Întru numele lui Dumnezeu - Îngăduitorul, Milostivul !
-Imran-
(200 de versete)
01Alif. Lam. Mim.
02.Dumnezeu! Nu este divinitate afară de El, Viul, Cel ce este Îndeajuns Sieși!
03.A pogorât la voi Scriptura cu Adevărul adeveritor ale celor două ale Lui, căci El a pogorât și Tora, şi Evanghelia,
04.de mai dinainte, ca o călăuzire pentru oameni. Și a pogorât și Criteriul. Cu adevărat, aceia care tăgăduiesc versetele lui Dumnezeu, pentru ei este o osândă aprigă, căci Dumnezeu este Atot-puternic întru retribuție.
05.Într-adevăr, este Dumnezeu! Nu-I este ascuns Lui nimic de pe pământ, şi nici din cer.
06.El este Cel care vă dă formă în cele pântece, precum Își dorește. Nu este divinitate afară de El, Puternicul, Înţeleptul!
07.El este Cel ce a pogorât ție Scriptura. În ea sunt versete univoce - ele sunt Maica Scripturii, iar unele sunt polisemice. Așadar, referitor la aceia întru ale căror inimi este perfidie, ei urmează ceea ce este interpretabil din ea, căutând discordie și căznindu-se întru interpretarea ei, deși nu cunoaște tămăcirea ei decât Dumnezeu! Dar cei înrădăcinaţi în stiinţă spun: “Noi credem despre aceasta(1) că toată este de la Domnul nostru!”. Și oare cine va lua aminte în afară de cei care raționează!?
(1)Scriptură
08.Domnul nostru! Nu rătăci inimile noastre, după ce ne-ai călăuzit! Ci Dăruieşte-ne nouă de la Tine încuviințarea Ta. Cu adevărat, Tu - Tu eşti Mult-dăruitorul.
09.Domnul nostru! Într-adevăr, Tu vei aduna oamenii pentru Soroc, nu este vreo îndoială referitor la aceasta. Cu adevărat, Dumnezeu nu îşi calcă făgăduiala.
10.Fără îndoială, celor tăgăduitori nu le vor folosi lor cu ceva averile și nici copiii lor înaintea lui Dumnezeu, iar cei precum ei sunt cei care sunt cobumstibilul Focului.
11.La fel obișnuia și neamul lui Faraon, cât şi cei de dinaintea lor - au tăgăduit semnele Noastre. Deci, i-a împresurat Dumnezeu cu păcatele lor, căci Dumnezeu este Aprig la pedeapsă.
12.Spune-le celor care tăgăduiesc: “Veţi fi biruiţi și veți fi adunați către Gheena! Și ce cumplit aşternut!
13.Adevărat! A fost pentru voi un semn în cele două tabere care s-au întâlnit: una ce lupta pentru Calea lui Dumnezeu, iar cealaltă a tăgăduitorilor – cei care i-au perceput pe primii ca dublii, imaginați cu proprii ochi. Căci Dumnezeu ajută cu sprijinul Său pe oricine voieşte. Cu adevărat, întru aceasta este o învăţătură pentru cei cei care bagă de seamă.
14.Înfrumusețată pentru oameni este iubirea pentru cele dorite: pentru femei, pentru copii, pentru grămezi grele de aur şi argint, pentru caii de rasă și turme şi ogoare cultivate. Acesta este antrenul Vieţii lumești, însă Dumnezeu, a Lui vecinătate, este cel mai bun loc de întoarcere.
15.Spune: “Oare să vă mai aduc la cunoștiință despre ceva mai bun decât aceasta!?”. Pentru cei care au fost prevăzători cu vecinătatea Domnului lor sunt: Grădini de sub care izvărăsc pârâurile – vor veşnici într-acolo, și perechi neprihănite, și desfătare de la Dumnezeu, căci Dumnezeu este Atot-Văzător al slujitorilor Săi.
16.Aceia sunt cei care spun: “Domnul nostru! Cu adevărat, noi am crezut! Deci, iartă-ne nouă păcatele noastre și fereşte-ne de osânda Focului!”.
17.Ei sunt cei fermi și adeveritori, și cei ascultători, și cei smeriți, și cei care donează şi cei care sunt iertători dis-de-dimineață.
18.Mărturiseşe Dumnezeu despre El că: “Nu este divinitate în afară de El!”, iar îngerii şi cei dăruiţi cu știință se ridică cu dreptate: “Nu există divinitate în afara Lui - Puternicul, Înțeleptul!”.
19.Cu adevărat, Religia la de Dumnezeu este Pacificarea(2). Iar orice au subtituit aceia cărora le-a fost dată Scriptura a fost doar după ce a ajuns la ei ştiinţa zâzaniei în mijlocul lor. Iar oricine răstălmăcește versetele lui Dumnezeu, apoi, negreșit, să ştie că Dumnezeu este Grabnic la socoteală.
(2)Islamul, denumirea Pacificării în limba arabă
20.Iar dacă se contrazic cu tine, apoi spune-le: “Eu mi-am supus înfățișarea lui Dumnezeu, cât şi cei care mă urmează.”. Și întreabă-i pe cei cărora le-a fost dată Scriptura, cât şi pe neştiutori: “Oare voi vă supuneţi în pace!?”. Iar dacă se supun, apoi sunt bine călăuziţi. Însă, dacă-şi întorc spatele, apoi, fără discuție, ceea este asupra ta este doar înștiințarea. Iar Dumnezeu este Atot-Văzător al slujitorilor Săi.
21.Cu adevărat, aceia care tăgăduiesc versetele lui Dumnezeu și ucid profeții fără temei, și ucid pe aceia care militează pentru dreptate între oameni, apoi, vesteşte-le despre o osândă dureroasă.
22.Aceștia sunt cei care-și pustiiesc faptele lor în Viaţa lumească şi în Cea de Apoi. Și oare ce va fi pentru ei de ajutor!?
23.Oare nu ai băgat de seamă la aceia cărora li s-a dat o porție din Scriptură!? Ei se cheamă la Scriptura lui Dumnezeu ca să se judece între ei. După care, întorc spatele o parte dintre ei, căci ei sunt potrivnici.
24.Şi aceasta, fiindcă ei zic: “Nu ne va atinge Focul decât puţine zile!”, căci îi induc în eroare, întru cele ale religiei lor, cele ce obișnuiau să născocească.
25.Deci, cum va fi atunci când îi vom aduna pentru un Soroc!? Nu este urmă de îndoială despre acesta(3), căci va fi răsplătit fiece sine și nimeni nu va fi nedreptăţit.
(3)Despre Soroc
26.Spune: “Dumnezeule, Stăpân al Împăraţiei! Tu dăruiești şi iei împărăţia oricui voieşti, căci Tu ridici pe cine voieşti şi cobori pe oricine voieşti. În mâna Ta este binele. Cu adevărat, Tu eşti asupra fiecărui lucru Atotputernic.
