Întru numele lui Dumnezeu - Îngăduitorul, Milostivul !
- Vaca -
(286 de versete)
1.Alif, Lam, Mim. (1)
(1) Litere arabe folosite ca deschizătoare în 29 din cele 114 capitole ale Rostirii(Ultimul Testament).
2. Astfel este Scriptura! Nu este vreo îndoială referitor la aceasta. Ea este o îndrumare pentru cei drept-temători -
3. aceia ce se încred în ale nevăzutului şi își statornicesc închinarea, și din cele cu care Noi i-am înzestrat - se milostivesc.
4. Cât și aceia ce se încred cu ceea ce a pogorât la acesta și cu ceea ce a pogorât mai dinaintea lui, căci în ale Zilei de Apoi ei se încred.
5.Aceștia sunt asupra călăuzirii de la Domnul lor și aceștia - ei sunt biruitorii.
6.Într-adevăr, aceia care tăgăduiesc este totuna pentru ei de-i previ pe ei sau de nu-i previ pe ei - nu se-ncred.
7.A zăvorât Dumnezeu asupra inimilor lor şi asupra auzului lor si asupra privirilor lor - o năframă, iar peste ei este o pedeapsa supremă.
8.Căci dintre ai oamenilor, unii spun: “Ne încredem cu ale lui Dumnezeu şi-n cele ale ultimei zile !”, dar nu sunt ei dintre ai drept-incredințaților,
9.amăgindu-l pe Dumnezeu şi pe cei ce cred. Însă nu-si înşeală decât sinele lor, şi nu realizează.
10.În inimile lor este o boală, ca urmare: sporește la aceștia Dumnezeu boala, căci pentru ei este o pedeapsă dureroasă, din ceea ce obișnuiau să înșele.
11.Căci, când li se spunea lor: “Nu răspândiţi stricăciunea pe pământ!”, ei răspundeau: “Dar noi suntem cei binefăcători!”.
12.Ba nu, cu siguranță, ei înșiși sunt răufăcătorii și chiar nu-şi dau seama!
13.Iar dacă li se spune lor: “Credeţi așa cum au crezut oamenii!”, ei răspund: “Să credem precum au crezut neghiobii?”. Ba, fără îndoială, ei înșiși sunt cei neghiobi, și chiar nu o ştiu!
14.Iar când îi întâlnesc pe aceia care au crezut, declară: “Noi credem!”, dar când rămân singuri cu înșelătorii lor, ei zic: “De fapt, noi suntem cu voi, doar ne băteam joc !”.
15.Dumnezeu îşi bate joc de ei ! Și îi lăsă, în ticăloşia lor, să orbecăie.
16.Aceștia sunt cei care au agonisit rătăcirirea cu prețul călăuzirii. Deci, n-au câștigat din negoţul lor, căci nu erau ei cei călăuziți.
17.Pilda lor este precum a aceluia care a aprins un foc, apoi, când a luminat ce era dimprejurul lui, a luat Dumnezeu lumina lor și i-a lăsat în întunecimi, fără să vadă.
18.Surzi, muţi, orbi… Deci: ei nu se mai întorc.
19. Sau ca a ploii furtunoase din cerul în care sunt întunecimi și tunet, şi fulger: Își vâră degetele lor în urechile lor din pricina trăsnetelor, de frica morţii, căci Dumnezeu împresoară necredincioșii.
20.Aproape că fulgerul a răpit vederea lor. De câte ori el luminează peste ei – pășesc cu el, iar când se întunecă asupra lor – încremenesc. Iar dacă ar fi vrut Dumnezeu le-ar fi luat auzul şi văzul lor. Într-adevăr, Dumnezeu asupra este fiecare lucru este Atotputernic!
21.O, voi oameni! Slujiți-L pe Domnul vostru - Cel care v-a făcut pe voi şi pe cei de dinaintea voastră - ca să puteți fi drepți !
22. Cel care a făcut pentru voi pământul un așternut și cerul un baldachin, și a coborât din cer apă, iar apoi a scos prin ea dintre roadele întreținătoare vouă. Deci, nu-i faceţi Lui Dumnezeu semeni, de vreme ce ştiţi!
23.Iar dacă sunteți în îndoială cu privire la ceea ce Am pogorât asupra slujitorului Nostru, atunci faceți o sură deopotrivă cu aceasta și chemaţi martorii voștri de dinafara lui Dumnezeu, dacă sunteți cinstiți!
24.Dar dacă nu o faceţi - şi niciodată nu o veţi face! - atunci temeţi-vă de Focul al cărui combustibil sunt oamenii şi pietrele, pregătit pentru necredincioși.
25.Și binevestește celor care cred şi făptuiesc cele rânduite că pentru ei sunt grădinile ce izvorăsc, din adâncul lor, pâraiele. De câte ori vor primi din ea un rod întreținător, vor spune: “Iată cel care ne era dăruit de mai înainte!”, căci li se vor dărui alte asemănătoare. Și pentru ei, acolo, soţii neprihănite şi ei acolo vor sălășlui veşnic.
26.Adevărat, Dumnezeu nu se ruşinează să dea drept pildă chiar un țânțar sau ceva deasupra lui. Astfel, cei care cred vor şti că acesta este adevărul de la Domnul lor, iar aceia care tăgăduiesc vor spune: “Ce a vrut Dumnezeu cu această pildă!?”. El rătăcește prin ea pe mulţi și El călăuzește prin ea pe mulți, însă nu-i rătăceşte prin ea decât pe cei nelegiuți.
27.Aceia care rup legământul cu Dumnezeu după încheierea lui și desfac ceea ce a poruncit Dumnezeu prin el ca să fie împreună, și răspândesc stricăciune pe pământ. Aceștia - ei sunt cei pierzători!
28.Cum de nu vă încredeți în Dumnezeu !? Doar erați morţi, iar El v-a dat viaţă ! După aceea vă dă moartea, apoi iar vă va însufleți, iar la urmă la El vă veţi întoarce.
29.El este Cel ce a creat pentru voi toate cele ale pământului, apoi S-a întors către ale cerului şi Le-a rânduit în şapte ceruri. Iar El cu fiecare lucru este Atoateştiutor.
30.Iar, pe când a rostit Domnul tău îngerilor(2): “Voi să hotărăsc pământului un locțiitor.”, ei au răspuns: “Oare să pui în el pe careva să-l strice şi să verse sânge, în vreme ce noi te preamărim întru slava Ta și ne consacrăm Ție ?! A răspuns: “Eu ştiu ceea ce nu ştiţi voi.”.
(2)Îngerii, adică locuitorii Împărăției Lui Dumnezeu, diferit de concepția elenistică a ființelor supranaturale care au aripi precum de păsările etc
31.Căci El l-a învăţat pe Adam numele tuturor lucrurilor, apoi le-a înfăţişat pe ele îngerilor, spunând: “Vestiți-mi numele acestora, dacă sunteți cinstiți!”.
32.Ei au răspuns: “Mărire Ţie! Nu cunoaștem decât ce Ne-ai învăţat, căci doar Tu eşti Atoateștiutorul, Înţeleptul.”.
33.A rostit El: “ Oh, Adame, vestește-le numele lor!”. Iar după ce le-a dat de ştire numele lor, El a rostit: “Nu V-am spus?! Eu cunosc nevăzutul cerurilor şi al pământului, și Eu cunosc ceea ce arătaţi, cât şi ceea ce tăinuiţi.”.
34.Iar atunci Noi am spus îngerilor: “Prosternaţi-vă pentru Adam!”, ei s-au prosternat, în afară de Iblis, ce-a refuzat și s-a semețit, și a devenit dintre cei necredincioși.
35.Și Noi am spus: “Adame, locuieşte tu și soaţa ta în grădină, și mâncaţi din ea după poftă, de oriunde doriți. Dar nu vă apropiaţi de astfel de pom, căci veţi fi dintre cei nedrepţi.”.
36.Însă i-a văduvit Înșelătorul de aceasta(3) şi i-a scos înafară de unde se aflau în ea. Iar Noi le-am spus: “Decădeți unii dintre voi, pentru ceilalți: vrăjmăşie! Iar pentru voi, dinlăuntrul pământului, adăpost şi cele de trebuinţă, până la un timp!”.
(3)De a se bucura de binecuvântările lui Dumnezeu prin ascutarea poveții Sale.
37.În consecință, a primit Adam de la Domnul său cuvintele, așadar S-a îndurat de el. Într-adevăr Acela, El este De-căinţă-primitorul, Milostivul.
38.Noi am spus: “Coborâţi de aici cu toţii, iar când vă va veni de la Mine călăuzirea, atunci oricine urmează călăuzirea Mea, apoi nici o amenințare asupra lor şi nici nu se vor înstrista.”.
39.Cât despre cei care tăgăduiesc şi neagă semnele Noastre, aceștia vor fi tovarășii Focului, ei în el vor sălășlui veșnic.
40.O, voi copii ai lui Israel ! Amintiţi-vă de harul Meu pe care L-am dăruit asupra voastră și împliniți cele ale legământului Meu, şi voi împlini și Eu legământului vostru. Și numai de Mine să vă temeți!
41.Și încredeţi-vă în ceea ce am pogorât, adeverind ceea ce voi aveţi și nu fiţi primii tăgăduitori ai lui, și nici nu evaluați semnelor Mele un preţ mărunt, și numai de Mine să vă temeți !
42.Și nu amestecați adevărul cu minciuna, ca să tăinuiți Adevărul, de vreme ce-l ştiţi!
43.Și împliniţi Închinarea și dăruiți Primenirea(4) și îngenunchiaţi laolată cu prosternații!
(4)Zakat în arabă, însemnând Primenire cu sensul de purificare, curățare, adică atitudinea de continuă înnoire prin curățenie trupească, morală și spirituală. Din punct de vedere material, Zakat(Primenirea) are și conotația de taxă sprituală, de Danie obligatorie în cuantum de 20 la sută din orice profit brut.
44.Oare voi porunciţi oamenilor virtutea, însă o uitați voi înșivă, deși voi recitați Scriptura!? Chiar voi nu pricepeţi?!
45.Și căutați ajutorul cu cele ale fermității şi ale închinării, căci, într-adevăr, aceasta este o treabă anevoioasă, dar nu pentru cei smeriți -
46. aceia care pricep că ei îl vor întâlni pe Domnul lor şi că ei la El se vor întoarce.
47.O, copiii Israelului! Amintiţi-vă de harul Meu pe care L-am dăruit asupra voastră și că Eu v-am preferat pe voi deasupra lumilor!
48.Și temeţi-vă de o zi când nu va fi folositor vreun sine altui sine cu ceva și nu va fi acceptată de la el nici o mijlocire, și nu va fi primită de la el vreo răscumpărare, și nici nu vor fi ele sprijinite!
49.Și când Noi v-am izbăvit de neamul lui Faraon, care vă chinuia cu oribilă caznă: înjunghindu-i pe fiii voştri şi cruţându-le pe femeile voastre, căci întru aceasta a fost o încercare de la Domnul vostru - una cumplită.
50,Și când Am despicat marea pentru voi şi apoi v-am izbăvit, și am înecat neamul Faraonului pe când voi priveați.
