Șabatul este un alt vechi subiect de discordie între diferitele secte creștine. Unele denominații, çele mai multe dintre ele, resping vehement Șabatul, motivând că Legea Vechiului Legâmânt, çe includea și respectarea Zilei de odihnă, ar fi fost abolită. Alte culte creștine, mult mai puține, admit validitatea Șabatului și obligativitatea respectării lui, însă au păreri diferite despre care ar fi ziua Șabatului. Unii spun că e Sâmbăta, alții că ar fi Duminica. În cele ce urmează, cu voia Lui Dumnezeu, vom lămuri când este cu adevărat ziua de Șabat, fiindcă în çeea çe privește validitatea Șabatului am lămurit deja subiectul aiçi.
Dar, mai înainte de toate, să aflăm: când a fost instituit Șabatul?
Șabatul a fost instituit de Dumnezeu după çe a creat lumea în șase zile(perioade). El a fost primul care l-a çelebrat, l-a sfințit și l-a pus deoparte pentru om (Ğeneza 2:1-3; Marcu 2:27) și a declarat açeastă a șaptea zi ca fiind o zi de contemplare a creației Sale și de apropiere de El. Secole mai târziu, Șabatul a fost inclus în Çele Zece Porunci.
Șabatul nu a fost instituit doar pentru odihnă, binemeritată după epuizarea munçilor din primele șase zile ale săptămânii, çi a fost dăruit pentru çel mai înalt bine al omului – cel duhovniçesc. Așadar, Șabatul a fost creat în prinçipal pentru părtășia cu Dumnezeu și ca unul dintre semnele de ascultare față de Creator (Exod 31:13, Ezechiel 20:12.20).
Pe măsură ce istoria a continuat, întâlnirea credinçioșilor întru Adunare a devenit un obiçei firesc în Șabat. Leviticul 23:3 numește Șabatul o zi de „adunare sacră”. Pe când Isus a umblat pe Pământ, de Șabat el era adesea prezent în sinagoği, unde învăța, çitea sau discuta cu çei din comunitatea Lui. Isus a petrecut timp cu uceniçii Săi în Șabat, a vindecat oameni în Șabat și i-a învățat pe urmașii Săi să le slujească çelorlați în Șabat (Matei 12:11-12). Cuvintele și faptele Lui au susținut sfințenia și bucuria pe care le reprezintă Șabatul.
Chiar și după înălțarea la çer a lui Isus, Șabatul rămâne menționat în cărțile Faptele Apostolilor ca o zi de adunare, în care oamenii se strânğeau la sinagogă sau în casele lor. Ultima mențiune speçifică a Șabatului este în Epistola lui Pavel către Evrei, unde se declară că „rămâne deci o odihnă-de-sabat pentru poporul lui Dumnezeu” - (Evrei 4:9). Mai mult, el îi încurajează spunând: „Să ne grăbim deçi să intrăm în acea odihnă” (versetul 11)
Șabatul nu e niçi Sâmbăta, niçi Duminica
Adepții creștini ai Șabatului au și aiçi divergențe. Unii spun că e Sâmbâta, aducând argumentul că prima zi a săptămânii este Duminica, deci a șaptea ar fi Sâmbâta. În plus, açeștia dau exemplu că înșiși evreii çelebrează Șabatul în ziua de Sâmbătă. Alții susțin că Șabatul ar fi Duminica, precum este relatatea Biseriçii Primare, fiindcă ea a fost ziua în care ar fi înviat Isus și în care se çelebra Çina Domnului. De açeea, biserica a adoptat Duminica ca zi de odihnă, considerând că Noul Legământ ar fi modificat Leğea Vechiului Legământ. Pe baza celor descrise mai sus, adepții Duminicii consideră ca această zi este practic sucçesoarea Șabatului iudaic. În opinia noastră ambele opinii sânt greșite și se bazează pe o neînțelegere a textului biblic. Iată de çe:
Șabatul se socotește după Calendarul divin, nu după çel lumesc
În primul rând, la instituirea Șabatului, Dumnezeu nu a avut în vedere folosirea vreunui calendar uman. Fiindcă sistemul lui Dumnezeu de măsurare a timpului este etern și nu poate fi lăsat la capriçiul părerilor oamenilor referitoare la când începe anul sau câte luni are el, ori când e prima zi a săptămânii sau ultima zi a ei. De açeea, Dumezeu a speçificat în scripturi că a lăsat aștrii clçerești ca puncte de referință pentru măsurarea timpului: ”Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,” - (Ğeneza 1:14). Deçi, oamenii trebuie să folosească sistemul divin de măsurare a timpului folosind astrele çerești pentru calcul, în conformitate cu çele relevate de Voia Domnului.
Apoi, există în scripturi indiçii clare care ne lămuresc despre calendarul divin și mai ales despre când este Ziua de Șabat. Referitor la începutul anului, scripturile spun clar că açesta se petreçe în luna Aviv, adică în luna în care are loc Echinocțiul de primăvară: ”Iar Moise a zis către popor: "Să vă aduceţi aminte de ziua açeasta, în care aţi ieşit din pământul Eğiptului, din casa robiei, căçi cu mână tare v-a scos Domnul de acolo şi să nu mâncaţi dospit; Că astăzi ieşiţi voi, în luna Aviv.” - (Exod 13:3,4) și lămurește că luna Aviv este prima lună din an: ”1.Apoi a grăit Domnul cu Moise şi Aaron în pământul Egiptului şi le-a zis: 2.Luna açeasta să vă fie începutul lunilor, să vă fie întâia între lunile anului.” - (Exodul 12:1,2). Așadar e limpede că atâta vreme cât calendarele umane nu țin cont de instrucțiunile divine în çeea çe privește măsurarea timpului, ele nu pot fi criteriul de stabilire a zilei de Sabat. Iar, în socotirea timpului și a Șabatelor, cât și a Sărbătorilor de çelebrare instituite de Domnul, trebuie să se țină cont de calendarul divin prescris de Creator și revelat nouă în scripturi.