27.Tu faci ca noaptea să străpungă ziua şi ziua să străpungă noaptea, căci Tu scoţi viul din mort, precum şi mortul din viu. Și Tu înzestrezi, pe oricine voieşti, fără de măsură.
28.Să nu opteze drept-credincioşii pentru tăgăduitori ca aliați în locul drept-credincioşilor, căci oricine face asta, apoi nu se află printre ale lui Dumnezeu întru nimic. În afară că vă temeți de ei, ca precauție. Deci, vă previne Dumnezeu Însuși. Iar la Dumnezeu este destiația finală.
29.Spune-le: “Dacă tăinuiţi ceea ce este în piepturile voastre, ori dacă destăinuiţi, Dumnezeu ştie aceasta. Căci, El ştie ceea ce este în ceruri, cât şi pe pământ. Iar Dumnezeu asupra fiecărui lucru este Atotputernic.
30.Sorocul va găsi fiecare sine prăgătit cu ceea ce va fi făcut bine şi cu ceea ce va fi făcut rău. Iar ceea ce va fi fost făcut dintr-ale răului va fi dorit să fi fost la o distanță mare între sine și acel rău. Deci vă reamintește Dumnezeu Însuși, căci Dumnezeu este cel mai Bun cu slujitorii Săi."
31.Spune-le: “De-L iubiţi pe Dumnezeu, apoi: urmaţi-mă! Vă va iubi Dumnezeu şi vă va ierta vouă păcatele, căci Dumnezeu este Iertător, Milostiv.”
32.Spune-le: “Daţi ascultare lui Dumnezeu şi mesagerului. După care, dacă întorc spatele, apoi, fără îndoială, Dumnezeu nu-i iubeşte pe tăgăduitori.”.
33.Într-adevăr, Dumnezeu a ales pe Adam, pe Noe, pe neamul lui Abraham și pe neamul lui Imran, deasupra lumilor.
34.Descendenți, unii dintre ei din ceilalți. Iar Dumnezeu este Auzitor, Ştiutor.”
35.Atunci când a spus femeia lui Imran: “Domnul Meu! Într-adevăr, Ţie ți-am juruit ceea ce este din pântecului meu eliberat! Așadar, primeşte-l de la mine! Cu adevărat, Tu eşti Auzitorul, Atot-Ştiutorul.”
36.Însă nu era(4) ceea ce ea intenționase. Și spuse: “Domnul Meu! Iată, am născut o fată...”. Iar Dumnezeu ştia ceea ce ea a nascut, căci nu are masculinitatea asemănarea feminității. “Iar eu o voi numi Maria şi sub oblăduirea Ta o pun, pe ea şi seminţia ei, de cele ale lui Satan cel alungat!”.
(4)Pruncul nou-născut de ea
37.Deci, o primi Domnu ei cu o dispoziție favorabilă. Și a crescut-o, dezvoltând-o frumos, căci îi purtă de grijă Zaharia. De fiece dată când intra la ea Zaharia, altarul se găsea lângă ea aprovizionat. El întrebă: “O, Maria! De unde ai aceasta(5)!?” Ea răspunse: “Aceasta este de la ale lui Dumnezeu.”. Într-adevăr, Dumnezeu înzestrează nemăsurat pe oricine voieşte El.
(5)Acesta aprovizionare cu de toate
38.Acolo, chemă Zaharia pe Domnul său şi spuse: “Domnul Meu! Dăruieşte-mi mie, de la Tine Însuți, urmaș plăcut! Cu adevărat, Tu eşti Cel ce aude rugile.”.
39.Apoi l-au chemat îngerii, pe când statea închinându-se în altar, cum că: “Dumnezeu ţi-l binevesteşte pe Ioan - un adeveritor al Cuvântului de la Dumnezeu, căci va fi un conducător și un cumpătat, un profet dintre cei închinători.”.
40.El a spus: “Domnul Meu! Oare cum ar putea fi pentru mine un băiat, căci, de bună seamă, m-a ajuns bătrâneţea, iar femeia mea este stearpă!?”. I-a răspuns: “Aşa va fi!, căci Dumnezeu face ce voieşte.”.
41.El mai spuse: “Domnul Meu! Fă-mi un semn!”. Acela îi răspunse: “Semnul tău este că nu vei vorbi cu oamenii, trei zile, decât prin gesturi. Și invocă-L pe Domnul tău îndelung, și preamăreşte-L pe înnoptat şi în zori!”.
42.Iar atunci îngerii au spus: “O, Maria! Dumnezeu te-a ales şi ţi-a dat curăţenie, căci El te-a ales deasupra femeilor lumilor.
43.O, Maria! Ascultă de Domnul tău și supune-te! Și îngenunchează împreună cu cei care îngenunche!”
44.Aceasta(6) este de la înștiițările nevăzutului. Ți-am dezvăluit-o și ție, căci nu ai fost în preajma lor atunci când ei și-au aruncat condeiele - că cine dintre ei să se îngrijească de Maria, și nici nu erai în preajma lor atunci când se sfădeau.
(6)Relatarea, dezvăluirea poveștii Mariei și a unchiului său Zaharia
45.Atunci au spus Îngerii: “O, Maria! Cu adevărat, Dumnezeu îţi binevesteşte despre un Cuvânt de la El - numele său este Mesia, Isus, fiul Mariei, onorat în Viaţa lumească şi în Viaţa de Apoi și dintre cei apropiați(7).
(7)Cei care sunt apropiați ai lui Dumnezeu
46.Iar el va cuvânta oamenior cu simplitate și maturitate, și despre a fi dintre cei închinători.”
47.Ea spuse: “Domnul Meu! Cum adică să fie pentru mine un copil, când nu m-a atins vreun om!?”. I-a răspuns: “Uite așa! Dumnezeu creează ceea ce voieşte! Atunci când hotărăşte un lucru, apoi, desigur, El doar spune referitor la aceasta: “Fii!”, iar apoi acela(8) apare.
(8)Lucru acela
48.Și îl va învăţa Dumnezeu Scriptura și Înţelepciunea, și Legea(9) şi Bunăvestirea(10).
(9) Torah, în forma ei originală.
(10) Evanghelia, în forma ei originală.
49.Şi va fi trimis ca mesager la fii lui Israel, anume că: “Bineînțeles, eu am adeverit venind la voi cu un semn de la Domnul vostru, căci eu v-am făcut vouă, din lut, ceva similar unei păsări. Apoi, am sufla în ea şi devenit pasăre, cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Și am tămăduit pe orb şi pe lepros şi am înviat morţii, cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Și eu v-am înștiințat despre ce să mâncaţi şi ce să păstraţi în casele voastre. Cu adevărat, întru aceasta este un semn pentru voi, de sunteţi credincioşi.