51.Și când Am rânduit pentru Moise cele patruzeci de nopţi, iar voi aţi ales viţelul, cel de dinaintea lui(5), şi aţi fost nelegiuţi.
(5) Idolul la care se închinau mai înainte de a-i chema Dumnezeu, prin Moise, din nou la credință.
52.Apoi, V-am iertat vouă după aceasta, pentru ca să fiți mulţumitori,
53.pe când I-am dat lui Moise Scriptura şi Rânduiala - poate veţi fi călăuziţi!
54.Iar când Moise a zis poporului său: “O, poporul meu! Fără îndoială, voi înşivă v-aţi nedreptăţit prin alegerea viţelului. Așadar, căiţi-vă la Creatorul vostru şi răpuneți pornirile voastre, căci aceasta este mai bine pentru voi la Creatorul vostru. Astfel, El se va întoarce către voi. Într-adevăr, El este De-căinţă-primitorul, Milostivul.”.
55.Și când aţi zis: “ O, Moise! Niciodată nu vom crede în tine până nu îl vom vedea pe Dumnezeu aievea.”. Şi v-a cuprins trăsnetul chiar când voi priveați.
56.Apoi V-am înviat după moartea voastră, pentru ca să fiți mulțumitori.
57.Și Am umbrit asupra voastră nouri şi V-am pogorât vouă mana şi prepeliţele: “Mâncaţi din bunătăţile cu care v-am înzestrat!”, căci ei nu pe Noi ne-au nedreptăţit, ci au fost cu ei înșiși nedrepți.
58.Și când Am spus: “Intraţi în această cetate, ca să mâncaţi din ea de oriunde vreţi, pe săturate. Și intrați-i pe poartă cu smerenie şi spuneţi: “Iertare!”. Noi vă vom ierta pentru greşelile voastre şi îi Vom spori pe făcătorii de bine.
59.Dar au schimbat, cei care nedreptățesc, spusa cu alta decât cea cuvântată lor. Așa că Am pogorât peste cei care nedreptățesc o pedeapsă a cerului, cu ceea ce obișnuiau să se desfrâneze.
60,Și când a cerut apă Moise pentru poporul său, Noi i-am spus: “Loveşte cu toiagu-ți stânca !”. Și așa țâșniră din ea cele douăsprezece izvoare. Cu adevărat, a știut toată lumea locul lor de băut. “Mâncaţi şi beţi din înzestrările Lui Dumnezeu, dar nu fiți cruzi cu ale pământului - stricătorilor!”.
61.Și când aţi zis: “O, Moise! Nu mai suportăm mâncarea de un singur fel. Deci, roagă-te pentru noi la Domnul tău ca să scoată pentru noi din ceea ce crește pământul, din verdeţurile lui: castraveţii lui și usturoiul lui, și lintea lui, şi ceapa lui.”. El a răspuns: “Voiți să schimbați cu ceea ce este rău ceea ce este mai bun!? Coborâţi în cetate, se adeverește că pentru voi este ceea ce cereți!”. Și căzu asupra lor umilința şi sărăcia, căci au stârnit mânia lui Dumnezeu. Aceasta, fiindcă ei obișnuiau să nege semnele lui Dumnezeu şi-i omorâseră pe profeţi, fără niciun drept. Aceasta, deoarece s-au răzvrătit și au fost păcătoși.
62. Într-adevăr, cei care au crezut, cât și cei ușurați(6) și nazareenii(7) și sabienii(8), care s-au încrezut în Dumnezeu şi în Ziua de apoi, şi au împlinit rânduielile; așadar pentru ei, răsplata lor, este apropierea Domnulului lor și nicio teamă asupra lor și nici nu se vor întrista.
(6)Trimitere la locuitorii Aad-ului care l-au urmat în credință curată pe profetul lor Hud, salvându-se astfel de la pedeapsa lui Dumnezeu. (7) Adepții lui Isus. (8) Adepții lui Ioan Botezătorul.
63.Și când Am luat legământul vostru şi Am ridicat în apropierea voastră muntele: “Țineți ceea ce V-am dat cu tărie și amintiţi-vă ceea ce conține! Poate vă veţi teme!”.
64.Apoi v-aţi îndepărtat după aceasta, iar de nu ar fi fost harul lui Dumnezeu peste voi și Mila Sa, aţi fi fost printre cei pierduţi.
65.Și, cu siguranță, îi cunoaşteţi pe aceia care au păcătuit dintre voi în privința Sabatului. Deci, Le-am spus lor: “Fiţi maimuţe disprețuite!”.
66.Astfel i-am făcut pildă pentru cei din vremea lor și celor de după ei şi o atenționare pentru cei temători.
67.Și când a spus Moise poporului său: “Cu adevărat, Dumnezeu vă porunceşte să jertfiţi o vacă.”. Ei au răspuns: “Ne iei în derâdere!?”. El le-a spus : “Să mă ferească Dumnezeu să fiu dintre cei ignoranți.”.
68.Ei au zis: “Roagă-te pentru noi la Domnul tău, ca să ne lămurească cum să fie.”. Le-a răspuns: “Așadar, El spune: "Deci, ea să fie o vacă, nici bătrână, nici tânără, ci de vârstă mijlocie, între aceasta.”. Așadar, faceţi ceea ce vi s-a poruncit!”.
69.Ei au zis: “Roagă-te pentru noi la Domnul tău ca să ne lămurească ce culoare să aibă.”. Le-a răspuns: “Așadar, El spune: "Deci, să fie o vacă gălbuie, lucioasă la culoarea ei, să încânte privitorii.”."
70.Ei au zis: “Roagă-te pentru noi la Domnul tău să ne lămurească cum să fie, căci vacile ne par la fel nouă. Dar, cu siguranță, dacă va voi Dumnezeu, vom fi drept-călăuziți.”.
71.Le-a răspuns: “Așadar, El a spus: "Deci, ea să fie o vacă neistovită de aratul pământului și nici de udatul ogorului, întreagă, fără beteşug la ea.”. Ei au zis: “Acum ai adus adevărul.”. Şi au jertfit-o, însă nu au zorit să o facă.
72.Iar când omorâți pe cineva vă acoperiți pentru acesta, dar Dumnezeu scoate la iveală ceea ce voi obișnuiați să ascundeţi.
73.Așadar, Noi am spus: “Loviţi-l cu o bucată din ea!”. Astfel învie Dumnezeu morţii şi vă arată semnele Sale. Poate veţi pricepe!
74.Apoi, s-au întărit inimile voastre după aceasta, au devenit precum stânca. Ba chiar mai împietrite în tărie, căci dintre stânci: care ţâşnește dinlăuntru izvoarele, și care crapă şi așa iese din ea apa, iar altele se prăbușesc din cauza fricii de Dumnezeu. Căci nu este Dumnezeu nepăsător a ceea ce faceţi.
75.Oare nădăjduiţi ca ei să vă creadă pe voi, de vreme ce unii dintre ei, după ce au auzit Cuvântul lui Dumnezeu, îl răstălmăcesc după ce l-au înțeles, deşi îl știu?
76.Și când îi întâlnesc pe credincioşi, ei le zic: “Credem!”. Iar când se oțărăsc dintre ai lor la ceilați, ei zic : “Le povestiţi ceea ce Dumnezeu v-a dezvăluit vouă, ca ei să dispute cu voi asupra acestui lucru înaintea Domnului vostru? Oare nu gândiţi?”.
77.Oare ei nu ştiu că Dumnezeu cunoaşte ceea ce tăinuiesc, cât şi ceea ce destăinuiesc!?
78.Căci printre ei sunt şi neştiutori de buche, care nu cunosc Scriptura, ci doar dorințele, căci nu-s ei decât bănuitori.
79.Vai celor care însemnează Scriptura cu mâinile lor, apoi zic: “Aceasta este de la Dumnezeu!” pentru a obține cu ea un mic avantaj. Vai lor pentru ceea ce au scris mâinile lor! Vai lor pentru ceea ce au agonisit!
80.Căci ei zic: “Nu ne va atinge Focul în afara zilelor numărate.”. Spune-le: “Oare aţi luat de la Dumnezeu vreo făgăduială !? Căci nu-şi calcă Dumnezeu făgăduiala. Sau spuneţi despre Dumnezeu ceea ce nu ştiţi?”.
81.Înapoi! Oricine agoniseşte răul şi se învăluie cu acesta - păcatul lui. Aceștia vor fi soţii Focului, ei în el vor veşnici.
82.Căci cei care au crezut şi au săvârşit cele cuvenite, aceia vor fi soţii Raiului, ei în el vor veşnici.
83.Iar când am încheiat legământul cu copiii lui Israel: “Nu slujiți decât lui Dumnezeu și cu părinţii fiți buni, și cu rudele, și cu orfanii, şi cu sărmanii. Și vorbiți oamenilor frumos. Și întemeiați Închinarea și dăruiți Primenirea.”. Apoi, aţi întors însă spatele, afară doar de puţini dintre voi, şi v-aţi împotrivit.
84.Iar când v-am luat făgăduiala: “Nu vărsaţi sângele vostru și nu vă izgoniţi pe voi inșivă din casele voastre!”, voi aţi întărit şi aţi mărturisit.
85.După aceea, v-aţi omorât între voi, i-aţi izgonit pe unii dintre voi din casele lor, ați sprijinit pe unii împotriva altora cu păcat și vrăjmăşie. Iar dacă ajung la voi aceștia ca prizonieri, îi răscumpăraţi, deși vi se interzisese izgonirea lor! Oare voi credeţi numai într-o parte a Scripturii şi o tăgăduiţi pe cealaltă!? Apoi ce răsplată să fie acelora dintre voi care fac aşa, decât ruşinea în viața acestei lumi. Căci în Ziua Învierii vor fi întorși în cea mai aprigă osândă, căci nu este Dumnezeu nepăsător faţă de ceea ce faceţi.
86.Aceștia, ei sunt cei care au cumpărat Viaţa de Acum cu preţul Vieţii de Apoi, deci nu le va fi deloc uşurată osânda şi nu vor fi ajutaţi.
87.Și, într-adevăr, Noi i-am dat lui Moise Scriptura şi am stat dinaintea lui cu trimiși. Și am adus pe Isus, fiul Mariei, cu dovezi vădite şi apoi l-am întărit cu Duhul Sfânt. Însă, de câte ori v-a venit un trimis cu ceea ce nu vă este pe plac, v-ați semețit. Deci, pe o parte dintre ei i-aţi socotit mincinoşi, iar pe ceilalalţi i-aţi omorât.
88.Căci și-au zis aceia: “Inimile noastre sunt învăluite!”. Ba nu! I-a blestemat Dumnezeu pentru tăgada lor, căci este infim ceea ce cred ei.
89.Iar atunci când le-a venit o Scriptura de la Dumnezeu, confirmând ceea ce aveau deja, și erau mai înainte de biruinţa asupra celor care tăgăduiau, deci, când le-a venit ceea ce ştiau, au tăgăduit-o. Așadar, blestemul lui Dumnezeu fie asupra tăgăduitorilor!
