Capitolul 96(13)

Întru numele lui Dumnezeu - Îngăduitorul, Milostivul !


-Tunetul-

(43 de versete)


01.Alif. Lam. Mim. Ra. Acestea sunt versetele Scripturii, căci aceasta(1) ce ţi-a fost pogorâtă ție de la Domnul tău este Adevărul, însă cei mai mulţi oameni nu cred.

(1)Rostirea aceasta, Ultimul Testament.


02.Dumnezeu este cel care a ridicat cerurile fără stâlpi, ca să contemplați. Apoi s-a stabilit pe Tron și A supus soarele şi luna - fiecare plutind pentru o perioadă prestabilită. El cârmuieşte orânduiala şi lămureşte semnele pentru ca să ajungeți la întâlnirea cu Domnul vostru, negreșit !


03.Căci El este Cel ce a întins pământul și a amplasat în el munţii şi râurile, iar din fiecare roade El a făcut perechi. El învăluie noaptea, ziua. Cu adevărat, întru aceasta sunt semne pentru un popor care cugetă.


04.Și în pământ sunt porțiuni învecinate și culturi de vie, și de grâne, şi de pomi fructiferi cu ciorchini sau fără ciorchini, toate udate cu aceeaşi apă, Iar  Noi  favorizăm(2) pe una înaintea alteia în ceea ce privește rodul. Cu adevărat, întru aceasta sunt semne pentru un popor ce pricepe.

(2) Pe una dintre culturi.


05.Iar dacă te miri, atunci, zicerea lor este mai de mirare: “Pe când vom fi ţărână, oare vom fi creați din nou !?”. Aceştia sunt cei care nu mai cred în Domnul lor și ei sunt aceia cu juguri pe grumazurile lor. Iar toți aceştia sunt soţii Focului, ei în el vor veşnici !


06.Căci ei zoresc aceasta(3) cu cele ale răului puse în fața binelui, însă, cu adevărat, s-au mai întâmplat dinainte de ei la fel. Și, cu adevărat, Domnul tău este înfocat întru milostivenia pentru umanitate, în ciuda nedreptăţii lor. Însă, într-adevăr, Domnul tău este şi aprig la pedeapsă.

(3)Grăbesc pedeapsa focului.


07.Și zic tăgăduitorii : “De ce nu a fost pogorât asupra lui un semn de la Domnul său !?”. Însă, tu eşti doar un prevenitor şi fiecărui popor călăuzire.


08.Dumnezeu ştie ceea ce poartă fiece femeie: și ceea ce stârnește pântecele, cât şi întru ceea ce ea copleșește, căci fiecare lucru lângă El este stabilit.


09.El cunoaşte tăinuitul şi mărturisitul. El este Marele, Prea-Înaltul.


10.Îi este Lui deopotrivă acela dintre voi care îşi tăinuieşte cuvântul şi cel care îl spune tare, ori cel care se ascunde în noapte şi cel care se arată la lumia zilei.


11.Pentru acela(4) este urmăritorul de dinaitea lui și din spatele lui, veghiindu-l din  porunca lui Dumnezeu. Cu adevărat, Dumnezeu nu schimbă ceva la un popor până când ei schimbă ceva la ei înșiși, iar când vrea Dumnezeu unui popor ceva rău, apoi nu se mai răzgândește de la aceasta și nu li se poate afla în afara Lui vreun apărător.

(4)Omul care vorbește deschis sau tace, ori care se ascunde sau se înfățisează.


12.El este Cel ce vă face să vedeţi fulgerul, o spaimă şi o nădejde, şi dă la iveală norii grei.


13.Căci Îl preamărește tunetul cu lauda sa şi îngerii de teama Lui. Și El trimite trăsnete şi loveşte cu ele pe cine voieşte, căci ei dispută asupra lui Dumnezeu, însă El este cumplit de puternic.


14.La El este chemarea adevărului, iar cei pe care ei îi cheamă în locul Lui nu le vor răspunde cu ceva, decât precum cel care își întinde mâinile către apă ca s-o aducă la gură, însă nu o poate atinge. Căci nu este chemarea tăgăduitorilor decât rătăcire.