50.Și sunt adeveritorul a ceea ce este în mâinile mele din cele ale Legii și pentru a îngădui vouă o parte din ceea ce vă fusese oprit vouă, căci am venit la voi cu un semn de la Domnul vostru. Așadar, temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare!
51.Într-adevăr, Dumnezeu este Domnul meu şi Domnul vostru, deci Lui să-I slujiți! Aceasta este Calea cea Dreaptă!”.
52.Apoi, când a simțit Iisus a lor tăgadă, i-a întrebat: “Cine îmi sunt sprijinitori la cele ale lui Dumnezeu!?”. Răspuseră ucenicii: “Noi suntem sprijinitorii lui Dumnezeu, noi ne încredem în Dumnezeu, deci mărturisește faptul că suntem supuși în pace!
53.Domnul nostru! Noi credem în ceea ce Tu ai pogorât şi l-am urmat pe mesager. Așadar, notează-ne pe noi printre mărturisitori!”.
54.Și au plănuit. și a plănuit și Dumnezeu, căci Dumnezeu este cel mai bun plănuitor!
55.Atunci spuse Dumnezeu: “O, Isus! Cu adevărat, Eu sunt mântuirea ta și te voi înălţa la Mine, şi te voi curăța de cei care tăgăduiesc. Și, îi Voi rândui, pe cei care te-au urmat pe tine, deasupra celor care tăgăduiesc, la Data Învierii. Atunci, la Mine, este întoarcerea voastră. Apoi voi judeca între voi despre ceea ce, referitor la aceasta, vă învrăjbeaţi.
56.Iar referitor la aceia care tăgăduiesc: apoi Eu îi voi osândi la aprigă osândă în Viaţa lumească, cât şi în Viaţa de Apoi. Și oare ce va fi pentru ei de vreun ajutor!?"
57.Iar despre aceia care cred şi împlinesc cele cuvenite: apoi El le va dărui răsplata lor. Iar Dumnezeu nu îi iubeşte pe cei nedrepţi.
58.Astfel, Noi îţi recităm ție din versete şi reamintim de-ale Înţelepciunii.
59.Cu adevărat, pilda lui Isus lângă Dumnezeu este precum aceleia a lui Adam: Acela(11) l-a creat din ţărână şi apoi i-a spus: “Fii!”, iar acesta luat ființă.
(11)Dumnezeu
60.Adevărul este de la Domnul tău. Așadar, nu fi dintre cei care se îndoiesc.
61.Deci, oricine dezbate cu tine referitor la acesta(12), după ce tu ai primit ştiinţa, răspunde-i: “Veniţi! Să îi adunăm pe fiii noştri şi pe fiii voştri, și pe femeile noastre şi pe femeile voastre, și pe noi înşine şi pe voi înşivă, apoi să cerem oblăduire, punând blestemul lui Dumnezeu asupra mincinoşilor.”.
(12)La Adevăr
62.Cu adevărat, aceasta este însăși relatarea Adevărului, căci nu este de al divinității decât Dumnezeu! Și, într-adevăr, El este Puternicul, Înţeleptul.
63.Deci, dacă întorc spatele, apoi, negreșit, Dumnezeu este cunoscător al celor ce umblă cu stricăciunea.
64.Spune: “O, voi, popor al Scripturii! Veniţi la un Cuvânt ce este la fel între noi şi între voi, anume că nu slujim decât lui Dumnezeu și că nu-i alăturăm nimic, și că nici nu ne luam dintre noi stăpâni pe alţii în afara lui Dumnezeu.”. Iar dacă întorc spatele, apoi spune-le: “Mărturisiţi faptul că noi suntem supuşi în pace!”.
65.O, voi, oameni ai Scripturii! De ce dezbateți asupra lui Abraham, cât și a celor pogărâte prin Lege(12) și Bunăvestire(13), decât dincolo de ale lui!?(14) Oare nu gândiţi!?
(12) Torah, în forma ei originală.
(13) Evanghelia, în forma ei originală.
(14)În afara princiiplor lui, ne ținând cont de rânduielile credinței lui Abraham
66.Aşa sunteţi voi, aceia care disputați întru ceea ce voi nu cunoașteți despre aceasta! Însă, pentru ce dezbateți despre ceea ce nu aveți referitor la aceasta vreo cunoștiință!? Iar Dumnezeu știe, însă voi nu ştiţi.
67.Nu a fost Abraham de al lui Hud(15) și nici nazarinean(16), ci doar a fost un integru supus în pace, căci nu a fost dintre închinătorii la idoli.
(15)Profetul Hud, strămoșul aramaicilor, semiților, posibil siriac. Aici este trimitere la iudeii, cei care primiseră Torah(Legea)
(16) În traducere "spirjinitori" cu referire la cei care sunt adepții lui Isus din Nazareth, vezi mai sus versetul 52.
68.Cu adevărat, cei mai apropiaţi de Abraham sunt aceia care l-au urmat pe el, precum şi acest Profet, cât şi cei care cred. Iar Dumnezeu este Oblăduitorul drept-credincioşilor.
69.Ar fi vrut un grup din poporul Scripturii ca să vă rătăcească, însă ceea ce rătăcesc este numai pe ei înşişi, și nici nu-şi dau seama.
70.O, voi, oameni ai Scripturii! De ce tăgăduiţi versetele lui Dumnezeu, deși voi le sunteți martori!?
71.O, voi, oameni ai Scripturii! De ce înveşmântaţi Adevărul cu falsificări? Și de ce ascundeţi Adevărul, deși voi îl ştiţi!?
72.Căci zice un grup din poporul Scripturii: ”Credem în ceea a fost pogorât la aceia care au crezut înfățișarea zilei(17), însă au respins deznodământul ei, cum că ei nu vor fi înviați.
(17)Trimitere la Ziua Învierii și la data Judecății
73.Și nu ne încredem decât în cel care urmează Religia noastră!”.”. Spune: “Cu adevărat, călăuzirea este călăuzirea lui Dumnezeu, căci este dată și altuia, la fel cu cea care a fost dată vouă.”. Ori poate dispută cu voi apropierea Domnului vostru!? Spune-le: “Într-adevăr, Harul este în mâna lui Dumnezeu! El îl dă cui voieşte, căci Dumnezeu este Cuprinzător, Ştiutor.
74.El alege întru încuviințarea Sa pe oricine voiește, căci Dumnezeu este Posesorul Harului cel Mare.”
75.Iar din oamenii Scripturii este cel căruia dacă-i încredinţezi o sumă - ţi-o înapoiază, însă de la ei este și acela căruia dacă-i încredințezi doar un dinar - nu ţi-l mai înapoiază, decât dacă stărui continuu asupra lui, viguros. Aceasta, pentru faptul că ei zic: “Nu există asupra noastră în ceea ce privește pe cei primitivi(18) vreo reglementare!”. Însă, ei pronunță asupra lui Dumnezeu o minciună, iar ei o știu.