90.Pe nimic îşi vând sufletele lor când tăgăduiesc ceea ce a pogorât Dumnezeu, înciudaţi că pogoară Dumnezeu din harul Său asupra oricui voieşte dintre robii Săi. Așa au atras mânie după mânie, căci cei tăgăduitori vor avea parte de osândă ruşinoasă!
91.Când li se spune: “Credeţi în ceea ce a pogorât Dumnezeu!”, ei răspund: “Credem în ceea ce a pogorât la noi !”, însă tăgăduiesc ceea ce este după ea, deşi ea este Adevărul care întăreşte ceea ce ei au deja. Spune-le: “Atunci de ce i-aţi omorât pe profeţii lui Dumnezeu de mai dinante, dacă erați credincioşi !?”.
92.Cu adevărat, v-a adus vouă Moise dovezi vădite, apoi voi aţi ales viţelul de dinainte de el şi aţi fost nedrepţi.
93.Și când V-am luat legământul şi am ridicat în apropierea lor muntele: “Luaţi ceea ce vă dăruim cu tărie şi ascultaţi!”. Ei au răspuns: “Am auzit, însă ne răzvrătim.”, căci erau îmbătați în inimile lor de vițel, din pricina necredinţei lor. Spune-le: “Ce lucru josnic vi se porunceşte întru acestă credinţa a voastră, dacă veţi fi fiind credincioşi !?”.
94.Spune-le: Dacă era pentru voi Lăcaşul de Apoi, de langă Dumnezeu, menit numai vouă, nu şi altor neamuri, atunci doriți-vă moartea, de sunteți cinstiți.”.
95.Și nu o vor dori, niciodată, pentru ceea ce au săvârșit mâinile lor. Căci, Dumnezeu îi cunoaşte pe cei răufăcători.
96.Și, desigur, vei afla la ei dorința oamenilor pentru viață, căci este cea a acelora care se închină la idoli. Ar vrea fiecare dintre ei, de s-ar putea, să trăiască o mie de ani. Însă nici acesta nu i-ar feri de osândă, chiar dacă ar trăi mult, căci Dumnezeu este Văzător a ceea ce ei făptuiesc.
97.Spune oricui este vrăjmaş lui Gabriel căci, cu adevărat, el este cel care a pogorât aceasta(9) asupra inimii tale, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, întărind ceea ce a fost înainte ei, căci este călăuză şi bună-vestire celor credincioşi.
(9)Scriptura aceasta.
98.Oricare este vrăjmaş lui Dumnezeu, și îngerilor Săi, și trimişilor Săi, și lui Gabriel şi lui Mihail, apoi, într-adevăr, Dumnezeu este vrăjmaş cu tăgăduitorii.
99.Iar ție ţi-am pogorât dovezi limpezi și nu le tăgăduiesc pe ele decât cei stricaţi.
100.Și oricând au făcut un legământ, l-au încălcat o parte dintre ei. Ba, cei mulţi dintre ei nu cred.
101.Căci atunci când le-a venit acestora un trimis de la Dumnezeu, confirmând ceea ce ei aveau, o parte dintre cei cărora li s-a dat Scriptura, cartea lui Dumnezeu, au dat-o la spatele lor, ca şi cum nu ar fi ştiut-o,
102.şi au urmat ceea ce incantau diavolii peste regatul lui Solomon, însă nu a fost necredincios Solomon, ci diavolii au fost cei tăgăduitori, învăţându-i pe oameni vrăjitoria şi ceea ce fusese pogorât celor doi îngeri din Babilon, Harut şi Marut. Iar aceștia doi nu învaţă pe nimeni fără să spună: “Cu adevărat, noi suntem doar o încercare, deci, nu fiți necredincioși!”. Însă ei au învățat de la aceștia doi cum să dezbine cu ea(10) între bărbat și perechea sa. Însă nu vor putea vătăma cu ea pe careva decât cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Iar ei învaţă ceea ce păgubeşte şi nu ceea ce foloseşte, deși, fără îndoială, ei ştiu că oricine cumpără aceasta nu va afla în Viaţa de Apoi vreo agoniseală. Și lucru de nimic este tranzacția aceasta cu ei înșiși, de-ar fi știut…
10.Cu știința învățată de la cei doi îngeri.
103.Iar dacă aceștia ar fi crezut şi s-ar fi temut, ar fi avut de la Dumnezeu mai binele. O, dacă ar fi ştiut!
104.O, voi cei care credeţi, nu spuneţi: “Păstoreşte-ne!”, ci spuneţi: “Veghează-ne!” și fiți ascultători. Iar pentru cei tăgăduitori este o osândă dureroasă!
105.Nu doresc cei care tăgăduiesc dintre oamenii Scripturii și nici închinătorii la idoli, ca să se pogoare asupra voastră vreo binefacere a Domnului vostru. Însă Dumnezeu alege pentru milostivenia Sa pe oricine voieşte, căci Dumnezeu este Stăpânul Harului cel Mare.
106.Ceea ce eliminăm dintr-un verset sau ceea ce abandonăm, apoi scoatem în evidență cu ceva mai bun decât el sau asemenea lui. Oare nu ştii că Dumnezeu asupra fiecărui lucru este Atotputernic!?
107.Oare nu ştii că a lui Dumnezeu este împărăţia cerurilor şi a pământului şi că nu există înafara lui Dumnezeu nici oblăduitor şi nici ajutor!?
108.Ori poate vreţi să-l întrebaţi pe mesagerul vostru, precum a fost întrebat şi Moise odinioară? Iar oricine negustorește necredința cu credința, apoi, fără îndoială, înșeală cumpănirea căii.
109.Ar vrea mulţi dintre oamenii Scripturii, de-ar putea, să vă întoarcă de la credinţa voastră. Necredincioși, invidioși pe ei înșiși, după ce a devenit limpede, și lor, Adevărul. Așadar, scuzați şi iertaţi, până ce va aduce Dumnezeu Porunca Sa, căci, într-adevăr, Dumnezeu asupra fiecărui lucru este Atotputernic.
110.Și întemeiați Închinarea și dăruiți Primenirea, căci orice trimiteți înainte pentru voi înșivă din cele bune le veţi regăsi lângă Dumnezeu. Cu adevărat, Dumnezeu cu tot ceea ce faceți este Văzător.
111.Iar ei zic: “Nu va intra în Rai decât cel ce este adeptul lui Hud sau nazareenii!”. Asta e dorința lor! Spune-le: “Aduceţi dovada, dacă sunteți cinstiți!”.
112.Dimpotrivă! Oricine supune fața sa lui Dumnezeu şi este făptuitor de bine pentru el se află răsplată la Dumnezeu. Și nici o teamă asupra lor și nici nu se vor îngrijora.
113. Și zic iudeii: “Nu au nazareenii niciun temei!”, iar nazareenii răspund: “Iudeii nu au niciun temei, deşi ei recită Scriptura!”. Astfel vorbesc cei care nu au cunoștiință, asemănător vorbelor acestora. Așadar, Dumnezeu va judeca între ei la Sorocul Învierii, întru ceea ce ei obișnuiau să dispute.
114.Căci cine este mai nedrept decât cel care împiedică ca în lăcaşurile lui Dumnezeu să fie amintit numele Lui şi caută să le ruineze!? Aceștia! Nu li se cade să intre acolo decât înfricoșați. Pentru ei este în Viaţa de Acum ruşinea şi pentru ei este în Viaţa de Apoi o osândă cumplită.
115.Și ale lui Dumnezeu sunt Răsăritul şi Asfinţitul. Iar oriunde v-aţi întoarce, acolo veţi afla faţa lui Dumnezeu. Cu adevărat, Dumnezeu este Cuprinzător, Ştiutor.
116.Iar ei spun: “A luat Dumnezeu un fiu !”. Mărire Lui ! Ba nu ! Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pe pământ, fiecare la el supunându-se !
117.Inițatorul cerurilor şi al pământului, atunci când hotărăşte un lucru, doar spune: “Fii!”, iar el este.
118.Și zic cei care nu ştiu: “De ce nu ne-ar vorbi Dumnezeu nouă ori ne-ar da un semn!?”. Așa au zis şi cei de dinaintea lor, asemenea spuselor acelora, căci le sunt sunt deopotrivă inimile lor. Adevărat, Noi am lămurit semnele pentru poporul ce crede cu tărie.
119.Cu adevărat, Noi te-am trimis cu bunăvestire și profeție, și nu ți se va cere socoteală pentru tovarășii Văpăii.
120.Căci, niciodată nu vor fi mulțumiți de tine iudeii și nici nazareeni până ce nu vei urma credinţa lor. Spune-le: “Într-adevăr, călăuzirea lui Dumnezeu este îndrumarea!”. Iar dacă urmezi poftelor lor, după ce ţi-a fost dată toată ştiinţa, nu vei mai avea de la Dumnezeu vreun oblăduitor și nici vreun ajutor.
121.Aceia cărora le-am dăruit Scriptura s-o recite, Adevăr este recitarea ei, aceia cred în Ea, iar oricine tăgăduiește prin ea, apoi aceştia sunt cei învinși.
122.O, voi, copii ai lui Israel! Amintiţi-vă de harul meu cu care am binevoit asupra voastră și că v-am preferat înaintea lumilor!
123.Și temeţi-vă de ziua în care nu va contribui un sine la alt sine cu nimic și nici nu se va accepta de la el vreo răscumpărare, și nici nu va beneficia de vreo mijlocire, şi nici nu vor fi ajutaţi.
124.Iar când l-a cercetat Abraham pe Domnul său prin vorbe și le-a epuizat, El a rostit: “Cu adevărat, te fac pentru oameni conducător!”. Acela a răspuns: “Şi pe urmaşii mei?”. A rostit: “Nu cuprinde legământul Meu pe răufăcători.”.
125.Iar când am făcut Casa reper pentru umanitate și refugiu. Deci luați din întemeierea(11) lui Abraham Închinătorul, căci am stabilit lui Abraham şi lui Ismail că: “Să curăţați Casa Mea(12) pentru cei care vin în grupuri(13) și pentru cei solitari(14), cât și pentru cei care îngenunchează prosternându-se!
(11)Adoptați atât atitudinea de credincios monoteist pur și închinător caracteristică lui Abraham, cât și locul unde s-a așezat atunci când a ajuns în Ținutul Sfânt, acolo unde, la porunca lui Dumnezeu, a ridicat Casa Domnului - primul Templu pur monotesit.
(12)Templul ce a fost construit de Abraham și de fiul său Ismail, pe locul unde a așezat Abraham corturile când a ajuns în Ținutul sfânt.
(13) și (14) Pentru pelerini care vin la Conferința Casei Domnului.
126.Iar când a spus Abraham: “Domnul meu! Fă aici un ținut sigur şi înzestrează-i pe locuitorii săi cu roade, pe oricine dintre ei care crede în Dumnezeu şi în Ziua de Apoi. El răspunse: “iar oricine tăgăduiește îi voi dărui puțin, apoi îi voi sili la osânda Focului și rea destinație!”.
127.Și în timp ce Abraham şi Ismail ridicau temeliile Casei, spuneau: “Domnul nostru ! Primeşte de la noi ! Într-adevăr, Tu eşti Auzitorul, Ştiutorul.
