Capitolul 101(59)

Întru numele lui Dumnezeu - Îngăduitorul, Milostivul !


-Exilul-

(23 de versete)


01.Preamăresc lui Dumnezeu cele din ceruri şi de pe pământ, căci El este Puternicul, Înţeleptul.


02.El este Acela care i-a prigonit pe cei care tăgăduiau, dintre oamenii Scripturii, din sălașul primei lor adunări. Voi v-aţi închipuit că vor pleca, iar ei îşi închipuiau că fortăreţele lor îi vor apăra de Dumnezeu. Apoi a venit însă la ei Dumnezeu de unde nici nu se aşteptau și le-a băgat groaza în inimi. Ei şi-au dărâmat casele cu mâinile lor şi cu mâinile drept-credincioşilor. Așadar, luați aminte, o, voi cei dăruiţi cu vedere !


03.Căci dacă Dumnezeu nu le-ar fi sortit surghiunul, nu i-ar fi osândit în Viaţa lumească. Și pentru ei În Viaţa de Apoi este osânda Focului.


04.Aceasta, căci s-au delimitat de Dumnezeu şi de mesagerul Său. Iar oricine se delimitează de Dumnezeu, apoi, negreșit, Dumnezeu  este Aprig la osândă. 


05.Pe câţi dintre cei slabi(1) aţi tăiat şi câţi aţi lăsat în picioare, a fost cu îngăduinţa lui Dumnezeu, iar El îi va face de ruşine pe cei corupți.

(1)Cei care nu îl au pe Dumnezeu.


06.Iar ceea ce a îngăduit Dumnezeu mesagerului Său de la aceia(2), apoi a fost ceea ce ați socotit voi pentru el dintre cai, iar nu dintre cămile. Însă Dumnezeu dă putere profeţilor Săi asupra cui voieşte, căci Dumnezeu asupra fiecărui lucru est Atotputernic !

(2)De la cei slabi, pe care oastea mesagerului i-a învins.


07.Ceea ce a îngăduit Dumnezeu mesagerului Său de la locuitorii cetăţilor este pentru Dumnezeu şi mesagerul Său, și rudele sale, și orfani, și sărmani şi drumeţ, pentru ca să nu devină un obicei între cei bogaţi dintre voi. Deci, ceea ce vă dă mesagerul, luaţi ! Iar orice vă opreşte întru aceasta, renunțați și temeţi-vă de Dumnezeu ! Desigur, Dumnezeu este înfocat răsplătirii


08.acestor sărmani pribegiţi, aceia care au fost prigoniţi din casele lor şi de averile lor lipsiţi în vreme ce căutau harul lui Dumnezeu şi mulţumirea, și sprijinirea, lui Dumnezeu şi mesagerului Său. Aceştia, ei sunt adeveritorii ! 


09.Iar aceia care au stabilit așezarea și credința mai înaintea lor îi iubesc pe cei ce emigrează la ei. Și nu află în piepturile lor vreo râvnire față de ceea ce li s-a dat acelora, ci se concentrează asupra lor înșile, chiar dacă a fost a lor inițiativa(3). Iar oricine se frește de lăcomia sinelui său, apoi aceia, ei sunt biruitorii.

(3)Chiar dacă ei au fost primii care au ales să emigreze pentru Dumnezeu si au au fost primii care au întemeiat o comunitate de drept-credincioși.


10.Iar cei care au venit după ei spun: “Domnul nostru ! Iartă-ne nouă şi fraţilor noştri - acelora care au intrat înaintea noastră în credinţă, și nu pune în inimile noastre invidie faţă de aceia, pentru au crezut ! Domnul nostru ! Cu adevărat, Tu eşti Blând, Milostiv !”.


11.Oare nu iei seama la cei făţărnici !? Ei ziceau fraţilor lor, acelora care tăgăduiesc dintre  oamenii Scripturii: “Dacă veţi fi prigoniţi, nu vom pleca de lângă voi, și nici nu vom da ascultare nimănui, vreodată,  cu privire la voi ! Iar dacă veți lupta, nu vom da ajutor acelora.”. Însă, Dumnezeu este Martor că ei mint.


12.Nici dacă vor fi prigoniţi aceia, nu vor pleca cu ei și nici  dacă vor fi atacaţi, ei nu le vor veni în ajutor. Și nici dacă le-ar sări în ajutor, nu-și vor abate spatele(4), așadar nu vor fi aceia ajutaţi.

(4) Nu vor fi curajoși, ci vor rămâne întroși în frică, lași.


13.Nu voi sporiți groaza în inimile lor, ci Dumnezeu. Astfel, fiindcă acei oameni nu pricep.


14.Nu se luptă cu voi laolată, ci doar din cetăţi fortificate ori din spatele zidurilor. Vitejia lor este mare când sunt între ei ! Voi socotiţi că sunt uniţi, însă inimile lor sunt dezbinate. Astfel,  fiindcă sunt oameni fără minte,


15.asemenea celor de dinaintea lor, asemănători, ce au gustat urmările faptelor lor. Iar pentru ei este o osândă dureroasă.


16.Ei sunt asemenea Satanei când i-a spus omului: “Hulește !”. Apoi când acesta a hulit, a zis(5) zis: “Negreșit, eu mă lepăd de tine!  Cu adevărat, eu mă tem de Domnul lumilor.”.

(5) Satan a zis.


17.Astfel, sfârșitul amândurora va fi Focul, căci ei în Foc vor veşnici pentru aceasta(6). Căci așa este răsplata răufăcătorilor !

(6)Pentru ceea ce au făcut, atat Satan, cât și omul.


18.O, voi cei ce credeţi ! Temeţi-vă de Dumnezeu ! Și să cumpănească fiecare sine ceea ce şi-a pregătit pentru ziua de mâine și să vă temeți de Dumnezeu. Cu adevărat, Dumnezeu este Știutor despre ceea ce săvârșiți.


19.Și nu fiţi ca cei care Îl uită pe Dumnezeu, căci Dumnezeu îi face să uite de ei înşişi. Aceştia, ei sunt cei corupători.


20.Nu sunt deopotrivă soţii Focului şi soţii Raiului, căci soţii Raiului sunt cei biruitori !


21.Dacă am fi pogorât acestă Rostire asupra unui munte, l-ai fi văzut smerindu-se şi despicându-se de frica lui Dumnezeu. Iar acestea sunt pildele pe care le arătăm oamenilor. Poate vor chibzui !


22.El este Dumnezeu, Unicul ! Nu este divinitate în afara Lui, Atotștiutorul nevăzutului şi al evidenței. El este Îngăduitorul, Milostivul !


23.El este Dumnezeu, Unicul ! Nu este divinitate în afara Lui, Regele, Sfântul, Pacea, Credinciosul, Oblăduitorul, Puternicul, Tarele, Mărețul ! Preamărire lui Dumnezeu ! Oare ce îi alatură Lui !?


24.El este Dumnezeu, Creatorul, Îndreptătorul, Cumpănitorul. Ale Lui sunt numele cele mai frumoase. Îl preamăresc cele din ceruri şi de pe pământ pe El, căci El este Puternicul, Înţeleptul.