(18)Referire la goymi, la neevrei, la cei care conform ideologiei iudaice sunt oameni nealeși de Dumnezeu, deci primitivi, neînvățați, necivilizați, fără știință.
76.Dimpotrivă, cel care îşi ţine învoiala şi se teme, apoi să ştie că, fără îndoială, Dumnezeu iubeşte pe cei care sunt scrupuloși.
77.Cu adevărat, aceia care tocmesc, referitor la legământul lui Dumnezeu, precum şi la jurămintele lor, un preț mic, aceia nu lucrează pentru ei întru ale Vieţii de Apoi și nici nu le va vorbi Dumnezeu, căci nici nu se va uita la ei la Data Învierii, şi nici nu-i va curăţi. Iar pentru ei este de o osândă dureroasă.
78.Și, negreșit, de la ei este o sectă – aceia(19) care răstălmăcesc Scriptura cu limbile lor referitor la ceea ce să înțelegeți din Scriptură. Însă nu este aceea(20) din Scriptură. Iar ei zic:”Aceasta este de la Dumnezeu!”, însă nu este aceea de la Dumnezeu. Iar ei afirmă la adresa lui Dumnezeu minciuni, deși o știu.
(19)Membrii sectei
(20)Răstălmăcirea lor
79.Oare ce are omul, că-i dă Dumnezeu Scriptura și Înțelepciunea, și profeția, iar după aceea el zice oamenilor:” “Fiţi și slujitorii mei, pe lângă ai lui Dumnezeu!”, în loc de: ”Fiți ai Domnului, precum v-a înștiințat Scriptura și conform cu ceea ce ați învățat din ea!”.
80.Căci nu v-a poruncit ca să-i luaţi pe îngeri şi pe profeţi drept domni. Oare v-ar porunci vouă necredința, după ce voi v-aţi supus în pace!?
81.Iar atunci când a luat Dumnezeu legământul profeților, a rostit: ”Negreșit, este ceea ce v-Am dat vouă din Scriptură şi din înţelepciune!”. După care a venit la voi un mesager, adeveritor a ceea ce voi deja aveați, pentru ca să credeți prin el și ca voi să-l sprijiniți. Le-a spus: “Vă învoiţi să luaţi asupra voastră însărcinarea mea!?”. Ei au răspuns: “Ne învoim!”. A răspuns și el: “Apoi, mărturisiţi, iar eu voi fi cu voi dintre martori.”.
82.Pe urmă, oricine întoarce spatele după aceasta, și cei asemenea lor, sunt cei stricători.
83.Oare ce caută ei dincolo de Religia lui Dumnezeu, deși la El se supune orice din ceruri şi de pe pământ, de voie ori de nevoie, căci la El se vor întoarce!?
84.Spune: “Ne încredem în Dumnezeu și în ceea ce a pogorât asupra noastră, cât și în ceea ce a pogorât asupra lui Abraham, Ismail, Isaac, Iacob și urmașilor, cât și în ceea ce i-a fost dăruit lui Moise, lui Iisus și profeţilor, de la Domnul lor. Noi nu facem deosebire între ei, căci noi Lui îi suntem supuşi în pace.”
85.Iar oricare religie ar căuta ei în afara Supunerii în pace(21), apoi niciodată nu va fi îngăduită de El, iar acela întru Viaţa de Apoi, va fi dintre cei pierzători.
(21)Islamul așa cum a fost el practicat de toți profeții și drept-credincioșii de-a lungul vremurilor și cum este revelat strict în această Rostire(Coran)
86.Oare cum să călăuzească Dumnezeu un popor care tăgăduiește, după ce au fost credincioşi şi au mărturisit că Trimisul este adevărat, căci le fuseseră aduse lor dovezi vădite!? Iar Dumnezeu nu călăuzeşte poporul nedrepților.
87.Acestora, recompensa lor este că peste ei este blestemul lui Dumnezeu, al îngerilor şi al oamenilor deopotrivă .
88. EI vor veșnici în el(22). Nu le va fi ușurată lor osânda şi nici nu vor fi păsuiți.
(22)În blestemul acela, despre care se vorbeste în versetul anterior.
89.În afară de acei care, după aceea(23), s-au căit şi s-au îndreptat. Căci, într-adevăr, Dumnezeu este Iertător, Milostiv.
(23)După ce au fost necredincioși
90.Cu adevărat, acelora care tăgăduiesc după ce au crezut, iar mai apoi sporesc în tăgadă, nu le va fi primită căinţa lor, căci aceia - ei sunt cei rătăciți.
91.Cu adevărat, cei care au tăgăduit şi au murit pe când erau tăgăduitori, apoi nu le va fi acceptată vreunuia dintre ei imanența pâmântului – aurul, chiar dacă s-ar răscumpăra cu el. Pentru cei ca aceștia este o osândă dureroasă și nu va fi pentru ei vreun ajutor!
92.Nu veți atinge virtutea, decât dacă veţi cheltui din ceea ce iubiţi. Căci, orice cheltuiți din ceva, apoi Dumnezeu despre aceasta este Atotştiutor.
93.Toate bucatele au fost îngăduite fiilor lui Israel, în afară de ceea ce și-a oprit Israel asupra lui însuși, mai înainte ca să fie pogorâtă Tora. Spune-le: “Deci, veniți cu Tora! Citiți-o, dacă sunteți cinstiți !”.
94.Deci, oricine născocește asupra lui Dumnezeu minciuni după aceasta, apoi aceştia – ei sunt răufăcătorii.
95.Spune: “A adeverit Dumnezeu: Urmaţi Credinţa lui Abraham cel Integru, căci nu a fost dintre politeiști!”.
96.Cu adevărat, primul adăpost destinat pentru oameni este acela de la Bekka - o binecuvântare şi o călăuzire a lumilor.
97.Întru aceasta sunt semne de netăgăduit – așezarea lui Abraham(24), căci oricine pășește acolo este adăpostit. Și pentru Dumnezeu este instituită asupra oamenilor Conferința Casei (25) - oricui are putință către această cale. Iar cel care tăgăduieşte, apoi, negreșit, să ştie că Dumnezeu este Bogatul acestor lumi.
(24)Locul unde Abraham s-a așezat și și-a ridicat corturile când a venit în Ținutul sfânt
(25)Este vorba despre întâlnirea ce are loc la Casa Domnului și unde, cu acest prilej, se țin discursuri, prelegeri, predici despre Dumnezeu și Religia Sa. Hajj în arabă înseamnă dezbatere, discuție, pledoarie și nu are doar înțelesul de pelerinaj așa cum eronat s-a propovăduit și instituit de-a lungul vremurilor.
98.Spune: “O, voi, oameni ai Scripturii! De ce tăgăduiţi voi versetele lui Dumnezeu, deși Dumnezeu este Martor asupra a ceea ce făptuiţi!?".