15.La Dumnezeu se prosternează orice din ceruri şi de pe pământ, de voie ori de nevoie, ca şi umbrele lor, în zori şi în descendență(5).

(5)De când începe Soarele să se îndrepte către apus, de dupa-amiază până la înserat.


16.Spune: “Cine este Domnul cerurilor şi al pământului?” Spune: “Dumnezeu!” Spune: “Vă luaţi voi în locul Lui ocrotitori care nu-şi pot nici lor folosi ori păgubi !?” Spune: “Oare este la fel orbul şi văzătorul !? Ori sunt deopotrivă întunecimile şi lumina !? Ori ei îi fac lui Dumnezeu semeni care ar fi creat, precum El a creat această creaţie asupra lor !?” Spune: “Dumnezeu este Creatorul fiecărui lucru și El este Unic, Biruitorul !”.


17.El trimite din cer apă și umple văile după măsura lor, iar şuvoiul cară o spumă supurată, iar din ceea ce ei stărnesc aidoma în foc pentru făurirea de podoabe şi unelte apare o spumă ca aceea. Astfel arată Dumnezeu adevărul şi deşărtăciunea. Cât despre acea spumă, apoi se risipește fără vreun folos, iar ce foloseşte oamenilor rămâne pe pământ. Astfel dă Dumnezeu pildele.


18.Pentru cei care au răspuns Domnului lor este cea mai frumoasă răsplată, iar cei care nu îi răspund Lui - chiar dacă ar avea tot ceea ce este pe pământ şi încă odată pe atât, nu se vor putea răscumpăra cu el – acestora le este predestinată o vătămătoare socoteală, iar limanul lor va fi Gheena și chinuit loc de odihnă !


19.Oare cel care ştie că ceea ce ţi-a fost pogorât de la Domnul tău este adevărul ar putea fi asemenea orbului !? Într-adevăr, iau aminte cei dăruiţi cu minte,


20.cei care ţin legământul cu Dumnezeu şi nu rup învoiala,


21.și cei care se alătură la ceea ce a poruncit Dumnezeu prin el(6) ca să fie ținute, și cei care se tem de Domnul lor şi le este frică de vătămarea socotelii,

(6)Prim Legământ.


22.și cei care rabdă căutând către faţa Domnului lor și întemeiază Închinarea, și cheltuiesc din cele cu care i-am înzestrat, pe ascuns ori pe faţă, și cei care alungă răul cu binele. Acestora, pentru ei, este deznodământul:


23.Grădinile Edenului. Ei vor intra acolo, cât și oricare din cei drepţi dintre părinţii, soţiile şi copiii lor. Iar îngerii vor veni asupra lor pe toate porţile.


24.“Pace vouă, pentru ceea ce ați răbdat !”. Apoi, un minunat deznodământ : Acasă !


25.Iar cei care încalcă legământul lui Dumnezeu după ce au intrat în învoială și distrug ceea ce a poruncit Dumnezeu cu el(7) ca să fie ținut şi cultivă coruperea pe pământ, aceştia au blestemul și pentru ei este Lăcaşul cel rău.

(7)Cu Legământul.


26.Dumnezeu prisosește înzestrarea pentru cine voieşte El sau o reduce,  și se bucură ei de Viaţa de Acum. Însă ce este Viaţa lumească pe lângă Viaţa de Apoi, dacât o joacă !?


27.Și zic cei care tăgăduiesc: “De ce nu a fost pogorât asupra lui un semn de la Domnul său ?”. Spune: “Dumnezeu rătăceşte pe cine voieşte şi călăuzeşte către El pe oricare se întoarce la El,


28.pe cei care cred şi ale căror inimi îşi află tihna în pomenirea lui Dumnezeu, căci în pomenirea lui Dumnezeu iși află inimile alinarea.


29.Celor care cred şi împlinesc cele cuvenite: binecuvântarea este pentru ei și o frumoasă destinație !


30.Astfel, Noi te-am trimis într-o comunitate, adeverind existența de dinantea ei a altei comunitați, recitându-le lor ceea ce Noi ţi-am dezvăluit, căci ei îl tăgăduiesc pe cel Îngăduitor ! Spune: “El este Domnul meu ! Nu există divintate în afară de El ! Eu Lui mă încredinţez şi la El este întoarcerea mea.”.