128.Domnul nostru ! Și fă-ne pe amândoi ai Tăi supuși în pace, iar din seminţia noastră o supusă pacificată adunare a Ta. Și arată-ne nouă sarcinile noastre şi Tu pocăiește-ne. Cu adevărat, Tu eşti De-căinţă-primitorul, Milostivul.
129.Domnul nostru! Ridică întru aceasta(15) un mesager dintre ei, căruia să i se recite versetele Tale și să-i înveţe pe ei Scriptura şi înţelepciunea, şi să-i curățească pe ei. Cu adevărat, căci Tu eşti Puternicul, Înţeleptul.
(15)Întru lucrarea lui Abraam și Ismail de a pune temeliile Casei Domnului și de a invoca Voia Lui Dumnezeu spre a fi ei și urmașii lor o comunitate de drept-credincioși.
130.Căci, orcine doreşte ca să fie al credinței lui Abraham, înafară de cel care își smintește sinele. Și într-adevăr, Noi l-am ales pe el în Viaţa de Acum, iar în Viaţa de Apoi va fi printre cei drepţi.
131.Când a rostit către el Domnul lui: “Supune-te!”, el răspuns: “Mă supun Stăpânului lumilor!”.
132. Și le-a poruncit asta Abraam fiilor săi, precum şi lui Iacov: “O, voi, fii ai mei! Cu adevărat, Dumnezeu v-a sortit vouă Religia! Deci, să nu muriţi altfel, decât ca supuşi.”.
133.Sau ați fost voi martori când s-a apropiat de Iacov moartea şi când el s-a adresat fiilor săi: “Cui veţi sluji în urma mea?”. Ei i-au răspuns: “Ne vom închina Dumnezeului tău şi Dumnezeului tatălui tău, Abraam, şi al lui Ismail, şi al lui Isaac. Unul este Dumnezeu şi noi Lui ne supunem.”.
134.Aceasta este o comunitate desigur dispărută. Pentru ei este ceea ce au agonisit, iar pentru voi este ceea ce veţi agonisi, căci nu veţi fi întrebaţi despre ceea ce au făptuit ei.
135.Iar când zic ei: “Fiți de ai lui Hud sau nazareeni ca să fiți călăuziţi!”, spune-le: “Ba nu! Ai credinței lui Abraam, cel integru, căci nu a fost dintre politeiști!”.
136.Spuneţi: “Credem în Dumnezeu şi în ceea ce ne-a fost pogorât nouă, și în ceea ce a fost pogorât lui Abraam și lui Ismail, și lui Isaac, și lui Iacob, și triburilor, cât și în ceea ce i s-a dat lui Moise și lui Isus, și în ceea ce li s-a dat profeților de la Domnul lor. Nu facem nicio deosebire între vreunul dintre ei, căci noi Lui îi suntem supuşi.
137.Deci, dacă ei cred la fel cu ceea ce credeţi voi, atunci, într-adevăr, sunt drept călăuziţi. Însă, dacă întorc spatele, fără îndoială, ei sunt în dezbinare. Așadar, vă este vouă de ajuns împotriva lor Dumnezeu, căci El este Auzitorul, Ştiutorul.
138.Culoarea lui Dumnezeu! Căci ce culoare este mai frumoasă decât a lui Dumnezeu culoare? Iar noi Lui ne închinăm.
139.Spune: “Voi disputați cu noi asupra lui Dumnezeu, pe când El este Domnul nostru şi Domnul vostru? Dar cu noi sunt faptele noastre, iar cu voi faptele voastre, iar noi Lui îi suntem devotaţi.”.
140.Ori poate spuneți aceea: că Abraham și Ismail, Isaac, Iacob şi triburile au fost fie iudei, fie nazareeni? Spune-le: “Ştiţi voi mai bine? Ori Dumnezeu?”. Căci, cine este mai nedrept decât cel care doseşte mărturia de la Dumnezeu? Iar Dumnezeu nu este nepăsător la ceea ce făptuiţi.
141.Acesta este o comunitate desigur dispărută. Pentru ei este ceea ce au agonisit, iar pentru voi este ceea ce veţi agonisi, căci nu vi se va cere socoteală despre ceea ce ei obișnuiau să facă.
142.Vor zice neghiobii dintre oameni: “Ce a decis acelora că este orientarea lor, aceea asupra căreia obișnuiau să fie?”. Răspunde-le: “La Dumnezeu este Răsăritul şi Asfinţitul. El călăuzeşte pe cine voieşte pe o cale dreaptă.”.
143.Și, de aceea, Noi v-am făcut pe voi o comunitate de mijloc, pentru ca să fiţi martori asupra umanității, iar Trimisul să fie martor asupra voastră. Și nu am făcut orientarea aceea asupra căreia obișnuiau să fie, decât ca să evidențiem pe cel care-l urmează pe Trimis de cel care se întoarce pe călcâiele sale. Căci, cu adevărat, este greu, însă nu şi pentru cei călăuziţi de Dumnezeu, căci nu lasă Dumnezeu să se irosească credinţa voastră. Într-adevăr, Dumnezeu este cu oamenii Bun, Milostiv.
144.Desigur, am observat foirea feței tale înspre cer. Deci, îți Vom stabili ție o orientare ce-ți va placea de ea. Așadar, fixează faţa ta la miezul Sanctuarului Intangibil, și, oriunde aţi fi, fixați-vă fețele voastre la miezul lui ! Și, fără îndoială, aceia cărora le-a fost dată Scriptura sunt conștienți despre faptul că acesta este Adevărul de la Domnul lor, căci nu este Dumnezeu nepăsător despre ceea ce făptuiesc ei.
145.Căci, chiar dacă ai venit la cei cărora li s-a dat Scriptura cu fiece semn, nu au urmat orientarea ta, căci nu ești un adept al orientarii lor și nici parte dintre ai lor, adept al orientării celorlați. Iar dacă urmai pretențiile lor, din afara a ceea ce a ajuns la tine din ale științei, într-adevăr, atunci tu ai fi fost de-al rău-făcătorilor.
146.Cei cărora le-am dat Scriptura o recunosc, precum îşi recunosc fiii. Însă, este adevărat că o parte dintre ei ascund Adevărul, cu toate că-l ştiu.
147. Adevărul este de la Domnul tău, așadar, nu fi dintre cei care se codesc!
148.Căci pentru fiecare este o destinație – El este dreapta ei întoarcere. Așadar, întreceţi-vă în cele bune! Oriunde aţi fi, va veni Dumnezeu cu voi, impreună. Cu adevărat, asupra fiecărui lucru este Atotputernic.
149.Și, de oriunde ai ieși, fixează faţa ta la miezul Sanctuarului Intangibil, căci, într-adevăr, acesta este Adevărul de la Domnul vostru, și nu este Dumnezeu nepăsător referitor la ceea ce făptuiți.
150.Deci, de oriunde ai ieși, fixează faţa ta la miezul Sanctuarului Intangibil. Și de oriunde ați ieși, fixaţi-vă feţele voastre la miezul lui, ca să nu existe pentru oameni asupra voastră vreo pricină, în afara celor nedrepţi dintre ei. Așadar, nu vă temeţi de ei, ci temeţi-vă de Mine! Căci am împlinit Harul Meu asupra voastră, ca să fiți călăuziţi!
151.Precum am pogorât între voi un Trimis dintre aceia care recită vouă versetele Noastre și vă purifică pe voi, căci v-au învățat Scriptura şi înţelepciunea, și ceea ce nu obișnuiați ca să știți.
152.Așadar, amintiţi-vă de aceasta, amintiți-vă de aceștia și daţi-Mi mulţumire şi nu Mă tăgăduiţi.
153.O, voi cei ce credeţi! Cereţi ajutor cu cele ale răbdari şi ale Închinării! Fără îndoială, Dumnezeu este cu cei răbdători.
154.Și nu spuneţi despre ei răpuși pe calea lui Dumnezeu că sunt morţi. Nicidecum! Ei sunt vii, însă voi nu vă daţi seama.
155.Căci, de bună seamă, vă încercăm cu câteceva din ale fricii și ale foametei, ori cu pierderea bogățiilor sau vieților, ori a recoltelor. Însă, dă vestea cea bună celor răbdători,
156.celor care atunci când îi loveşte o năpastă spun: “Cu adevărat, noi suntem ai lui Dumnezeu şi, desigur, la Acela ne vom întoarce!”.
157.Aceștia - asupra lor sunt sunt binecuvântările de la Domnul lor şi milostivenia Sa, căci ei sunt cei drept- călăuziţi.
158.Într-adevăr, Safa şi Marwah sunt însemne ale lui Dumnezeu. Așadar, oricine conferențiază la Casă ori o vizitează, să nu i se facă nici o vină dacă merge și la acestea două. Iar oricine este voluntar binelui, apoi, într-adevăr, Dumnezeu este Mulţumitor, Ştiutor.
159.Negreșit, cei care ascund ceea ce am revelat dintre dovezi şi din cele ale călăuzirii, după ce le-am lămurit oamenilor în Scriptură, pe aceia îi blesteamă Dumnezeu şi-i vor blestema cei care blesteamă.
160.În afară de aceia care se căiesc, se îndreaptă şi se limpezesc. La aceștia mă voi întoarce asupra lor, căci Eu sunt De-căinţă-primitorul, Milostivul.
161.Cu adevărat, aceia care tăgăduiesc însă şi mor în tăgadă, pe aceștia va cădea blestemul lui Dumnezeu, al îngerilor şi al oamenilor, deopotrivă.
162.Ei vor veșnici în aceasta. Nu le va fi uşurată lor osânda şi nici nu vor fi ei reabilitați.
163.Căci Dumnezeul vostru este o divinitate unică. Nu este divinitate înafara Lui, Îngăduitorul, Milostivul.
164.Cu adevărat, în zidirea cerurilor şi a pământului, șî în succesiunea nopții şi a zilei, și orbita(16) ce plutește în ale mării cu cele de trebuinţă oamenilor, și în ceea ce a pogorât Dumnezeu din cer din ale apei, dând viață cu ea pământului după moartea sa şi răspândind prin ea fiecare creatură, și în rânduirea vânturilor şi a norilor supuşi între cer şi pământ, fără îndoială sunt semne pentru un popor care gândește!
(16) Curenții maritimi, fără de care clima propice vieții nu ar fi posibilă.
165.Și printre oameni sunt unii care își iau din afara lui Dumnezeu tovarăși, iubindu-i pe aceia ca pe Dumnezeu. Însă, cei care sunt credincioşi sunt statornici în dragostea lor pentru Dumnezeu. Și dacă ar fi văzut aceia care au fost nelegiuți, atunci când li s-a înfățișat osânda, că puterea este a lui Dumnezeu toată şi că Dumnezeu este Aprig la osândă,
166.atunci s-ar fi lepădat cei care erau urmați de cei care i-au urmat, căci ar fi vâzut osânda şi ar fi rupt-o cu a lor pricină.