99.Spune: “O, voi, oameni ai Scripturii! De ce îl întoarceţi de la Calea lui Dumnezeu pe cel care crede, căutându-i încâlcituri, de vreme ce sunteţi martori!? Căci Dumnezeu nu este nepăsător la ceea ce săvârșiţi.
100.O, voi cei ce credeţi! Dacă daţi ascultare unui grup dintre cei cărora li s-a dat Scriptura, ei vă vor întoarce, după ce aţi crezut, la tăgăduiri.
101.Cum de mai tăgăduiţi, de vreme ce vă sunt citite versetele lui Dumnezeu, iar printre voi se află Trimisul Său!? Iar cel care se ancorează la Dumnezeu, apoi, într-adevăr, este călăuzit pe o Dreaptă Cale.”.
102.“O, voi, cei ce credeţi! Îngrijiţi-vă de Dumnezeu cu adevărata grijă ce I se cade. Și să nu muriţi decât fiind supuși în pace!
103.Și ancoraţi-vă cu frânghia lui Dumnezeu laolată și nu vă divizaţi! Și amintiţi-vă de binecuvântarea lui Dumnezeu asupra voastră pe când voi eraţi vrăjmaşi, iar El a pus afecțiune între inimile voastre. Apoi, ați devenit, prin bunăvoința Sa, fraţi, deși eraţi pe buza prăpastiei de foc. Însă, El v-a izbăvit de ea. Astfel lămureşte Dumnezeu pentru voi semnele Sale, că poate voi veţi fi călăuziţi!
104.Și să existe de la voi o comunitate care să cheme la ce e mai bun și să poruncească buna-cuviinţa şi să înterizcă de-ale urâciunii. Iar cei ca aceștia - ei sunt biruitorii!
105.Și nu fiţi precum cei care s-au dezbinat şi învrăjbit după ce le-au venit dovezile vădite. Iar cei precum aceştia - pentru ei este o osândă grozavă,
106.la data ce va lumina sau întuneca chipuri. Apoi, în ceea ce privește pe aceia cu chipuri întunecate: “Aţi tăgăduit după ce aţi crezut!? Atunci, gustaţi osânda a ceea ce obișnuiați să tăgăduiți!”
107.Însă, despre aceia ale căror chipuri vor fi luminoase, fi-vor întru îngăduința lui Dumnezeu, ei în ea vor veşnici.
108.Acestea sunt versetele lui Dumnezeu pe care ţi le recităm întru Adevăr, căci nu a nutrit Dumnezeu nedreptăţirea lumilor.
109.Și ale lui Dumnezeu sunt cele din ceruri şi de pe pamânt și la Dumnezeu se întorc lucruile!
110.Voi sunteţi cea mai bună comunitate cultivată pentru umanitate: care porunciți buna-cuviinţa şi înteriziceți de-ale urâciunii și vă încredeți în Dumnezeu. Iar dacă ar fi crezut poporul Scripturii, ar fi fost mai bine pentru ei. Printre aceia sunt credincioşi, însă cei mai mulţi dintre ei sunt stricători.
111.Nu vă vor afecta decât cu o vătămare. Iar dacă se vor lupta cu voi - vă vor întoarce spatele. Ca atare, nu sunt susținuți.
112.Cade asupra lor umilința oriunde. Ceea ce propagă este că în afară de legătura cu Dumnezeu este și o legătură de la oameni, căci au atras d-ale mâniei lui Dumnezeu și a cazut peste ei lâncezeala. Aceasta pentru faptul că ei obișnuiau să tăgăduiască versetele Lui Dumnezeu și să ucidă, fără îndreptățire, pe profeți. Aceasta, deoarece s-au răzvrătit, căci erau dușmănoși.
113.Ei nu sunt toți asemenea - din poporul Scripturii este o adunare integră care citeşte versetele lui Dumnezeu la orele nopții şi ei se prosternează.
114.Ei se încred în Dumnezeu şi în Ziua de Apoi și poruncesc bunacuviinţă şi opresc de-ale urâciunii, și zoresc întru cele cuvenite. Iar cei ca aceștia sunt de ai închinătorilor.
115.Iar ceea ce făptuiesc din ale binelui, apoi niciodată ei nu-l vor tăgădui, iar Dumnezeu este Cunoscător a celor smeriți.
116.Cu adevărat, acelora care au tăgăduit niciodată nu le vor sluji averile lor şi nici copiii lor înaintea lui Dumnezeu cu ceva. Iar cei ca aceștia vor fi soţii Focului, ei într-ânsul vor veșnici.
117.Pilda a ceea ce ei cheltuiesc în Viaţa de Acum este asemenea unui vânt cu grindină ce loveşte ogorul oamenilor ce s-au nedreptăţit pe ei înşişi și apoi îl nimicește. Căci nu i-a nedreptăţit Dumnezeu, ci doar ei înşişi s-au nedreptăţit.
118.O, voi, cei ce credeţi! Nu vă luați confidenți de din afara alor vostri! Nu le încercați sminteala! Ei își doresc ceea ce vă sfârșește. Neîndoilenic, este evidentă ura din gurile lor, iar ceea ce ascund piepturile lor este o grozăvie. Desigur, Noi v-am lămurit versetele, de sunteți rezonabili.
119.Aşa sunteţi voi: îi iubiţi, însă ei nu vă iubesc. Și voi credeţi în întreaga Scriptură, iar atunci când ei vă întâlnesc, ei zic: “Noi credem!”, însă, când se retrag, îşi muşcă degetele de furie din pricina voastră. Spune-le: “Pieriți cu turbarea voastră!”. Cu adevărat, Dumnezeu este Ştiutor al lăuntrului piepturilor.
120.Dacă vi se întâmplă un bine, ei se posomorăsc, iar dacă vă loveşte un necaz, se bucură de el. Insă dacă sunteţi fermi şi prevăzători, nu vă va atinge vicleșugul lor deloc. Cu adevărat, Dumnezeu despre ceea ce făptuiesc este Cuprinzător.
121.Iar când ai plecat dis-de-dimineaţă de la ai tăi, ca să stabilești credincioşilor pozițiile de luptă, căci Dumnezeu este Auzitor, Ştiutor,
122.atunci au înclinat două dintre taberele voastre că nu vor reuși, însă Dumnezeu a fost Oblăduitorul lor, al amândurora. Și asupra lui Dumnezeu trebuie să se încredinţeze drept-dredincioșii!
123.Și, într-adevăr, v-a ajutat Dumnezeu cu iluminația Lunii, căci erați înjosiți. Așadar, temeţi-vă de Dumnezeu pentru ca să puteți fi recunoscători!
124.Atunci, tu le-ai spus credincioşilor: “Oare nu vă este îndeajuns că vă întărește Domnul vostru cu trei mii dntre îngerii pogorâtori!?
