Întru numele lui Dumnezeu - Îngăduitorul, Milostivul !
- Ta-Ha-
(135 de versete)
Ta-Ha
02.Nu am pogorât la tine Rostirea pentru ca să te năpăstuim,
03.ci doar ca reamintire pentru oricine se teme,
04.o pogorâre de la ceea ce a creat pământul şi cerurile înalte.
05.Cel care Încuviințează asupra Tronului a stabilizat.
06.Pentru El este orice din ceruri și orice de pe pământ, cât și orice dintre ele şi orice de sub ţărână.
07.Iar dacă proclami prin cuvântare, apoi, într-adevăr, El cunoaşte intimitatea, cât și taina.
08.Dumnezeu! Nu este divinitate în afara Lui. Pentru El sunt denumirile superlativului!
09.Și, oare, a ajuns la tine povestea lui Moise?
10.Atunci, când a văzut un foc, apoi a spus alor săi: “Staţi aici! Negreșit, am zărit un foc. Poate vă voi aduce de la el un tăciune ori voi afla la foc o îndrumare.”.
11.Apoi, numaidecât ce a ajuns la acela(1), a fost strigat: “O, Moise!
(1)la foc
12.Cu adevărat, Eu sunt Domnul tău! Deci, leapădă-ţi sandalele! Într-adevăr, tu ești prin valea sfințitoare – Tova,
13.căci Eu te-am ales pe tine! Deci, ascultă la ceea ce ţi se dezvăluie:
14.Într-adevăr, Eu sunt Dumnezeu! Nu este divinitate în afară de Mine. Deci, Mie slujește-Mi! Și întemeiază Comuniunea pentru pomenirea Mea!
15.Fără îndoială, Ceasul vine - de-abia îl mai acopăr - ca să fie răsplătit fiece sine cu ceea ce s-a străduit.
16.Deci, să nu te abată de la aceasta cel care nu crede în ea şi-şi urmează poftele sale, căci vei pieri.
17. Și, oare ce este cu aceea, din mâna ta dreaptă, Moise?”.
18.El răspunse: “Este toiagul pe care mă sprijin de el şi cu care scutur frunze asupra oilor mele. Iar pentru mine, întru acesta(2), sunt și alte întrebuinţări.”
(2)în a avea un toiag și în folosirea lui
19.Rosti: “Aruncă-l, Moise!”
20.Așadar, îl aruncă. Iar atunci acela(3) prinse viață, mișcându-se.
(3)toiagul
21.Rosti: “Apucă-l! Și să nu-ţi fie frică! Îl vom reîntoarce la starea lui de dinainte.
22.Și ti retrage-ți mâna în lateral de tine – se va arăta alb, fără vreun cusur - un semn diferit
23.ca să-ţi înfățisăm din semnele Noastre mari.
24. Du-te la Faraon! Neîndoielnic, el idolatrizează!”.
25. Răspunse: “Domnul meu! Înlesnește pentru mine dinaintea mea
26.și ușurează-mi sarcina mea,
27.și dezleagă nodul de la limba mea
28.ca ei să înţeleagă spusa mea.
29.Și fă-mi un sfetnic dintrei ai mei,
30.pe Aaron, fratele meu!
31.Întăreşte-mi cu el sprijinirea mea,
32.și părtășește cu acesta întru însărcinarea mea -
33.cum să Te preamărim mult
34.și cum ca să Te pomenim mult.
35.Cu adevărat, Tu eşti referitor la noi Atot-văzător!”.
36.El rosti: “Adevărat, ţi s-a îndeplinit cerința, o Moise!
37.Și, într-adevăr, am binevoit asupra ta şi cu altădată,
38.atunci când am insuflat către mama ta ceea ce inspiră,
39.anume că: “Pune-l în cufăraș, apoi aruncă-l în apă, ca să-l ducă apa pe mal, să-l apuce un vrăjmaş de-al Meu şi-un vrăjmaş de-al lui.”. Iar Eu am plăsmuit asupra ta o atractivitate de la Mine și pentru ca tu să crești sub ochii Mei.