167.Căci zic aceia care i-au urmat: “Of, dacă ar exista pentru noi o întoarcere ca să ne lepădăm de ei, precum şi ei s-au lepădat de noi.”. Astfel le va arăta acelora Dumnezeu faptele lor, reprobabile asupra lor, căci ei nu vor mai ieşi din Foc!
168.O, voi, oameni ! Mâncaţi din ceea ce este pe pământ îngăduit şi bun, şi nu-i călcaţi pe urme Diavolului, căci, într-adevăr, el pentru voi este un vrăjmaş făţis,
169.căci doar vă poruncește răul şi indecența şi ca să spuneţi despre Dumnezeu ceea ce nu ştiţi.
170.Iar când li se spune: “Urmaţi ceea ce a pogorât Dumnezeu !”, ei zic: “Ba nu ! Urmăm cele aflate de la taţii noştri.”. Și, asta, chiar dacă erau taţii lor fără de priceperea lucrurilor și nici călăuziți.
171.Iar pilda celor care tăgăduiesc este asemenea celui care mormăia, ceea ce nu auzise, doar milogeli și scâncete. Surzi, muţi şi orbi, așadar, ei nu pricep nimic.
172.O, voi cei ce credeţi! Mâncaţi din bunătăţile pe care vi le-am dăruit și mulțumiți-i lui Dumnezeu, dacă voi Lui Yahoueh(17) slujiţi !
(17)YHWH, Iyyahu în arabă.
173.Într-adevăr, ceea ce El v-a interzis vouă este: hoitul, sângele, carnea porcului şi orice s-a consacrat, cu una din acesta, altcuiva decât lui Dumnezeu. Dacă cineva este silit, fără a se răzvrăti, căci nu este călcător de lege, apoi niciun păcat asupra lui. Cu adevărat, Dumnezeu este Iertător, Milostiv.
174.Fără îndoială. cei care ascund ceea ce a pogorât Dumnezeu din Carte şi dobândesc prin aceasta un preţ mărunt, aceia nu consumă în măruntaiele lor decât Focul. Și nu le va vorbi Dumnezeu la Data Învierii şi nici nu-i va curăţi, căci pentru ei este o osândă dureroasă.
175.Aceştia sunt cei care au tocmit rătăcirea pe călăuzire, şi osânda pe iertare. Deci, ce rezistență vor avea aceștia asupra Focului?
176.Așa! Fiindcă Dumnezeu a pogorât Scriptura cu Adevărul. Și într-adevăr, cei care sunt în dezacord asupra celor din Scriptură se întorc întru-a dezbinarii depărtate.
177.Nu este virtute ca vă îndreptați feţele către Răsărit şi către Asfinţit, ci cel virtuos este cel care se încrede în Dumnezeu și în Viața de Apoi, și în îngeri, și în Carte şi în profeți, și cel care dăruiește din banii săi din slăbiciunea sa pentru: cei apropiați și cei orfani, și cei săraci, și pentru drumeţ și pentru cei care cer şi pentru răscumpărarea prinşilor. Cât și cel care întemeiază Închinarea și dăruiesc Primenirea, cât și cei care îşi ţin promisiunile când le fac, și cei care sunt răbdători ai suferinței la vreme de restrişte. Aceştia sunt cei drepţi, aceştia sunt cei smeriți.
178.O, voi cei ce credeţi! Prestabilită vă este pedeapsa celor omorâţi: om liber pentru om liber, rob pentru rob, femeie pentru femeie. Iar cel căruia i s-a iertat întru aceasta de către fratele său ceva, apoi să-l despăgubească rezonabil pe el, cu bunacuviinţă. Aceasta este o uşurare de la Domnul vostru şi milostivenie. Apoi oricine calcă dincolo de aceasta va avea o dureroasă osândă.
179.Căci pentru voi în pedepsire este viață, oh, oameni ai înțelesurilor, ca să fiți temători.
180.Prestabilit v-a fost vouă ca atunci când se apropie de vreunul dintre voi moartea, dacă acesta lasă un bun testamentar pentru părinţi şi pentru cei apropiaţi lui, acesta este, după cuviinţă, o datorie asupra celor drept-temători.
181.Apoi oricine îl schimbă, după ce l-a auzit, fără îndoială, este un păcat asupra celor care l-au modificat. Cu adevărat, Dumnezeu este Auzitorul, Ştiutorul.
182.Însă, oricine se teme de a moștenitului greșeală sau păcat și astfel face echitate între ei, nu păcătuiește. Într-adevăr, Dumnezeu este Iertător, Milostiv.
183.O, voi cei ce credeţi! Este scris pentru voi postul, precum a fost scris şi leaturilor de dinaintea voastră, ca să fiți smeriți.
184.Zile numărate. Apoi oricine dintre voi este bolnav ori în călătorie, să facă o serie de alte zile, iar aceia care își permit, ca răscumpărare, să hrănească un sărman. Și oricine binevoiește un bine, apoi este cel mai bine pentru el, căci postirea este cea mai bună pentru voi, dacă aţi şti!
185.Lună plină a uscăciunii, cea care a revelat prin ea Rostirea - o îndrumare pentru umanitate și dovezi vădite ale călăuzirii şi Criteriului. Așadar, oricine a observat Luna Plină(18) dintre voi s-o petreacă în post, iar oricine este bolnav ori în călătorie, să facă o serie de alte zile. Vrea Dumnezeu pentru voi uşurarea, şi nu dorește ceea ce este greu, ca voi să împliniţi numărul de zile şi să-l preamăriţi pe Dumnezeu pentru că v-a călăuzit, ca să fiți mulțumitori.
(18)Faza de Luna Plină din acea perioadă a anului caracterizată de arșită și uscăciune. Referire la perioada celei de-a Șaptea luni din Calendarul divin, așa cum este el revelat în Torah. Corespunde exact Sărbătorii Corturilor.
186.Iar când te întreabă slujitorii Mei despre Mine, apoi Eu, cu adevărat, sunt aproape. Eu răspund la rugăciunea celui ce Mă cheamă, atunci când Mă cheamă. Așadar, să-mi răspundă şi ei Mie şi să creadă în Mine, ca să fie îndreptaţi.
187.Este permisă vouă în nopţile de post să vă apropiați de femeile voastre. Veșmintele lor pentru voi și veșmintele voastre pentru ele. A știut Dumnezeu că voi obișnuiați să vă amăgiți pe voi înșivă şi atunci El s-a întors către voi şi v-a încuviinţat vouă. Așadar, de-acum, împreunaţi-vă cu ele şi căutați ceea ce v-a prescris Dumnezeu vouă! Și mâncaţi, şi beţi, până ce veţi putea deosebi filamentul alb de filamentul negru al zorilor. Apoi completați postul până în noapte şi nu vă împreunaţi cu ele, căci voi sunteți retrași(19) întru ale sanctuarului. Acestea sunt hotarele lui Dumnezeu, nu vă apropiaţi de ele! Astfel limpezește Dumnezeu semnele Sale oamenilor ca să fie drept-temători!
19.Obiceiul credincioșilor de a se izola de orice contact cu viața lumească pentru o scurtă perioadă de timp, spre a se dedica exclusiv lui Dumnezeu spre iertarea păcatelor și slujirea Lui.
188.Și nu vă mâncaţi averile unii altora din înșelăciune, căci veniți cu aceasta la judecăți ca să apucați o bucată din bunurile oamenilor, cu păcat, deși o cunoașteți.
189.Ei te vor întreba despre Lunile Noi. Spune-le: “Ele sunt timpuri pentru oameni şi pentru Conferință.(20)”, căci nu este virtute faptul că intraţi în casele voastre prin spatele lor, ci virtuos este cel care se teme și intră în case pe uşile lor. Și temeţi-vă de Dumnezeu, ca să fiți fericiţi!
(20)Pelerinajul la Casa Domnului ridicată de Abraham ca primul Templu dedicat Dumnezeului unic. Cu acest prilej se conferențiază - se țin prelegeri, predici, pledoarii despre Dumnezeu și Religia Sa.
190.Și luptaţi întru calea lui Dumnezeu cu cei care luptă cu voi, dar nu abuzați. Cu adevărat, Dumnezeu nu-i iubeşte pe samavolnici.
191.Și omorâţi-i oriunde-i întâlniţi, și izgoniţi-i de oriunde vă vor fi izgonit, iar dezbinarea este mai rea decât uciderea. Și nu vă războiţi cu ei în preajma Sanctuarului Intangibil decât dacă ei va atacă pe voi acolo. Apoi, dacă se luptă cu voi, omorâţi-i. Aceasta este răsplata celor tăgăduitori.
192.Iar de ei se opresc, apoi, într-adevăr, Dumnezeu este Iertător, Milostiv.
193.Și luptaţi-vă cu ei până când nu mai există zâzanie, ci este doar Religia lui Dumnezeu. Apoi, dacă se opresc, nu-i vrăjmăşiţi decât pe cei răufăcători.
194.Luna interzisă cu a Lunii interzise, iar nelegiuirilor pedeapsă. Așasar, oricine abuzează asupra voastră, apoi vrăjmăşiţi-l în același fel în care v-a vrajmășit pe voi. Și temeţi-vă de Dumnezeu și fiți conștienți că Dumnezeu este cu cei temători.
195.Și cheltuiţi pentru Calea lui Dumnezeu și nu vă azvârliți cu propriile voastre mâini în pierzanie. Și faceţi bine, căci, într-adevăr, Dumnezeu îi iubeşte pe binefăcători.
196.Și luați parte la Conferință și vizitare pentru Dumnezeu. Iar dacă sunteţi împiedicaţi, apoi orice ușurează din ale ofrandei. Și nu vă tundeți capul până ce n-a ajuns ofranda la destinația ei. Dacă cineva dintre voi este bolnav ori cu vreun beteşug la cap, apoi să se răscumpere prin post, prin pomană, ori printr-o însărcinare(21). Iar atunci când sunteți scăpați, apoi oricine să se alăture cu umbletul către Conferință, apoi orice ușurează din ale ofrandei. Iar oricine nu are, apoi să postească trei zile în Conferință, şi încă şapte zile când se va întoarce. Adică zece zile cu totul. Astfel pentru oricine nu află în familia sa frecventatori ai Sanctuarului Intangibil, căci vă temeți de Dumnezeu și știți că Dumnezeu este Aprig la pedeapsă.
(21)Un canon, o slujire de îndeplinit.
197.Conferința este în lunile(22) cunoscute. Deci oricine își asumă în ele Conferința, apoi să nu facă împreunare și nici imoralități, și nici ceartă în vremea Conferinței, căci orice faceți din ale binelui știe Dumnezeu. Și luaţi-vă provizii, însă, într-adevăr, cea mai bună provizie este smerenia, căci teama de Mine este a oamenilor înțelepciune.
(22)La fiecare perioadă de Lună Nouă, adică de 12 ori pe an.
198.Nu este asupra voastră vreun păcat de căutați o binefacere de la Domnul vostru. Iar când vă veţi depărta de la Arafat, să pomeniți pe Dumnezeu în apropierea Simbolului interzis, căci pomenirea aceasta este călăuzirea voastră, chiar de-ați fost mai dinaintea Lui dintre rătăciţi.