125.Ba, dacă sunteţi fermi şi vigilenți, iar ei ar năvăli dintr-un zor al lor, în această situație v-ar întări Domnul vostru cu cinci mii de îngeri însemnători.”.
126.Iar ceea ce a făcut Dumnezeu întru acesta a fost decât ca bunăvestire vouă și ca să vă liniștească inimile voastre cu aceasta. Și orice biruință vine numai din apropierea de Dumnezeu, Puternicul, Înţeleptul,
127.ca să-i nimicească pe o parte dintre cei care tăgăduiesc sau să-i potolească pe ei, ca ei să se retragă înfrânţi.
128. Nu există pentru tine vreo obligație, fie că Dumnezeu se întoarce către ei, fie că îi osândeşte, căci, într-adevăr, ei sunt răufăcători.
129.Iar ale lui Dumnezeu sunt cele din ceruri şi de pe pământ. El iartă oricui voieste şi osândeşte pe cine voieşte, căci Dumnezeu este Iertător, Milostiv.
130.O, voi cei ce credeţi! Nu trăiţi din specula cea dublată de mai multe ori, ci temeţi-vă de Dumnezeu pentru ca să puteți fi victorioși!
131.Și temeţi-vă de Focul pregătit tăgăduitorilor!
132.Și daţi ascultare lui Dumnezeu şi mesagerului pentru ca să puteți fi miluiţi!
133.Și grăbiţi-vă către iertarea de la Domnului vostru şi la Grădina cea largă cât cerurile şi pământul, pregătită pentru cei smeriți -
134.aceia care contribuie fie că sunt în îndestulare, fie că sunt în lipsuri, și aceia care-şi stăpânesc mânia, și aceia care le iartă oamenilor, căci Dumnezeu îi iubeşte pe făptuitorii de bine.
135.Și aceia care atunci când au săvârşit o faptă ruşinoasă ori s-au nedreptăţit pe ei înşişi, îşi amintesc de Dumnezeu şi apoi îi cer iertare pentru păcatele lor - căci cine altul iartă păcatele în afară de Dumnezeu!? - și nu stăruie în ceea ce au greșit atunci când conștientizează.
136.Celor ca aceştia - răsplata lor este iertarea de la Domnul lor şi Grădinile care izvorăsc de dedesupt pârâurile. Acolo vor veşnici întru aceasta. Și ce binemeritată răsplata pentru făcătorii de bine!
137.Desigur, trecut-a de mai dinaintea voastră circumstanțe. Deci străbateți pământul şi vedeţi care a fost sfârşitul hulitorilor.
138.Aceasta este o clarificare pentru oameni, cât și o îndrumare și o instruire pentru cei smeriți.
139.Și nu vă pierdeţi firea şi nu vă întristați, căci veţi fi înălţaţi dacă sunteţi credincioşi.
140.Dacă vă lovește o suferință, apoi, cu adevărat, i-a lovit și pe alții o suferință asemănătoare. Căci, asemenea zilelor, noi o alternăm printre oameni, căci așa află Dumnezeu pe aceia care se încred şi îşi ia dintre voi mucenici, căci Dumnezeu nu-i iubeşte răufăcătorii,
141.și pentru ca să curețe Dumnezeu pe aceia care cred și ca să-i nimicească pe tăgăduitori.
142.Sau socotiţi că veţi intra în Rai, fără ca să cunoască Dumnezeu pe aceia care se nevoiesc dintre voi și să-i afle pe cei fermi!?
143.Și, fără îndoială, voi obișnuiți să vă doriţi moartea mai înainte de a o întâlni. Însă, într-adevăr, aţi văzut-o, căci voi sunteți scrutători.
144.Și oare ce este Muhammad decât un mesager!? Adevărat, au mai fost şi înaintea lui mesageri. Oare dacă moare sau este omorât vă veţi întoarce pe călcâie!? Iar oricine se va întoarce pe urmele sale, apoi nu-l păgubeşte pe Dumnezeu cu nimic. Iar Dumnezeu îi răsplăteşte pe cei recunoscători.
145.Și nu este dat sinelui ca să moară decât cu voia lui Dumnezeu decretată precis. Iar oricine vrea răsplata Vieţii lumești - îi dam din ea. Și cine dorește răsplata Vieţii de Apoi - îi vom dărui din ea și vom răsplăti pe cei recunoscători.
146.Deci, câți sunt de-ai profetului!? Să lupte împreună cu el mulțimea celor ce sunt ai Domnului! Deci, să nu slăbească din cauza a ceea ce cade asupra lor pe calea lui Dumnezeu și să nu se îndoiască și nici să nu se dea bătuți, căci Dumnezeu îi iubeşte pe cei fermi.
147.Iar ceea ce obișnuiau să declare ei era decât că spuneau: “Domnul nostru! Iartă-ne nouă păcatele noastre şi necumpătarea din faptele noastre. Și întăreşte-ne nouă picioarele și dăruiește-ne biruință asupra poporului celor tăgăduitori.”.
148.Deci, le-a dat Dumnezeu o răsplată în Viaţa lumească şi cea mai bună răsplată în Viaţa de Apoi, fiindcă Dumnezeu îi iubeşte pe făcătorii de bine.
149.O, voi cei ce credeţi! Dacă dați ascultare acelora care hulesc, ei vă vor întoarce pe urmele voastre, iar apoi veți redeveni pierzători.
150.Dimpotrivă! Dumnezeu este Oblăduitorul vostru, căci El este Cel mai bun Sprijinitor!
151.Noi vom băga groaza în inimile celor care tăgăduiesc, deoarece i-au alăturat lui Dumnezeu ceva asupra căruia n-a fost pogorâtă vreo împuternicire. Iar culcușul lor va fi Focul. Și ce nefericit liman au răufăcătorii!
152.Și, fără îndoială, v-a adeverit vouă Dumnezeu făgăduiala Sa atunci când i-ați dibuit cu îngăduinţa Sa. Asta până atunci când ați abandonat și v-ați certat asupra Poruncii, căci v-ați răzvrătit după ce V-a arătat ceea ce doreaţi: printre voi este și cel care iubește Viaţa lumească, și tot printre voi este și cel care iubește Viaţa de Apoi. După care Dumnezeu v-a abătut la ei ca să vă pună la încercare. Și, fără îndoială, El v-a iertat vouă, căci Dumnezeu este Posesorul Harului de peste drept-credincioşi,
153.Era pe atunci când vă cățărați şi nu vă preocupați de nimeni, iar mesagerul vă striga din urma voastră. Deci, v-a răsplătit amăraciunea cu amărăciune, ca să nu vă mai întristaţi referitor la ceea ce v-a scăpat, căci nu este ceea ce v-a afectat. Iar Dumnezeu este Cunoscător referitor la ceea ce făptuiţi.