40.Atunci când a trecut pe acolo sora ta, ea a spus: “Oare v-aş putea îndruma la cineva care să-l îngrijească?”. Așadar, Noi te-am înapoiat la mama ta, pentru ca ochii ei să se răcorească şi să nu mai jelească. Apoi, ai omorât un suflet, astfel Noi te-am mântuit de teamă, căci te-am testat cu o încercare. Ai stat, mai apoi, ani de zile în poporul din Madian. După care te-a ajuns sortirea, o, Moise!
41.Căci Eu te-am ales pentru Mine Însumi.
42.Plecaţi, tu şi fratele tău, cu semnele Mele şi nu slăbiți întru pomenirea Mea!
43.Mergeţi împreună la Faraon, căci, fără dubiu, el abuzează!
44.Și adresați-i lui un cuvânt călduros – poate că îşi va ține seama ori poate se va teme!”.
45.Amândoi spuseră: “Domnul nostru, sincer, ne este frică că se va stârni împotriva noastră ori că va abuza.”.
46.Rosti: “Nu vă temeți! Cu adevărat, Eu sunt cu voi doi - aud şi văd.
47.Deci, mergeţi la el şi spuneţi-i: “Cu adevărat, noi suntem mesageri ai Domnului tău. Așadar, lasă-i să plece cu noi pe fiii lui Israel și nu-i mai chinui. Neîndoielnic, noi venim la tine cu un semn de la Domnul tău. Și pace oricui urmează Călăuzirea!
48.Cu adevărat, ni s-a dezvăluit nouă anume că osânda este asupra oricui tăgăduiește şi respinge.”.
49.Faraon răspunse: “Apoi, cine este Domnul vostru, Moise?”.
50.El spuse: “Domnul nostru este Acela ce a dat fiecărui lucru întocmirea sa şi apoi l-a condus.”
51.Faraon zise: “Care a fost starea leaturilor dintâi?”
52.Moise răspunse: “Ştiinţa despre ele este la Domnul meu, într-un Catastif. Domnul meu nu se abate şi nici nu uită.”.
53.El este Cel ce v-a făcut vouă pământul leagăn şi a implantat în el pentru voi modalități, căci A trimis din ceruri apă:”Scoatem prin ea diverse perechi ale vegetației.
54.Mâncaţi şi paşteţi dobitoacele! Fără doar și poate, întru aceasta sunt semne pentru posesorii înfrânării.
55.Dintr-acesta v-am creat şi în acesta vă întoarcem, căci din acesta vă vom mai scoate altă odată.”.
56.Și, fără îndoială, Noi i-am arătat aceluia semnele Noastre, însă a tăgăduit şi le-a respins.
57.A zis: “Ai venit la noi ca să ne scoți afară de pe pământul nostru cu vraja ta, Moise?
58.Apoi, Noi o să venim la tine cu o vrajă asemenea ei. Deci, hotărăşte între noi şi tine, o întâlnire, ce nu o vom rata nici noi şi nici tu, într-un loc potrivit.”.
59.Moise spuse: “Întâlnirea voastră este pentru Ziua Înfrumusețării, căci oamenii se vor strânge dis-de-dimineaţă.”.
60.Apoi, plecă Faraon să-și pună planul cap la cap, după care reveni.
61.Moise le spuse: “Vai vouă! Nu născociţi asupra lui Dumnezeu vreo minciună, că apoi vă va stârpi cu o osândă, căci, negreșit, eșuează cel care născoceşte!”.
62.Apoi, aceia discutară despre treaba lor laolaltă, şi ţinură consfătuirea în taină.
63.Ei ziseră: “De fap, aceşti doi vrăjitori vor ca să vă izgonească de pe pământul vostru prin magia lor şi să vă abată din drumul vostru cel desăvârşit.
64.Așadar, mobilizaţi-vă urzeala, apoi veniţi grupați! Și, desigur, câștigător va fi astăzi oricare va domina.”.
65.Aceia au zis: “O, Moise, oare arunci tu? Sau să fi noi primii care aruncă?”
66.El răspunse: “Nu! Aruncaţi voi!”. Și atunci I se păru că, sub vraja lor, funiile şi toiegele lor gonesc.
67.Apoi, Moise simți în sinea lui o frică.
68.Noi îi spuserăm: “Nu-ţi fie frică! Cu adevărat, tu vei fi deasupra!
