Un alt subiect controversat și îndelung dezbătut în lumea creștină este cel al Leğii Vechiului Testament. Creștinii sânt divizați asupra açestui subiect și dezbat fierbinte, de sute și sute de ani, referitor la validitatea Leğii de dinainte de Isus. Cu toate că, însuși Mesia a declarat fără echivoc că Leğea este validă în continuare – “atâta vreme cât nu vor trece cerul şi pământul.” - (Matei 5:18), foarte mulți creștini, însă, contestă açeasta. Oare de ce!?
Nu ne vom lansa în considerații teoloğice, referitore la grația divină și darul călăuzirii. Însă vom analiza argumentele taberei care conteastă sau interpretează spusele lui Isus contrar spiritului în care Mesia a propovăduit. Așadar, precum Unsul se mărturisește: ”Eu sânt Calea, Adevărul și Viața” - (Ioan14:6), asta însemnând că pentru creștini Isus este Calea către Mântuire, prin Adevăr, către Viața veșnică, și nimeni altçineva. Deçi, creștinii ar trebui să urmeze doar învătăturile lui și nu prediçile altcuiva, mai ales dacă ele intră în contradicție cu Adevărul cristic. Așadar, să vedem și să luăm aminte la çe spune Isus despre Leğe!
În consemnarea lui Matei a çeea çe este numită în mod obişnuit Predica de pe Munte, sânt menţionate açeste cuvinte ale lui Isus: „Să nu credeţi că am venit să stric Leğea sau Prorocii; am venit nu să stric, çi să împlinesc. Căçi adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece çerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Leğe, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile” - (Matei 5.17,18). Mai mult, Isus cuprinde toată Legea în două postulate fundamentale, care cuprind spirtiul și litera leğii, açestea sânt:” “Să iubești pe Domnul Dumnezeul tau cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cuğetul tău.” Açeasta este cea dintâi și çea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: “Să iubești pe aproapele tau ca pe tine însuți.” și lămurește, subliniind că: “În aceste două porunci se cuprinde toată Leğea și Prorocii.” - (Matei 22:37-40)
Dacă este să analizăm versetul de mai sus, vom înțeleğe, în spiritul propovăduirii lui Isus, că el se referă limpede la respectarea poruncilor monoteiste atunçi când vorbește despre dragostea totală față de Dumnezeu, și la respectarea poruncilor care reglementează interacțiunea omului cu sine însuși și cu semenii atunci când se referă la aproapele nostru. Adică, mai pe scurt, Isus sintetizează și confirmă validitatea “Celor zece porunci”, așa cum a facut-o și în Matei (5:17,18). Deçi, pentru orice om de bună credință este limpede că niçi vorbă de abrogarea Legii. Ba, din contra, de confirmarea validității ei.
Atunçi, de unde vine totuși ideea că Isus a abrogat Leğea!? Răspunsul este simplu și dur: dintr-o inimă netaită împrejur și din absența unei intenții sinçere de trăi în Adevăr pe Calea mântuirii. Fiindcă, oare çe este afirmația că "toate păcatele au fost iertate la cruçe și că de acolo înainte nu mai există păcat" și că "omul nu mai are obligația să respecte niçi o leğe și poate să facă oriçe deoarçe păcatele ar fi fost deja iertate, iar acum s-ar afla exclusiv sub duh și nu mai există vină"!? Un astfel de om poate fi sub duh, dar oare sub care duh este açesta, atâta vreme cât face afirmații împotriva cuvântului cristic!? Contestarea porunçilor și fuga de responsabilitatea păzirii lor grăiește ea însăși, fără tăgadă, despre opțiunea pentru libertinaj sau, mai clar spus, despre dorința de a continua cu viața lumească și plăçerile păcatului pretinzând, în açelași timp, că ești rămâi creștin și că împlinești Voia Domnului...
Poveștile despre Noul Legământ în Duh, care ar anula Leğea, arată nu numai o necunoaștere a dogmatici scripturale, dar scot la iveală și intențiile ascunse ale çelor care susțin inexistența vreunei rigori cristice, motivând că totul este iertat aprioric și că omul are doar datoria să încerçe să păcătuiască mai puțin. Iar dacă nu reușește, apoi nu-i niçi o tragedie, fiindcă Dumnezeu iartă orice, nu-i așa!?... Probabil că Necuratul niçi nu și-ar fi dorit o mai bună modalitate de a înșela omenii și de a-i pierde, decât açeastă auto-păcălire çe generează, de fapt, dezlegare la păcătuire și trimite în Iad.