199.Apoi, răspândiți-vă încotro se răspândesc oamenii și cereţi iertare lui Dumnezeu! Cu adevărat, Dumnezeu este Iertător, Milostiv.
200.După care, când v-aţi împlinit sarcinile voastre, amintiţi-vă de Dumnezeu, precum vă amintiţi de stramoșii voştri ori mai abitir să pomeniți! Apoi, pentru oricare dintre oamenii care spun: “Domnul nostru! Dăruieşte-ne în Viaţa de Acum!”, nu este pentru el în Viaţa de Apoi vreo creație.
201.Iar cei care spun: “Domnul nostru ! Dăruieşte-ne întru această lume bine şi în Viaţa de Apoi bine, și fereşte-ne de osânda Focului.’’ –
202.aceştia, pentru ei este o împărțeală din ceea ce-au agonisit, iar Dumnezeu este Grabnic la socoteală.
203.Și amintiţi-L pe Dumnezeu în zilele enumerate! Apoi, cel care se grăbește întru două zile, nici un păcat asupra lui, iar cel care întârzie, apoi niciun păcat peste el, pentru orice temere. Și temeţi-vă de Dumnezeu și să ştiţi că la El veţi fi strânşi.
204.Și dintre ai oamenilor este și cel care te încântă cu vorba lui despre cele ale vieții lumești și îl invocă pe Dumnezeu ca martor asupra a ceea ce se află în inima lui, deși el este iscător de vrajbe.
205.Iar când se îndepărtează, se preocupă de cele pământești pentru a răspândi corupția pe el și a distruge arăturile şi vlăstarii, deși Dumnezeu nu iubeşte pervertirea.
206.Și când i se spune lui: “Teme-te de Dumnezeu!”, îl apucă trufia. Cu păcate își socotește lui Gheena și mizerabil aşternut!
207.Iar printre oameni este și cel care și-a răscumpărat sinele căutând a-i fi pe plac lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este Bun cu slujitorii Săi.
208.O, voi cei ce credeţi! Intraţi în supunerea păcii complet și nu urmați pașii Înșelătorului. Cu adevărat. El este pentru voi un vrăjmaș făţiş.
209.Apoi dacă vă poticniţi, după ce v-au venit dovezile vădite, să ştiţi că Dumnezeu este Puternic, Înţelept.
210.Oare se așteptaseră că numaidecât va veni la ei Dumnezeu în umbra norilor și îngerii? Însă, a fost hotărâtă treaba și la Dumnezeu se întorc lucrurile.
211.Întreabă-i pe copiii lui Israel câte dovezi vădite le-au fost date. Iar oricine comută harul lui Dumnezeu după ce l-a primit, apoi, cu adevărat, Dumnezeu este aprig la pedeapsă.
212. Împodobită este, pentru cei care tăgăduiesc, viața lumească, căci ei batjocoresc pe cei care au crezut. Însă cei care sunt smeriți vor fi deasupra lor la Sorocul Învierii. Iar Dumnezeu înzestrează pe cine voieşte El fără măsură.
213.Pe când erau oamenii o comunitate unică, le-a ridicat Dumnezeu profeți drept-propovăitori și prevenitori, şi a pogorât cu ei Scriptura cu Adevărul, pentru a judeca între oameni întru ceea cei ei disputau asupra acesteia. Căci, ceea ce disputau întru aceasta erau decât cele ce le-au fost date după accea, cele care le aduseseră dovezile abuzului dintre ei. Astfel călăuzește Dumnezeu pe cei care cred, atunci când ei dispută cu aceasta din cele ale Adevărului, cu îngăduința Sa. Iar Dumnezeu călăuzeşte, pe oricine își dorește, către calea cea dreaptă.
214.Oare credeţi că veţi intra în Rai și fără să vă ajungă aceea a acelora plecați înaintea voastră? I-a apucat ostilitatea și potrivnicia, și-au fost cutremurați până când a spus mesagerul şi cei care cred dimpreună cu el: “Când este biruința lui Dumnezeu?”. Dar, într-adevăr, ajutorul lui Dumnezeu este aproape!
215.Ei te-au întrebat ce să împartă. Spune-le: “Orice cheltuiți din ale binelui lăsați părinţilor și apropiaților, și orfanilor, și nevoiașilor, și drumeţilor.”. Iar orice faceți din ale binelui, apoi, cu adevărat, Dumnezeu despre acesta este Atotcunoscător.
216.Este prescrisă vouă lupta, însă, ea vă este neplăcută vouă. Și dacă vă displace un lucru, iar el este bun pentru voi!? Și dacă iubiți ceva și lucru acela este dăunător pentru voi!? Iar Dumnezeu ştie, însă voi nu ştiţi.
217.Ei te-au intrebat despre Luna interdicției, a războirii în aceasta. Spune: “Lupta în aceasta este o grozăvie. Iar respingerea căii lui Dumnezeu și tăgăduirea acesteia, şi a Sanctuarului Intangibil, cât și izgonirea familiei lui de la acesta, este grozăvie la Dumnezeu. Căci dezbinarea este mai groazavă decât lupta. Și nu vor înceta să lupte cu voi până când vă vor întoarce de la Legea voastră, dacă vor putea. Iar oricine se întoarce de la Religia lui şi moare ca necredincios, pentru ei deşarte le vor fi faptele în lumea aceasta, cât şi în cea de apoi. Căci aceștia sunt soţii Focului, ei în acela vor veșnici.
218.Într-adevăr, aceia care au crezut, și cei care au plecat în pribegie și s-au nevoit întru Calea lui Dumnezeu, aceștia sunt cei care nădăjduiesc îngăduința lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu este Iertător, Milostiv.
219.Ei te-au întrebat despre vin şi jocul de noroc, spune-le: “În amândouă se află o abatere gravă, cât şi profoturi pentru unii oameni. Însă prejudiciul amândorura este mai mare decât câştigul lor.”. Și atunci, ei întreabă că ce să consume. Spune-le: “Bunăvoință !”. Astfel limpezește Dumnezeu versetele Sale, poate veţi chibzui.
220.Întru ale lumii acesteia și ale lumii celeilalte, căci te întreabă despre orfani, spune-le: “Despăgubirea pentru ei este cea mai bună. Iar dacă vă amestecați cu ei, atunci făceți-i frații voștri. Iar Dumnezeu cunoaște denaturarea din născocire, căci dacă Dumnezeu voia, vă năpăstuia. Cu adevărat, Dumnezeu este Puternic, Înţelept.
221.Și să nu vă însurați cu închinătoare la idoli, până când devin credincioase ! Căci o credincioasă este mai bună decât o închinătoare la idoli, chiar dacă vă place de aceasta. Și nu vă măritați cu închinătorii la idoli, până când ei devin credincioși ! Iar un slujitor credincios este mai bun decât un închinător la idoli, chiar dacă vă place de acesta. Aceştia sunt cei care vă cheamă în Foc, pe când Dumnezeu vă cheamă în Rai şi la iertare, prin îngăduinţa Sa. Și El înfățișează versetele Sale oamenilor ca ei să și le reamintească.
222.Și te-au mai întreabat despre menstruație, spune-le: “Este o suferință! Așadar, țineţi-vă departe de femei în vremea menstruației şi nu vă apropiaţi de ele până ce nu se vor fi curăţit. Apoi, când sunt curate, veniți la acestea de unde v-a poruncit Dumnezeu.”. Cu adevărat, Dumnezeu îi iubeşte pe cei care smeriți și îi iubeşte şi pe cei care se purifică.
223.Femeile voastre sunt ogor pentru voi. Așadar, veniți la ogorul vostru cum vă place și sădiți pentru sinele vostru. Și temeţi-vă de Dumnezeu, căci ştiţi că voi îl veţi întâlni. Și binevesteşte credincioşilor!
224.Și nu faceţi din Dumnezeu un pretext pentru pretențiile voastre cum că faceți bine și că vă temeţi de Dumnezeu, și că remediați între oameni, căci Dumnezeu este Auzitor, Ştiutor.
225.Nu vă ia în considerare Dumnezeu cu o palavră din pretențiile voastre, însă vă ține cont pentru ceea ce dospesc inimile voastre. Iar Dumnezeu este Iertător, Blând.
226.Pentru cei care se repauzează de la femeile lor, să aștepte patru luni. După, dacă ei se întorc, apoi, într-adevăr, Dumnezeu este Iertător, Milostiv.
227.Însă, dacă vor divorţul apoi, să ştie că Dumnezeu este Auzitor, Ştiutor.
228.Iar cele divorţate, să aştepte în ele însele trei menstruații. Și nu este îngăduit pentru ele ca să tăinuiască ceea ce a plăsmuit Dumnezeu în pântecele lor, de se încred în Dumnezeu şi în Ziua de Apoi. Iar soţilor lor li se cuvine răceala acestora în perioada aceasta, dacă ei doresc împăcarea. Iar pentru ele, așișderea cu oricine le curtează, căci pentru bărbați există asupra acelora un ascendent. Iar Dumnezeu este Puternic, Înţelept.
229.Divorțul a doua oară împiedică-l cu cele cuvenite sau acordă-l cu bunătate. Și nu vă este îngăduit ca să luaţi înapoi din ceea ce le-aţi dat nimic, decât dacă vă temeți că omiteți să mențineți hotarele lui Dumnezeu. Așadar, dacă vă temeţi că omiteți să mențineți hotarele lui Dumnezeu, apoi nici o vină, nici unuia, nici altuia, întru ceea ce ea compensează cu el. Acestea sunt hotarele lui Dumnezeu, să nu le încălcaţi! Iar oricine calcă hotarele lui Dumnezeu, apoi aceia, ei sunt răufăcătorii.
230.Apoi, dacă a divorţat de aceasta, atunci nu mai este îngăduită pentru el după aceea, până când ea se unește cu un alt soț decât el. Apoi, dacă acela divorțează de ea, atunci nici o vină peste ei de se împacă iar, dacă cred că vor menține hotarele lui Dumnezeu. Deci acestea sunt hotarele lui Dumnezeu, El le lămureşte poporului ce se înţelepțește.
231.Iar atunci când divorţați de femeile care au împlinit termenul lor, apoi ţineţi-le cum se cuvine ori despărţiţi-vă de ele cum se cuvine. Și nu le ţineţi cu sila, căci, astfel, abuzați. Iar oricine face aşa, într-adevăr, se nedreptăţeşte pe sine însuşi. Și nu luați versetele lui Dumnezeu a joacă, ci amintiţi-vă de binefacerile lui Dumnezeu asupra voastră şi de ceea ce a pogorât asupra voastră din ale Cărții şi ale înţelepciunii. El vă îndeamnă prin acesta. Și temeţi-vă de Dumnezeu și conștientizați că Dumnezeu asupra fiecare lucru este Atotştiutor!
232.Și când divorţați de femeile care au împlinit termenul lor, apoi nu le presați pe acestea ca să se căsătorească cu noii lor soţi, atunci când au agreat între ei cu bunăvoință. Aşa i se propovăduieşte prin aceasta oricui dintre voi care se încrede în Dumnezeu şi în Ziua de Apoi. Astfel este mai curat pentru voi şi mai neîntinat, căci Dumnezeu ştie, însă voi nu ştiţi.