69.Aruncă ce este în dreapta ta şi va înfășca ceea ce ei au făcut, căci ceea ce au făcut este numai un truc de vrăjitor, iar vrăjitorul nu izbândește de oriunde ar veni.”.
70.Deci, căzură vrăjitorii prosternați: “Credem în Domnul lui Aaron şi al lui Moise.”
71.Faraon zise: “Voi aţi crezut în El înainte ca eu să vă dau îngăduinţa!? Desigur acela este superiorul vostru care v-a învăţat vrăjitoria. Deci, o să vă tai mâinile şi picioarele în curmeziş și o să vă răstignesc pe trunchiuri de curmali. Așadar, veţi afla atunci care dintre noi este mai aprig la osândă și mai dăinuitor.”
72.Ei spuseră: “Niciodată nu vom putea urma aceasta în dauna a ceea ce a ajuns la noi din ale dovezilor vădite, căci Acela este Cel care ne-a creat. Așadar, hotărăşte orice ai hotărî. Desigur, este ceea ce tu hotărăşti astfel Viaţă lumească.
73.Cu adevărat, noi credem în Domnul nostru, ca El să ne ierte nouă păcatele noastre şi ceea la care ne-ai silit împotriva Lui întru ale magiei, căci Dumnezeu este Bun şi Veşnic!
74.Negreșit, acela care vine la Domnul său ca un răufăcător, apoi, desigur, va avea parte de Gheena în care nici nu va muri, şi nici nu va trăi.
75.Însă, oricare vine la El ca un drept-credincios adeveritor al celor cuvenite, apoi pentru cei asemenea sunt date ranguri înalte:
76.Grădinile Edenului de sub care izvorăsc pârâurile, veşnicind întru aceasta. Iar aceasta este răsplata celui ce se curăţă.
77.Și, de bună seamă, Noi i-am dezvăluit lui Moise anume că: “Pleacă la noapte cu robii Mei. Despică-le drum zvântat prin mare. Să nu-ţi fie frică de urmăritori și să nu te temi!”.
78.Apoi, îi urmări Faraon cu oştile sale, însă îi învălui ceea ce-i învălui din mare,
79.căci Faraon şi-a rătăcit poporul şi nu l-a călăuzit.
80.O, fii ai lui Israel! Adevărat! Noi v-am mântuit de vrăjmaşul vostru şi am făgăduit vouă o vecinătate a Înălțimii celei drepte(5), și Am pogorât apoi asupra voastră mana şi prepeliţele:
(5)Înălțimii veriticale, trimitere la stâlpul de foc despre care se vorbește în Biblie și pe care l-ar fi avut ca punct de reper israeliții în deșert
81.“Mâncaţi din bunătăţile cu care v-am înzestrat şi nu abuzaţi de aceasta, căci va pogorî mânia Mea peste voi. Iar asupra oricui se abate mânia Mea, apoi, cu adevărat, este ruinat.
82.Și, fără îndoială, Eu sunt mult-iertător pentru oricine se căieşte și crede, și împlinește cele cuvenite după care a fost călăuzit.”.
83.“Însă, ce te-a făcut să zorești? Din cauza poporului tău, O, Moise!?”.
84.El spuse: “Ei! Cei care sunt pe spiritul meu. Și m-am grăbit către Tine, Domnul meu, ca să fii încântat.”
85.Rosti: “Apoi, de bună seamă, întru adevăr, Am încercat poporul tău în urma ta, iar Samiri l-a rătăcit.”
86.Deci, se întoarse Moise la poporul său, mâniat şi mâhnit. El spuse: “O, popor al meu! Oare nu v-a făgăduit Domnul vostru o promisiune frumoasă? Oare, apoi, legământul vi s-a părut prea îndelung? Sau doriți să cadă peste voi mânia Domnului vostru? Deci, vă opuneți desemnării mele?”.
87.Ei ziseră: “Nu ne-am opus desemnării tale cu voia noastră, ci doar ne-a copleșit purtarea podoabelor poporului. Deci, ne-am lepădat de ea(4) și la fel s-a lepădat și Samiri.”.
(4)de purtarea ornamentelor religioase ale poporului
88.Apoi, acela le-a scos un corp de viţel ce avea un muget. Deci, ziseră: “Iată aici pe dumnezeul vostru şi pe dumnezeul lui Moise, însă el a uitat!”.
