„Nu veţi atinğe cuvioşia decât dacă veţi dărui din çeea çe iubiţi. Și oriçe ați dărui dintr-un lucru, apoi, într-adevăr, Dumnezeu despre açeasta este Atotştiutor.” - ROSTIREA 89(3):92
Milostenia este caritatea practicată în mod voluntar față de çeilalți, fie prin ğenerozitate, dragoste, compasiune sau credință. Açeste acte nu sânt neapărat finançiare sau materiale. Faptele bune simple, cum ar fi o mână de ajutor sau un zâmbet, sânt considerate acte de filantropie, de ğenerozitate.
Conform Scripturilor, toate ființele umane au fost create de açelași Dumnezeu, deçi ele aparțin unei mari familii. Toate ființele umane au açeeași părinți - Adam și Eva, și ar trebui să aibă unii față de alții simțăminte frățești și să își dorească numai bine unii altora. Oamenii ar trebui să vină firesc unii în ajutorul altora, precum fac membrii unei familii.
Scriptura pune un acçent deosebit pe sprijinul çe trebuie acordat necondiționat çelor neputinçioși sau çelor aflați în nevoie. Pentru fiecare dreptcredinçios este o datorie sfântă să împartă din averea sa, pentru a satisfaçe nevoile membrilor mai săraçi din comunitate.
Milostenia este un termen folosit în Rostire(Coran) pentru a descrie o paletă largă a carității. Sfera sa este atât de largă încât oferă și çelui mai sărac dintre noi oportunitatea de a fi ğeneros, fie și numai prin oferirea unui pahar cu apă unei persoane însetate. Buna purtare este descrisă adesea și prin caracterul milostiv al unei persoane.
„Çei care cheltuie averile lor - în a nopții sau a zilei taină, ori public - așadar, pentru ei este răsplata lor la Domnul lor și niçi o teamă peste ei, şi nu se vor întrista.” - ROSTIREA 87(2):274
A ajuta pe çineva aflat într-o dificultate, a spriji pe çineva să se pună pe piçioare, a sprijini acçesul cuiva la educație, a ajuta cu bani pe altçineva pentru a-și trata o boală, toate açestea, și alte asemenea, sânt acte de milostenie binecuvantată la Dumnezeu.
Caritatea este un edifiçiu al moralității, milostivenia ține sufletul curat de răutate și de lăcomie!