233.Iar mamele să-şi alăpteze copiii lor doi ani întregi, asta pentru oricine dorește ca să împlinească alăptatul. Iar referitor la tatăl: el trebuie să le asigure cele de trebuință și veșminte, cu bunăvoință. Nu este împovărat vreun suflet dincolo de putiința sa, nici să fie lezată mama cu copilul ei și nici tata lui din pricina copilului său, căci, asupra moştenitorului practica este aceasta. Iar dacă doresc separarea, ca urmare a învoielii amândurora, apoi nici o învinovățire asupra lor. Și dacă vreţi ca să luaţi o doică pentru copiii voştri, apoi nici o vină nu vi se va face, când achitați ceea ce aduceți, după cuviinţă. Și temeţi-vă de Dumnezeu! Căci ştiţi că asupra a ceea ce făptuiți Dumnezeu este Văzător.
234.Iar despre cei care mor dintre voi lăsând în urma lor soţii: acestea să-și păzească sinele lor patru luni şi zece zile. Apoi, când și-au împlinit termenul lor, nu e nici o vină asupra lor întru ceea ce ele vor face cu ele însele, după cuviinţă. Iar Dumnezeu despre ceea ce făptuiţi este Cunoscător.
235.Și nu este nici un păcat asupra voastră în ceea ce manifestați întru ofertarea femeilor sau nutriți în voi înșivă. Știe Dumnezeu că vă gândiţi la femeile acelea, dar nu le făgăduiţi nimic în taină, înafară de a rosti o vorbă cuviincioasă. Și nu legați nodul căsătoriei până când nu își prescrie lucrarea termenul ei, căci, să ştiţi că Dumnezeu cunoaște ceea ce este în sinele vostru. Băgaţi de seamă la El și fiți conștienți că Dumnezeu este Iertător, Blând.
236.Nu este nici o vină asupra voastră dacă divorţaţi de femeile pe care nici nu le-aţi atins ori v-ați stabilit pentru ele o îndatorire, căci le-ați întreținut pe acestea: bogatul după înzestrarea Lui, iar săracul după mijloacele sale, o dare cu bună-cuviinţă, o datorie asupra celor binefăcători.
237.Iar dacă divorţaţi de ele mai înainte ca să le fi atins și, desigur, ați stabilit pentru ele o dotă, apoi jumătate din ceea ce ați stabilit, înafară dacă renunță ele ori renunță cel în mâinile căruia este nodul căsătoriei. Iar ,dacă renunțați, este mai aproape de smerenie. Și, nu uitaţi mărinimia unii cu alţii. Cu adevărat, Dumnezeu cu ceea ce faceți este Văzător.
2:238. Îngrijiți-vă asupra închinărilor şi, mai ales, a Închinării de mijloc și întemeiați pentru Dumnezeu îndoită supunere.
2:239.Iar dacă vă temeți, mărșăluiți ori călăriți! Apoi, când sunteți adăpostiți, pomeniți pe Dumnezeu, aşa cum El v-a învăţat ceea nu obișnuiați să cunoașteți.
2:240.Iar aceia care sunt duși dintre voi și care lasă în urma lor soţii și o hotărâre pentru soțiile lor, o dotă pentru un an, fără să fie izgonite. Însă, dacă ele însele pleacă, atunci nici o vină nu veţi avea voi de ceea ce fac cu ele însele, după cuviinţă. Dumnezeu este Puternic, Înţelept.
241.Căci, pentru femeile divorţate este o dotă cum se cuvine, o datorie asupra celor drept-temători.
242.Astfel lămureşte Dumnezeu vouă semnele Sale, ca să înțelegeți.
243.Oare nu ai privit la cei care au ieșit din casele lor cu miile de frica morţii, căci le-a spus lor Dumnezeu: “Muriţi!” !? Dar, după aceea, i-a înviat. Cu adevărat, Dumnezeu este Stăpânul harului asupra oamenilor, însă, cei mai mulţi oameni nu sunt recunoscători.
244.Și luptaţi pentru Calea lui Dumnezeu și aflați că Dumnezeu este Auzitor, Ştiutor.
245.Oricui dintre aceia care îndatorează pe Dumnezeu cu un împrumut frumos: apoi El îi multiplică lui, îndoit, de mai multe ori! Căci Dumnezeu reține şi sporește, și la El vă veţi întoarce.
246.Oare nu ai privit la căpeteniile fiilor lui Israel de după Moise? Când au zis unui profet de-al lor: “Ridică-ne nouă un rege, să luptăm pe Calea lui Dumnezeu!” El le-a răspuns: “Oare puteţi, dacă vă este prescrisă vouă lupta, să nu luptaţi?”. Ei i-au zis: “Și ce am avea ca să nu luptăm pentru Calea lui Dumnezeu, când, într-adevăr, am fost izgoniţi din casele noastre şi despărţiţi de copiii noştri?”. Apoi, când li s-a poruncit să lupte, au întors spatele, înafara puţinora dintre ei. Iar Dumnezeu este Ştiutor al răufăcătorilor.
247.Căci le-a spus profetul lor: “Cu adevărat, Dumnezeu, neîndoilenic l-a ridicat pentru voi pe Talut(Saul) ca rege.” Ei i-au răspuns: “Oare cum să fie pentru el regatul de deasupra noastră, când noi suntem mai îndreptăţiţi să domnim decât el, căci nu i s-a dat pricepere în ale bogăției?”. El le răspunse: “Cu adevărat, Dumnezeu l-a ales peste voi și i-a sporit lui priceperea în ale științei şi ale făpturii.”. Iar Dumnezeu dăruiește domnia Sa cui voieşte, căci Dumnezeu este Cuprinzător, Ştiutor.
248.Și le spuse Profetul lor: “Cu adevărat, un semn al domniei sale este că va ajunge la voi un chivot, în el este odihna de la Domnul vostru şi rămășițele din ce-a rămas din ale lui Moise şi ale lui Aaron, purtat de îngeri. Cu adevărat, întru aceasta este un semn pentru voi, dacă sunteţi credincioşi.”.
249.Apoi când Saul se poziționă cu susținătorii lui, spuse: “Într-adevăr, Dumnezeu vă va pune la încercare cu un râu. Deci, oricine va bea din el, apoi nu este dintre ai mei, iar cel care nu va gusta, apoi desigur va fi dintre ai mei, înafară de oricine va lua puţină apă în căuşul palmei sale.”. Şi ei băură, înafara puţinora dintre ei. Apoi, după ce l-a traversat, el și cu cei care se încredeau lângă el, ceilalți au zis: “Nu se află putinţă pentru noi astăzi înaintea lui Goliat şi a oştirilor sale.”. Au răspuns cei care se gândeau că se vor întâlni cu Dumnezeu: “De câte ori o ceată mică a biruit o oştire numeroasă, cu îngăduinţa lui Dumnezeu ?! Căci, Dumnezeu este cu cei răbdători !”.
250.Iar când se aflară dinaintea lui Goliat şi a oştirilor sale, au spus: “Domnul nostru ! Revarsă asupra noastră neclintire și întăreşte picioarele noastre, și ajută-ne împotriva neamului tăgăduitorilor.”.
251.Şi ei i-au înfrânt, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, iar David l-a ucis pe Goliat și i-a dăruit Dumnezeu domnia şi înţelepciunea şi l-a învăţat ceea ce El a voit. Căci de nu ar pondera Dumnezeu omenirea, pe unii prin alții, atunci s-ar strica pământul. Însă Dumnezeu este Stăpânul harului asupra lumilor.
252.Acestea sunt semnele lui Dumnezeu pe care Noi ţi lecturăm ție întru ale Adevărului, căci tu, cu adevărat, eşti dintre mesageri.
253.Astfel pentru mesageri! Noi i-am favorizat pe unii dintre ei asupra altora. Dintre aceia, unora le-a vorbit Dumnezeu și i-a ridicat pe unii dintre ei în trepte. Căci Noi i-am dat lui Iisus, fiul Mariei, dovezi vădite şi l-am întărit cu ale Duhului Sfânt. Iar dacă Dumnezeu ar fi voit, nu s-ar mai fi omorât cei de dinaintea lor, după ce le veniseră dovezi vădite. Dar s-au separat, căci unii dintre ei au crezut, iar alţii au tăgăduit. Iar, dacă ar fi voit Dumnezeu, ei nu s-ar fi omorât între ei, însă Dumnezeu face ce voieşte El.
254.O, voi cei ce credeţi! Cheltuiți din ceea ce v-am dăruit, înainte de a veni o zi fără vreo ofertă în ea și fără prietenie, și fără vreo intermediere. Iar tăgăduitorii, ei sunt răufăcătorii.
255.Dumnezeu! Nu este divinitate înafară de El, Viul, Cel Autonom! Nu-l apucă ațipeala și nici somnul! Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pe pământ. Cine-ar putea mijloci lângă El, fără îngăduinţa Sa? El cunoaşte ce este între mâinile lor şi cele de după ei, căci nu cuprind ei ceva din ştiinţa Sa, decât ceea ce El voieşte. Întinde tronul Său cerurile şi pământul și nu-l obosește pe El păzirea amândorura, căci El este Înaltul, Marele.
256.Fără silire întru ale credinței ! Adevărat, deosebită este Calea cea Dreaptă de cea greșită ! Deci, oricine respinge pe ale lui Taghut şi crede în ale lui Dumnezeu, apoi, într-adevăr, a deprins un obicei demn de încredere, fără să afle sminteală cu el. Iar Dumnezeu este Auzitorul, Ştiutorul.
257.Dumnezeu este Protectorul celor care se încred, El îi scoate din întunecimi către lumină. Însă, cei care tăgăduiesc îi au stăpâni pe Taguţi, ei îi scot de la lumină către întunecimi: aceștia sunt soţii Focului, ei în el vor veșnici.
258.Oare nu ai privit către aceia care se sfădeau cu Abraham asupra Domnului său, fiindcă îi dăduse acestuia Dumnezeu domnia!? Când a spus Abraham: “Domnul Meu este Cel ce dăruieşte viaţa şi cauzează moartea.”. I s-a răspuns: “Eu dăruiesc viaţa şi moartea!”. A replicat Abraham: “Fără îndoială, Dumnezeu face să se ivească soarele de la Răsărit. Tu, fă-l să se ivească de la Asfinţit!”. Așa a rămas perplex cel care tăgăduia, căci Dumnezeu nu călăuzeşte neamul răufăcătorilor.
259.Sau precum acela care trecând pe lângă o cetate, iar ea era pustiită asupra așezărilor ei, a spus: “Oare cum va reînvia aceasta Dumnezeu după moartea ei?. Așa că, Dumnezeu l-a ţinut mort o sută de ani, apoi l-a înviat. L-a întrebat: “Cât ai așteptat?”, el îi răspuse: “Am așteptat o zi ori câteva zile.”. A răspuns: “Ba nu, ai stat o sută de ani! Priveşte-ţi mâncarea şi băutura: nici o modificare! Și priveşte și la ale măgarului tău! Iar Noi te vom face un semn pentru oameni. Și priveşte la oase, cum le creștem, apoi le acoperim cu carne!”. Atunci a a devenit limpede pentru el, spuse: “Am învățat că Dumnezeu este asupra fiecărui lucru Atotputernic.”.