31.Și dacă ar fi ca o rostire să miște prin ea munții !? Ori să despice pământul și să vorbească prin ea morții !? Dimpotrivă, a Lui este porunca adunării. Oare nu știu  credincioşii că dacă ar voi Dumnezeu i-ar călăuzi pe toţi oamenii și nu ar conteni !? Aceia care tăgăduiesc îi lovește, pentru ceea ce au săvârșit, o calamitate ori se răspândește(8) aproape de locuinţele lor,  până când va veni făgăduiala lui Dumnezeu. Cu adevărat, Dumnezeu nu-şi calcă făgăduiala.

(8) Acea calamitate.


32.Și, într-adevăr, au fost batjocoriţi mesagerii de dinainte de tine, însă Le-am dat răgaz celor care tăgăduiau, iar apoi i-am apucat. Astfel a fost atunci pedeapsa Mea !


33.Oare cine este Integrul fiecărui sine întru ceea ce a agonisit !? Căci ei i-au făcut lui Dumnezeu părtaşi. Spune: “Numiţi-i sau daţi Lui de ştire cu ceea ce nu ar şti din ale pământului ori cu evidența din ale cuvântului !” Nicidecum ! Le-a fost împodobită, celor care tăgăduiesc, urzeala lor şi aşa au fost îndepărtaţi de la Calea cea Dreaptă. Iar pe orcine rătăcește Dumnezeu, apoi nu se mai află pentru el vreo  călăuzire.


34.Pentru aceștia este o osândă în Viaţa lumească, iar pedeapsa Vieţii de Apoi mai crâncenă, căci ceea ce există pentru ei din ale lui Dumnezeu este doar supraveghere.


35.Așa arată Grădina ce le-a fost făgăduită celor drept-temători: izvorăște dedesubtul ei parîuri, roadele şi umbrarele ei sunt veşnice. Aceasta este deznodământul celor smeriți, pe când răsplata tăgăduitorilor va fi Focul.


36.Iar acelora cărora Le-am dăruit Scriptura se desfată cu ceea ce am pogorât asupra ta, însă sunt unele dintre grupări ce resping câteceva din ea. Spune: “Cu adevărat, ceea ce mi s-a poruncit este ca să slujesc lui Dumnezeu şi să nu-I alătur pe nimeni cu El. La El apelez şi la El este destinația mea.”.


37. Căci de aceea Am pogorât-o(9) ca un cod arabic. Iar dacă nu urmezi poftele lor, după ce a ajuns la tine din ale Științei, ceea ce va fi pentru tine de la Dumnezeu este numai un ocrotitor și niciun supraveghetor.

(9)Rostirea aceasta, Ultimul Testament.


38.Și, într-adevăr, Noi am trimis mesageri mai înainte de tine şi le-am rânduit lor soţii şi urmaşi. Iar ceea este obișnuit pentru mesageri, ca sa vina cu un semn numai cu permisiunea lui Dumnezeu,  pentru fiecare este  la un termen prescris.


39.Elimină Dumnezeu ceea ce voieşte sau reafirmă, căci la El se află mama Scripturii.


40.Și fie că-ţi arătăm o parte din ceea ce le-am făgăduit, fie că-ți vom lua viața, apoi, într-adevăr, asupra ta este înştiinţarea, iar asupra Noastră socoteala.


41.Oare nu văd ei că Noi venim pe pământ micşorându-l din toate părţile lui !? Și Dumnezeu va judeca fără apel la hotărârea Sa, căci El este grabnic la socoteală !


42.Și, într-adevăr, au viclenit cei de dinaintea lor, însă ale lui Dumnezeu sunt planurile toate. El ştie ce agoniseşte fiece sine și vor afla tăgăduitorii al cui este deznodământul destinaței.


43.Iar cei care tăgăduiesc zic: “Tu nu eşti un mesager !” Spune: “Este îndeajuns Dumnezeu ca Martor între mine şi voi, cât și oricine are ştiinţa Scripturii.”.