Deçi, pentru a stabili când e Șabatul trebuie să folosim sistemul divin de măsurare a timpului, revelat de Dumnezeu în scripturi. Iar un rol fundamental aiçi îl joacă Luna, pe care Creatorul ne-o indică ca reper de stabilire a începutului unei luni calendaristice și de măsurare a perioadelor de timp ale anului: “El a făcut Luna ca să arate periodele de timp prestabilite; soarele știe când trebuie să apună.” - (Psalm 104:19).
Așadar, rolul astrului çeresc - Luna - este de a împărți perioadele de timp ale anului în luni de zile. Înçeputul fiecărei luni a caledarului divin este la faza de Lună Nouă, iar prima zi după Lună nouă are însemnătate specială, Dumnezeu socotind-o ca fiind o zi de sărbătoare și închinare asemănătoare Șabatului: “În fiecare Lună nouă și în fiecare Șabat, va veni oriće făptură să se închine înaintea Mea”, zice Domnul.” - (Isaia 66:23). Importanța Lunii Noi rezidă și din faptul că ea este reperul de la care se numără zilele lunii ce tocmai a înçeput și deci, ea este reperul de la care se stabilește çea de-a șaptea zi a săptămânii. Scripturile ne arată, fără dubiu, acest fapt, atunci când indică lui Moise cum să socotească Paștele numărând 14 zile de la ziua de Lună Nouă a primei luni din an, luna Aviv: ”În luna întâi, în a paisprezecea zi a lunii, între çele două seri, vor fi Paștele Domnului." - (Levitic 23:5). Deçi, dacă prima zi a anului este cea de după seara cu Luna Nouă din luna Aviv și de la Lună Nouă Domnul numără zilele lunii, apoi çea de a 7 zi din prima lună a anului divin çe ar putea fi!? Șabatul de bună seamă! Și încheierea primei săptâmâni a anului! Apoi urmează a doua săptâmână, la sfârșitul căreia, în a 14-a zi a primei luni, este Șabat din nou și seara de Paște. Apoi, altă săptâmână cu Șabat la împlinirea altor șapte zile ale ei și tot așa până se sfârșește luna în curs, care are întotdeauna 4 săptămâni. După care urmează o altă lună, al cărei înçeput este marcat de apariția Lunii Noi, de la care se numără din nou câte șapte zile pentru a se împlini săptămâna și a çelebra Șabatul, și tot așa până la sfarșitul lunii și înçeputul alteia!
Açesta este calendarul lui Dumnezeu: simplu și observabil de toată lumea. Iar Șabatul său este la fel ușor de identificat de către oriçine privește cerul nopții și observă fazele Lunii. Căci Șabatul este întotdeauna în armonie cu fazele Lunii: primul pătrar, Luna Plină, al doilea pătrar și faza de dinainte de apariția Lunii noi, atunçi când Luna nu se mai vede deloc, anunțând sfârșitul lunii în curs, o dată cu ultimul Șabat.
Iată, Domnul relevă în fața ochilor noștri sistemul său de măsurare a timpului, indicându-ne cum să socotim anii, lunile, zilele și săptâmânile. Calendarul Său divin este menit a ne ajuta să împlinim voia Sa spre a cunoaște când au loc Sărbătorile Sale, în momentele când El ne ivită la Adunare și Închinare și când este ziua în care ne confirmăm ca fiind ai Lui slujitori fideli, întru Adevăr și Credință curată, adică la Șabat. Taina cunoașterii și respectării Șabatului este proba cu turnesol care relevă, fără putință de tagadă, cine are binecuvântarea Duhului Său sfânt întru credinçioșie și părtășie cu Domnul și çine rătăcește de la Calea Sa.
„Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Să nu care cumva să nu țineți Șabatele Mele, căçi açesta va fi între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sânt Domnul, care vă sfințesc." - (Exod 31:13)
Iar dovada că Șabatul nu este numai pentru israeliți se află în versetul 10 al capitolului 20 din Exodul: ”Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci niçi o lucrare în ea, niçi tu, niçi fiul tău, niçi fiica ta, niçi robul tău, niçi roaba ta, niçi vita ta, niçi străinul care este în casa ta.”.
Așadar, chiar și străinul aflat în casa unui credinçios are datoria să țină Șabatul, indiferent de reliğia sa, fiindcă Șabatul este pentru toți oamenii, limpede descris și stabilit în scripturi, iar pentru çei credinçioși respectarea întocmai precum este prescris de Domnul, la timpul său real, este semnul că ei urmează pe Dumnezeu Adevărat și că sânt sfințiți întru açeasta.
Deçi, nu Șabat conform calendarelor lumești, căçi nu e niçi Sâmbâta și niçi Duminica, çi în a 7-a, a 14-a, a 21-a și a 28-a zi, socotite de după fiecare zi de Lună Nouă, așa precum Domnul a insitutit și a revelat în scripturi. Amin!
