El este Înaltul, Înţeleptul.
52.Căci astfel ţi-am inspirat ţie un spirit din porunca Noastră. Nu erai tu un cunoscător nici al Scripturii şi nici al credinţei. Însă Noi l-am făcut un luminător - îndrumăm cu el pe cine voim dintre slujitorii Noştri. Şi într-adevăr tu călăuzeşti pe o cale dreaptă,
53.calea lui Dumnezeu – Acela ale căruia sunt cele din ceruri, precum şi din pământ! Fireşte! La Dumnezeu se îndreaptă toate treburile.