!Adevărul este că çei care susțin mântuirea exclusiv prin har, folosesc și interpretează scrieri din epistole și le opun afirmațiilor lui Mesia, înçercând să răstălmăcească sensul cuvintelor lui Isus referitoare la Leğe!
Pentru a lămuri toate acestea vom explica: Noul Legământ nu este altceva decât înnoirea Vechiului Legământ prin împlinirea Leğii și în Duh, nu numai în faptă. Păcatele iertate la cruçe sânt çele comise de om până la chemarea la credință și nu automat și ulterioarele. Isus a făcut limpede toate açestea cerând celor vindecați să nu mai păcătuiască de acum încolo. Mesia a comunicat clar că a venit nu numai că să-l răscumpere pe om, çi şi că să apere autoritatea şi sfinţenia Leğii lui Dumnezeu, prezentând măreţia şi slava ei înaintea oamenilor. Isus s-a făcut pe sine exemplu al modului în care omul trebuie să împlinească Leğea. De açeea, ca urmaşi ai Săi, creştinii sânt chemaţi să insituie Leğea lui Dumnezeu în viaţa lor, atât în faptă, cât și în duh.
Trăind El însuşi o viaţă de ascultare, izvorâtă din iubire, Hristos a subliniat faptul că urmaşii Săi trebuie să fie păzitori ai poruncilor. Când a fost întrebat despre condiţiile vieţii veşniçe, El a răspuns: „Dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile” - (Mat. 19,17). Şi a rostit şi un avertisment: „Nu oriçine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în împărăţia çerurilor, çi çel çe façe voia Tatălui Meu care este în ceruri.” Așadar, călcătorilor Legii li se va refuza intrarea în împărăţia cerurilor (Mat. 7,21-23).
Deçi, totul este limpede și fără putiință de tăgadă, exprimat în cuvintele Unsului lui Dumnezeu. Apoi, după açestea, în çe altceva mai cred çei care aleg să-l contrazică, făcând tot felul de jonglerii și tumbe speculative cu diferite versete din epistole pe care le interpretează în așa fel încât să zădărnicească Cuvântul limpede și adevărat al lui Dumnezeu exprimat de Mesia!?
Așadar, Legea este validă, fundamentele ei eterne, iar obligația repectării lor de către creștini este lămurită clar de Isus Mesia. Leğea trebuie aplicată atât în litera ei, cât și în spiritul ei(în duh). Deçi, inclusiv în Monoteismul abrahamic, respectarea Șabatului ori Leğea alimentară sânt în vigoare și sânt obligatorii, conform Scripturii și mărturisirii lui Isus Mesia.
Ascultarea Leğii și împlinirea ei este chezășia caracterul creștin autentic, curățit și renăscut ca „prunçi născuţi de curând” şi „schimbaţi în açelaşi chip al Lui” - (1 Petru 2,2; 2 Cor. 3,18).
Scriptura rosteşte o binecuvântare asupra tuturor açelora „care umblă totdeauna după Legea Domnului” - (Ps. 119,1), açelora care îşi găsesc plăcerea „în Legea Domnului” şi care „zi şi noapte cugetă la Legea Lui” - (Ps. 1,2).
Iar binecuvântările ascultării Leğii sânt nenumărate:
(1) înţeleğere şi înţelepciune (Ps.119, 98.99);
(2) paçe (Ps.119,165; Is.48,18);
(3) neprihănire (Deut. 6,25; Is. 48,18);
(4) o viaţă curată şi morală (Prov. 7,1-5);
(5) cunoaşterea adevărului (Ioan 7,17);
(6) ocrotire împotriva bolilor (Ex.15,26);
(7) viaţă lungă (Prov. 3,1.2; 4,10.22)
(8) asigurarea că rugăçiunile vor fi ascultate (1 Ioan 3,22; cf. Ps. 66,18).
Chemându-ne la ascultare, Dumnezeu ne promite binecuvântări abundente (Lev. 26,3-10; Deut. 28,1-12). Atunçi când răspunsul creștinilor este afirmativ, ei devin ai Lui – „o preoţie împărătească, un neam sfânt” - (Ex. 19,5.6; cf. 1 Petru 2,5.9), având întâietate „asupra tuturor neamurilor de pe pământ”, fiind „cap” şi „nu coadă” - (Deut. 28,1.13). Amin!