89.Oare, apoi ei nu vedeau că nu le răspunde vreo vorbă? Și că nici nu-i afecta şi că nici nu le folosea?
90.Și, fără îndoială, le spusese Aaron mai înainte: “O, popor al meu! Negreșit este oarece încercare pentru voi cu acesta. Însă, de bună seamă, Domnul vostru este Cel care Încuviințează. Deci, urmaţi-mă şi daţi ascultare poruncii mele.”
91.Ei ziseră: “Nu vom înceta să fim devotați acestuia(5) până când nu se va întoarce la noi Moise.”
(5)vițelului
92.Moise spuse: “O, Aaron! Ce te-a împiedicat, când i-ai văzut rătăcindu-se,
93.ca să nu mă asculți? Oare, așadar mi-ai nesocotit porunca?
94.El spuse: “O, fiu al mamei mele! Nu mă apuca nici de barbă şi nici de cap. Cu adevărat, m-am temut că îmi vei spune: “Tu, i-ai dezbinat pe fiii lui Israel şi nu mi-ai respectat cuvântul meu!”.
95.Moise spuse: “Apoi, care este versiunea ta, Samiri?”
96.Acesta zise: “Eu am perceput despre ceea ce ei nu văd referitor la acela. Deci, am luat o apucătură din aerul mesagerului și pe urmă i-am dat drumul, căci aşa mi-a dat ghes sinele meu.”.
97.Moise spuse: “Atunci, pleacă! Apoi, negreșit, pentru tine în viaţă îţi este dat ca să zici: “Nu mă atingeţi!”. Și, desigur, pentru tine este o întâlnire pe care nu o vei evita. Și uită-te la dumnezeul tău căruia i-ai rămas devotat! Noi îl vom arde şi apoi îi vom împrăştia pulberea în mare!”.
98.Într-adevăr, ceea ce este divinitatea voastră este Dumnezeul Unic. Nu este divinitate afară de El! El cuprinde fiece lucru cu ştiinţa.
99.Astfel îţi povestim din istoriile ce s-au petrecut. Căci, fără îndoială, ți-am dat de la Noi o Pomenire.
100.Oricine se depărtează de la ea, apoi, negreșit, va căra în Ziua Învierii o povară,
101.veșnicind întru aceasta, căci rea le va fi în Ziua Învierii sarcina,
102.data la care se va sufla în trâmbiţă și îi Vom aduna pe cei nelegiuiţi. În ziua albăstrelii(6)
(6) posibil trimitere la faptul că în acea Zi a Învierii, cei înviați vor avea o nuanță de culoare albastră pe piele din cauza lispei de oxigen care face ca pielea umană să capate acestă culoare.
103. îşi vor şopti unii altora: “De fapt, aţi stat decât o decadă!”.
104.Noi suntem cunoscători referitor la ceea își zic ei atunci când găsește cu cale să spună cel asemenea: “De fapt, voi aţi stat decât o vreme!”.
105.Ei te vor întreba și despre munţi. Deci, spune: “Va spulbera aceasta, Domnul meu, într-o pulbere.
106.Apoi, o va lăsa câmpie netedă
107.la care nu vei vedea vreo delurire li nici vreo vale.”
108.La data aceea, ei îl vor urma pe Chemător, nu există excepție referitor la aceasta, și supuse vor fi glasurile lor înaintea Celui care Încuviințează. Deci, nu vei auzi decât un murmur.
109.În data aceea, nu va beneficia de mijlocire decât celui căruia i s-a îngăduit de către Cel care Încuviințează şi a cărui spusă îi face plăcere.
110.El ştie ceea ce se afla înaintea şi înapoia lor, și nu cuprind ei referitor la aceasta cu ştiinţa.
111.Plecate feţele lor vor fi înaintea Celui viu, a Celui Întemeietor, căci, într-adevăr, a eșuat cel care purta o nedreptate,
112.însă oricare a împlinit cele cuvenite, căci este drept-credincios, apoi nu are a se teme de nedreptate și nici de mistuire.
113.Și, de aceea, Am pogorât aceasta unui recitator rostire(7) arab, și Am exemplificat prin aceasta despre Prevenire - poate se vor smeri ori poate va trezi lor reamintirea!