154.Așadar, A pogorât asupra voastră tihna după amărăciune. O toropeală a învăluit pe o parte dintre voi, pe când o altă parte realmente s-a îngrijorat asupra ei înșiși, închipuindu-şi despre Dumnezeu dincolo de Adevăr - născociri din ignoranță. Ei zic: “Oare este pentru noi dintre ale porunci vreun lucru!? Spune: “Cu adevărat, Porunca, fiecare lucru din ea, este de la Dumnezeu.”. Ei ascund în sinele lor ceea ce nu îţi arată. Ei mai zic: “Dacă ne-ar fi privit ceva din Poruncă, nu am fi murit aici.” Spune-le: “Chiar de erați la casele voastre, s-ar fi abătut asupra celor cărora le-a fost scris și ar fi murit şi în aşternuturile lor. Și vă pune la încercare Dumnezeu ceea ce se află în piepturile voastre, ca să vă curăţe inimile.”. Iar Dumnezeu este Ştiutor-al-lăuntrului-piepturilor.
155.Într-adevăr, aceștia sunt aceia dintre voi care s-au întors în ziua când s-au întâlnit cele două tabere. Desigur, ceea ce i-a făcut să devieze este Satan prin ceea ce agonisireră. Însă, fără îndoială, a iertat Dumnezeu acelora. Cu adevărat, Dumnezeu este Iertător, Blând.
156.O, voi cei ce credeţi! Nu fiţi asemenea celor care tăgăduiesc și zic despre fraţii lor care au pătimit pe pământ sau au luptat: “Dacă ar fi rămas lângă noi, nu ar fi murit și nu ar fi fost ucişi.”. Să le așeze Dumnezeu remușcare în inimi! Căci Dumnezeu este Cel ce dăruieşte viaţa şi moartea și Dumnezeu cu ceea ce făptuiți este Atot-Văzător.
157.Iar dacă sunteţi ucişi pe calea lui Dumnezeu ori dacă muriţi pe ea, iertarea lui Dumnezeu și şi încuvințarea lui sunt mai bune decât ceea ce adună ei.
158.Căci, dacă muriţi ori dacă sunteţi ucişi, la Dumnezeu veţi fi adunaţi.
159.Deci, referitor la încuviințarea lui Dumnezeu: fii blând cu ei! Căci de ești dur şi aspru la inimă, ei vor pleca din jurul tău. Deci, scuză-i și cere iertare pentru ei! Și consfătuiește-te cu ei asupra Poruncii. Iar atunci când ai luat o hotărâre, apoi încredinţează-te lui Dumnezeu. Într-adevăr, Dumnezeu îi iubeşte pe cei care se încrezători.
160.Dacă vă ajută Dumnezeu, apoi nu vă copleșește pe voi. Iar dacă vă părăseşte, apoi cine acela care v-ar mai putea ajuta în afară de El!? Deci, asupra lui Dumnezeu să vă puneți încredințarea.
161.Căci ce ar avea un profet ca să păcălească!? Iar oricine înșeală va veni cu ceea ce a înșelat la Sorocul Învierii. Atunci va fi recompensat fiece sine cu ceea ce a agonisit și nimeni nu va fi nedreptăţit.
162.Oare este la fel cel care urmărește mulţumirea lui Dumnezeu cu cel care stârneşte mânia lui!? Iar refugiul acestuia va fi Gheena și ce nefericit liman.
163.Ceilalți sunt în ierarhii lângă Dumnezeu, iar Dumnezeu este Văzător a ceea ce făptuiţi.
164.Cu adevărat, a pogorât Dumnezeu harul Său asupra credincioşilor atunci când a ridicat între ei un mesager, de la ei înșiși, care să le recite versetele Sale și să-i curăţe, chiar dacă odinioară au fost într-o rătăcire vădită.
165.Oare nu cumva când vă lovește o nenorocire - de care voi aţi pricinuit altora îndoit - ziceţi: “De unde vine aceasta!?”. Spune-le: “Este de la voi înşivă!". Cu adevărat, Dumnezeu asupra fiecărui lucru este Atotputernic.
166.Iar ceea ce v-a lovit în ziua când cele două tabere s-au întâlnit, a fost cu îngăduinţa lui Dumnezeu, pentru ca să-i cunoască pe credincioşi,
167.și ca să-i cunoască pe făţarnici. Căci li s-a spus: “Înaintaţi! Luptaţi pentru calea lui Dumnezeu!” ori: “Apăraţi-vă!”, ei au zis: “Dacă am şti să luptăm, v-am urma negreşit.”. Ei, în acea zi, au fost mai degrabă spre tagadă decât spre credinţă. Și au zis cu gurile lor ceea ce nu era în piepturile lor. Iar Dumnezeu cunoaşte prea bine ceea ce au ascuns.
168.Aceia care, atunci când s-au așeazat, spun despre fraţii lor: “De ne-ar fi ascultat, ei n-ar fi fost ucişi,” Spune-le: “Apoi, izbăviţi-vă pe voi înşivă de la moarte, dacă spuneţi adevărul!”.
169.Și, să nu-i crezi morţi pe cei care au fost ucişi pentru calea lui Dumnezeu. Dimpotrivă! Ei trăiesc în apropierea Domnului lor, înzestrați,
170.bucurându-se cu ceea ce le-a dăruit Dumnezeu din harul Său și veselindu-se pentru aceia care încă nu s-au alăturat la El, dintre urmași lor, deoarece nu este niciun pericol peste ei, și pentru că nu se vor amărî.
171.Ei se bucură cu bunăvoința de la Dumnezeu și cu Harul Său, pentru că Dumnezeu nu irosește răsplata drept-credincioşilor,
172.acelora care au răspuns lui Dumnezeu şi mesagerului după ce i-a lovit suferința. Pentru aceia care au fost bine făptuitori şi pioși este o răsplată măreață.
173.Aceia cărora le spun semenii : “Într-adevăr, oamenii sigur se adună împotriva voastră. Temeţi-vă de ei!”, însă ei cresc în credință şi spun: “Dumnezeu ne este îndeajuns, căci este Cel mai minunat Oblăduitor!”.
174.Deci, ei se întorc cu bunăvoința de la Dumnezeu și cu Harul, căci nu i-a atins niciun rău. Ei au căutat mulţumirea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este Stăpânul Harului măreț.
175.Cu adevărat lucrul cu care Satan amenință sunt aliații lui. Așadar, să nu vă temeți de ei, ci temeți-vă de Mine, de sunteţi drept-credincioşi!
176.Și să nu te mâhnească aceia care se grăbesc întru tăgadă. Cu adevărat, ei nu afectează pe Dumnezeu cu nimic. Dorește Dumnezeu ca să nu hotărască pentru ei vreo norocire în Viaţa de Apoi, ci, pentru ei, este o osândă cumplită.
177.Cu adevărat, aceia care și-au dat credinţa pe tăgadă nu-L vor păgubi pe Dumnezeu cu ceva, iar pentru ei este o osândă grozavă.