260.Și când a glăsuit Abraam: “Domnul Meu! Arătă-mi cum dai viaţă celor morți!”. A răspuns:“ Oare nu te încrezi!?”. A glăsuit: “Ba da, însă pentru a liniști cu adevărat inima mea.”. El a răspuns: “Strânge patru dintre ale zburătoarelor şi înfățișează-ți-le. Apoi, fă peste fiecare o movilă. Din acelea, o fracție. Apoi, cheamă-le! Vor veni la tine zbătându-se.”. Și învață că Dumnezeu este Puternic, Înţelept.
261.Cei care îşi cheltuiesc averile pentru Calea lui Dumnezeu sunt asemenea unui grăunte care germinează şapte spice, în fiecare spic având o sută de boabe. Dumnezeu sporește oricui voieşte. Căci, Dumnezeu este Cuprinzător, Ştiutor.
262.Cei care îşi cheltuiesc averile pentru Calea lui Dumnezeu, apoi nu socotesc ceea ce au dat ca fiind favoare și nici păgubire pentru ei, răsplata lor este lângă Domnul lor și nicio amenințare asupra lor şi nici nu se vor înstrista.
263.O vorbă cuviincioasă şi iertarea sunt mai bune decât milostenia urmată de prejudiciere. Iar Dumnezeu este Bogat, Blând.
264.O, voi, cei care credeți! Nu vă zădărniciți milosteniile voastre cu socoteli și prejudicieri, precum acela care dă din averea sa ca să-l vadă oamenii, însă nu se încrede în Dumnezeu, și nici în Ziua de Apoi. Aceasta este asemenea unei stânci acoperite cu tărână: o lovește o ploaie şi o lăsa golaşă. Ei nu stăpânesc peste nimic din ceea ce au agonisit. Iar Dumnezeu nu călăuzeşte neamul celor tăgăduitori.
265.Căci, asemănarea Lui sunt aceia care îşi cheltuiesc averea lor, căutând plăcerea lui Dumnezeu şi stabilitate de la sinele lor, asemenea unei grădini sădite pe o terasă: o bate o ploaie, apoi aduce recolta ei îndoită. Însă, dacă nu o atinge nici o ploaie, atunci are rouă, căci Dumnezeu cu ceea ce făptuiţi este Văzător.
266.Oare dorește vreunul dintre voi ca să existe pentru el o grădină din curmali şi vie, care să izvorască, de sub ea, pârâuri !? Pentru el, din ea, din fiecare roade !? Și de îl lovește trufia, iar ai lui descendenți sunt slabi; apoi o lovește tornada ce are foc în ea, şi a pârjolit-o. Astfel lămureşte Dumnezeu pentru voi semnele, ca să vă cumpătați.
267.O, voi cei care credeţi! Cheltuiți din bunătăţile pe care le-aţi agonisit şi din cele pe care le-am scos din pământ pentru voi! Și nu vă faceți orfani, maleficul din el consumându-l, căci nu veți isprăvi cu agonisirea lui decât atunci când veți închide ochii în el. Și să ştiţi că Dumnezeu este Bogat, Lăudat.
268.Înșelătorul vă ameninţă cu sărăcia şi vă poruncește prin indecență, iar Dumnezeu vă făgăduieşte iertare Lui şi har. Căci Dumnezeu este Cuprinzător, Ştiutor.
269.El dăruieşte înţelepciune cui voieşte, Și oricui i s-a dăruit înţelepciune apoi, într-adevăr, i s-a dăruit mult bine. Însă, nu-și reamintesc decât cei ai esențelor!
270.Căci orice ați cheltui din ale cele ce se cheltuie sau jurați din ale jurămintelor, apoi, cu adevărat, Dumnezeu o ştie negreşit. Și nu sunt pentru răufăcători niciun fel de ajutoare.
271.Dacă arătați caritatea este bine, însă dacă o tăinuiți și o duceți săracilor, apoi aceasta este şi mai bine pentru voi, căci El vă va şterge vouă din relele voastre. Iar Dumnezeu despre ceea ce făptuiţi este Cunoscător.
272.Nu stă asupra ta călăuzirea lor, căci Dumnezeu călăuzeşte pe cine voieşte. Iar ceea ce cheltuiți din ale binelui este pentru Sinele vostru, căci nu cheltuiți decât pentru a căuta faţa lui Dumnezeu! Iar orice cheltuiți din ale binelui, vă fi achitat achitat și nu veți fi nedreptăţiţi.
273.Despre săraci, aceia care sunt legați pe Calea lui Dumnezeu, fără putința de a se zbate între ale pământului, gândește cel ignorant că sunt avuți din pricina cumpătării. Tu îi cunoşti după caracteristica lor: ei nu cer oamenilor milostenie cu neobrăzare ! Deci, ceea ce cheltuiți din ale binelui, apoi, într-adevăr, Dumnezeu despre aceasta este Știutor.
274.Aceia care cheltuie din averile lor, noapte şi zi, pe ascuns ori pe faţă, apoi, pentru ei este o răsplata lângă Domnul lor și nici o amenințare asupra lor şi nici nu se vor înstrista.
275.Aceia care se hrănesc din speculă, nu se vor ridica decât așa cum se ridică acel, pe care îl smucește Satan din atingeri. Aceasta, fiindcă ei spun: “Doar negustoria şi specula totuna sunt.”. Însă, Dumnezeu a îngăduit negustoria, însă a oprit specula. Celui căruia i-a ajuns o predică de la Domnul lui și se oprește, apoi pentru el este ceea ce a agonisit, iar miza sa este la Dumnezeu. Însă, oricine se întoarce, apoi aceia vor fi soţii Focului, ei în el vor sălășlui.
276.Combate Dumnezeu specula şi promovează caritatea, căci Dumnezeu nu-l iubeşte pe orice tăgăduitor păcătos.
277.Cu adevărat, aceia care cred și împlinesc cele cuvenite, și întemeiază Închinarea, și achită Dania(23), pentru ei este răsplata lor lângă Domnul lor și nici o amenințare asupra lor şi nici nu se vor întrista.
(23) Adică cei care dăruiesc Primenirea - Zakat în arabă, însemnând Primenire cu sensul de purificare, curățare, adică atitudinea de continuă înnoire prin curățenie trupească, morală și spirituală. Din punct de vedere material, Zakat(Primenirea) are și un aspect de taxă sprituală, de Danie obligatorie în cuantum de 20 la sută din orice profit brut.
278.O, voi cei ce credeţi! Temeţi-vă de Dumnezeu și îndepărtați ce a rămas din speculă, dacă sunteţi drept-credincioşi.
279.Iar dacă nu o faceţi, apoi este declarație de război de la Dumnezeu şi de la Trimisul Său. Iar de vă veţi căi, apoi pentru voi sunt capetele agoniselii voastre. Nu nedreptăţiţi, şi nu veţi fi nedreptăţiţi !
280.Și, dacă îi este cuiva greu, amânați până îi va fi uşor. Iar dacă vă milostiviţi de el, este cu atât mai bine pentru voi, de sunteți conștienți!
281.Și temeţi-vă de ziua care vă va întoarce prin ea la Dumnezeu ! Apoi, va da în primire fiece Sine ceea ce a agonisit și nimeni nu va fi nedreptăţit.
282.O, voi cei ce credeţi! Când v-ați înțeles cu o îndatorire la un termen hotărât, consemnați-o! Și să o scrie între voi un scrib cu autoritate. Și nu refuzați un scrib fiindcă el scrie aşa cum l-a învăţat Dumnezeu să scrie ! Așadar, să consemneze și să consilieze cel asupra căruia este Adevărul și teama de Domnul său. Și să nu neglijeze din ea nimic ! Iar, dacă este cel cu autoritate dificil sau timorat, ori nu poate ca să consilieze el, apoi să consilieze superiorul lui cu autoritate. Și cereţi prezența a doi martori dintre bărăbații voştri. Iar, dacă nu aflaţi doi bărbaţi, atunci un bărbat şi două femei, dintre cei asupra cărora vă învoiţi ca martori, căci, dacă greșeste una din cele două, atunci să-și reamintească una celeilalte. Și nu refuza martorii întru ceea ce solicită ! Și nu osteniți ca să o consemnați, fie ea lungă sau scurtă, către sorocul ei ! Aşa este drept înaintea lui Dumnezeu și mai potrivit pentru mărturie, căci aşa este cuvenit, ca să nu existe niciun dubiu. Excepție face o tranzacție derulată pe loc între voi, și nu vi se va face nici o vină, dacă nu o veţi consemna. Și aduceți-vă martori, atunci când faceţi afaceri! Și să nu-i timorați, nici pe scrib și nici pe martor! Iar dacă o veţi face, apoi, negreșit, imoralitatea este cu voi. Și temeţi-vă de Dumnezeu, și învățați de la Dumnezeu, căci, Dumnezeu asupra fiecărui lucru este Atotştiutor.
283.Iar, dacă sunteţi într-o călătorie şi nu găsiți un scrib, apoi înmânați un gaj. Iar dacă se încrede unul dintre voi în celălalt, apoi să onoreze, cel care este creditat, încrederea și să se teamă de Dumnezeu, Domnul său ! Și să nu tăgăduiți mărturia, iar oricine o tăgăduiește, apoi, fără îndoială, păcătuieşte în inima lui. Iar Dumnezeu, cu ceea ce făptuiți, este Cunoscător.
284.Ale lui Dumnezeu sunt cele din ceruri şi cele de pe pământ. Iar dacă destăinuiţi ceea ce este în sinea voastră, ori dacă tăinuiţi, vă va cere prin aceasta socoteală, căci, El iartă oricui voieşte şi osândeşte pe oricine voieşte. Iar Dumnezeu asupra fiecărui lucru este Atotputernic.
285.Crezu measagerul în ceea ce a fost pogorât asupra sa de la Domnul său, cât și credincioşii. Cu toții au crezut în Dumnezeu, în îngerii Săi, în scripturile Sale și în mesagerii Săi, fără să facă discriminare între vreunii dintre mesageri. Căci au spus: “Am auzit şi ne supunem ! Iertarea Ta, Domnul nostru, căci la Tine este prefacerea !”.
286.Nu împovărează Dumnezeu nici un suflet decât cu putința lui ! Pentru el este ceea ce a agonisit, și împotriva lui este ceea ce-a săvârşit. Domnul nostru ! Nu ne lua în considerare dacă uităm ori de ne înșelam, Domnul nostru ! Și nu pune asupra noastră o sarcină precum cea așternută peste cei de dinaintea noastră, Domnul nostru ! Și nu ne împovăra cu ceea ce nu aflăm la noi putere referitor la ea. Și scuză-ne nouă și iarta-ne greşelile noastre ! Și miluieşte-ne pe noi ! Tu eşti Oblăduitorul nostru, deci, ajută-ne nouă împotriva neamului celor tăgăduitori !