(7)Coranul(Qur’an) care tălmăcit înseamnă rostire, recitare.
114.Deci, înălţare lui Dumnezeu, Regele, Adevărul! Și nu te pripi cu Rostirea mai înainte ca să se hotărască către tine revelarea ei. Deci, spune: “Domnul meu! Înmulţeşte-mi ştiinţa!”.
115.Și, fără îndoială, ne-Am învoit cu Adam odinioară, însă el a uitat şi nu am aflat la el nici o determinare.
116.Iar atunci când le-am spus îngerilor: “Supuneţi-vă lui Adam”, apoi ei se supuseră, în afară de Iblis, care a refuzat.
117.Deci, Noi am spus: “O, Adam! Cu adevărat, acesta îţi este vrăjmaş ţie şi perechii tale. Așadar, să nu vă scoată din Grădină, că apoi te vei nenoroci!
118.Ia aminte, pentru ca tu să nu fi flămând într-acolo și nici despuiat
119.și ca să nu-ți fie sete acolo și nici expus la Soare să nu fi.”
120.Apoi, i-a șoptit lui Șarlatanul, zicând: “O, Adame! Oare să-ți dezvălui ție despre Pomul nemuririi și al stăpânirii nepieritoare!?”.
121.Apoi, amândoi mâncară din acela. Deci, le descoperi lor morbiditatea lor şi începură să se acopere cu frunze din grădină, căci nesocotise Adam pe Domnul său, şi astfel se abătu.
122.Atunci, l-a cules Domnul său. Deci, s-a căit la El şi s-a călăuzit.
123.Rosti: “Coborâţi de aici! Toți! Unii altora vrăjmași să fiți! După care, de va veni de la Mine o călăuzire, apoi oricine va urma călăuzirea Mea nu se va pierde şi nu se va nenoroçi.
124.Iar oricine se va împotrivi reamintirii Mele, apoi, negreșit, va avea un trai dificil și-l vom aduce la Ziua Învierii orb.”
125.El va zice: “Domnul meu! De ce m-ai adus orb, căci, fără îndoială, aveam mai înainte vedere?”.
126.Va rosti: “Precum au venit la tine semnele Noastre, iar tu le-ai dat uitării, tot aşa și tu vei fi dat uitării.”
127.Și astfel îl răsplătim pe orice abuzator, căci nu se încrede în semnele Domnului său. Iar osânda de Apoi este mult mai aspră şi perpetuă.
128.Oare, apoi nu este pildă pentru ei câte Am nimicit mai înaintea lor dintre leaturi? Ei au mers întru pripășirile lor. Cu adevărat, întru aceasta sunt semne pentru cei care se înfrânează.
129.Iar dacă nu este un cuvânt prioritar de la Domnul tău, nu este o obligație, ci un termen predeterminat.
130.Deci, fii neclintit asupra a ceea ce ei zic. Și preamăreşte-L cu laudă pe Domnul tău înainte de răsăritul soarelui şi înainte de apusul lui, şi din timpurile nopții. Însă, preamăreşte-L şi la marginile zilei, că poate Acela va fi satisfăcut!
131.Și nu-ți lungi privirile la ceea ce Am privilegiat. De aceea perechi dintre ei sunt spleandoarea vieții lumești – pentru ca să-I dezbinăm întru aceasta. Însă, zestrea de la Domnul tău este mai bună şi trainică.
132.Și instruiește-ți familia ta referitor la Comuniune și fii ferm asupra ei. Nu îți pretindem o înzestrare, Noi te înzestrăm pe tine, iar dezdodământul este pentru cei prevăzători.
133.Ei au zis: “De ce nu ne-ar aduce un semn de la Domnul său!”. Oare nu a ajuns la ei dovada ce este în Sulurile dintâi?
134.Iar dacă Noi i-am fi nimicit cu o osândă mai înainte de el, ar fi spus: “Domnul nostru! De ce nu ne-ai trimis un mesager? Apoi, am fi urmat semnele Tale, mai înainte ca să fi fost umiliţi şi ocărâţi.”
135.Spune: “Fiecare aşteaptă. Așadar, aşteptaţi! Apoi, veți afla cine sunt tovarășii Căii echitabile şi cine este călăuzit.”.