178.Și să nu socoată aceia care tăgăduiesc că dacă-i păsuim este spre binele sinelui lor. Deoarece Noi îi păsuim pentru ca ei să-şi înmulţească păcatul, iar pentru ei este o osândă ruşinoasă.
179.Nu obișnuiește Dumnezeu ca să-i abandoneze pe credincioşi întru ceea ce voi nutriți despre aceasta, decât până când separă răul din bine. Și nu obișnuiește Dumnezeu să vă facă cunoscut vouă despre nevăzut, ci doar alege Dumnezeu dintre mesagerii săi pe cine voieşte. Aşadar credeţi în Dumnezeu şi în mesagerii Săi, fiindcă dacă veţi crede și dacă vă veţi teme, apoi pentru voi va fi o mare răsplată.
180.Și să nu socotească aceia care se zgârcesc cu ceea ce le-a dăruit Dumnezeu din harul Său că aceasta e un bine pentru ei. Dimpotrivă! Este dăunător pentru ei. Vor fi înjugați cu ceea ce au împiedicat întru aceasta la Data Învierii, căci a lui Dumnezeu este moştenirea cerurilor şi a pământului. Iar Dumnezeu despre ceea ce făptuiţi este Cunoscător.
181.Într-adevăr, a auzit Dumnezeu vorba acelora care ziceau: “Fără îndoială, Dumnezeu este sărac, iar noi suntem bogaţi!”. Noi vom însemna ceea ce-au zis, precum şi faptul că i-au ucis pe profeţi fără să aibă vreo îndreptățire. Și le vom spune: “Gustaţi din osânda Pârjolului!
182.Aceasta este pentru ceea ce mâinile voastre au făptuit.”, cât și despre faptul că: “Dumnezeu nu este nedrept cu slujitorii Săi.”.
183.Aceştia au mai zis: “Desigur, Dumnezeu ne-a stabilit nouă ca să nu credem într-un mesager decât dacă vine la noi cu o ispășire, mistuind-o pe ea focului.”. Spune-le: “Cu adevărat, au venit la voi mesageri mai înainte de mine, profeţii au venit cu dovezi vădite şi cu aceea despre care voi vorbiţi. Atunci, de ce i-aţi ucis, dacă sunteți cinstiți!?”.
184.Apoi, dacă te hulesc, fără îndoială, ei i-au hulit și pe mesagerii veniţi mai înaintea ta cu dovezi și cu inscrisuri, şi cu Scriptura iluminării.
185.Fiece sine va gusta moartea, însă, cu adevărat, ceea ce vi se va achita este răsplata voastră, în Ziua Învierii. Apoi, cel care va fi ferit de Foc şi primit în Rai va afla adevărata fericire. Căci ce este Viaţa lumească, decât un aranjament iluzoriu!?
186.Voi toți veți fi puşi la încercare prin bunurile voastre şi prin voi înșivă. Și veți auzi de la cei cărora le-a fost dată Scriptura mai înainte de voi, cât și de la cei care sunt închinători la idoli, multe lucruri care să vă afecteze. Însă dacă veți fi fermi și prevăzători, apoi, fără îndoială, aceasta este soluția Poruncii.
187.Iar atunci când Dumnezeu a făcut legământ cu cei cărora le-a fost dată Scriptura, le-a spus:”Voi să o lămuriţi oamenilor și să nu o ascundeţi!”, însă ei au dosit-o şi au făcut negoț cu ea pe un preţ mărunt. Cumplit este ceea ce au dobândit!
188.Să nu socotească aceia care se bucură pentru ceea ce au obținut. Căci lor le place ca să fie lăudaţi pentru ceea ce n-au făcut. Așadar, să nu creadă că se află la adăpost de pedeapsă, căci pentru ei este o osândă dureroasă.
189.Și, a lui Dumnezeu este împărăţia cerurilor şi a pământului, iar Dumnezeu asupra fiecărui lucru este Atotputernic.
190.Într-adevăr, în crearea cerurilor şi a pământului, în succesiunea nopţii şi a zilei, sunt semne pentru aceia care pricep -
191.aceia care îl amintesc pe Dumnezeu în picioare, stând jos, ori la o parte, şi chibzuiesc asupra creării cerurilor şi a pământului:”Domnul nostru! Tu nu ai creat acestea întru deşărtăciune. Mărire Ţie! Deci, fereşte-ne de osânda Focului.
192.Domnul nostru! Cu adevărat, Tu este Cel care trimiți în Foc. Deci, adeverește că tu îl disprețuiești pe acela(26), cât și orice este pentru cei nedrepţi ca ajutoare!
(26)Satan
193.Domnul nostru, într-adevăr, noi am auzit pe cineva chemându-ne către credinţă, precum că: “Încredeţi-vă în Domnul vostru!”. Așadar, am crezut! Domnul nostru! Deci, iartă-ne nouă păcatele noastre și alungă de la noi relele noastre! Și săvârșește-ne dimpreună cu cei virtuoși!
194.Domnul nostru! Dă-ne nouă ceea ce ne-ai făgăduit prin mesagerii Tăi şi nu ne mâhni în Ziua Învierii! Cu adevărat, Tu nu-ţi încalci făgăduiala.”.
195.Apoi, le-a răspuns acelora Domnul lor: “Eu nu irosesc lucrarea silitorului dintre voi, fie bărbat ori femeie, a unora sau a altora. Deci, acelora care au pribegit și au fost izgoniţi din casele lor, și care au suferit pe Calea Mea, și au luptat şi au fost ucişi, fără îndoială, le voi îndepărta de la ei relele lor. Eu îi voi primi în Grădinile de sub care izvărăsc pârâurile, ca o răsplată de la Dumnezeu. Căci, la Dumnezeu este cea mai bună răsplată!
196.Să nu te păcălească mașinațiunile celor care tăgăduiesc prin țări!
197.O bucurie vremelnică! Apoi, limanul lor va fi Gheena. Și ce cumplit așternut!
198.Pe când cei ei care se tem de Domnul lor - pentru ei sunt grădini care izvorăsc de dedesupt părâurile. Ei vor veşnici întru aceasta - o găzduire din apropierea lui Dumnezeu, iar ceea ce este lângă Dumnezeu este cel mai bine pentru cei virtuoşi.
199. Și, cu adevărat, printre poporul Scripturii este cel ce se încrede Dumnezeu, în ceea ce ţi-a fost pogorât Ţie şi în ceea ce le-a fost pogorât lor. Smeriţi înaintea lui Dumnezeu, ei nu au vândut versetele lui Dumnezeu pe preţ mărunt. Cei precum aceştia, pentru ei este o răsplată în apropierea Domnul lor. Cu adevărat, Dumnezeu este Grabnic la socoteală.
200.O, voi, cei ce credeţi! Fiţi răbdători și fermi! Fiţi hotărâţi! Și temeţi-vă de Dumnezeu pentru ca să puteți fi biruitori!
