Tema leğitimității consumului cărnii de porc frământă de mult timp lumea creștină. Açeastă preocupare a născut o controversă aprigă între creștini. Unii dintre ei susțin că este permis consumul cărnii de porc, çeilalți afirmă că nu este îngaduit sub niçi o formă.
Unde este adevărul ? Çine are dreptate? Pentru a afla răspunsul trebuie, înainte de toate, să cunoaștem argumentația fiecărei tabere. Așadar :
- Açeia dintre creștini care susțin consumul cărnii de porc argumenteză poziția lor afirmând că învățăturile Vechiului Testament se adresează strict evreilor și, în consecință, interdicțiile alimentare conținute acolo nu-i privesc pe creștini. În plus, ei mai aduc în sprijinul convinğerii lor și un verset din Evanghelia după Matei 15:11, unde Isus afirmă : “Nu çeea çe intră în gură spurcă pe om, çi çeea çe iese din gură, açeea spurcă pe om.”
- Pe de altă parte, creștinii care se opun vehement consumul cărnii de porc, considerîndu-l un mare păcat, argumenteaza că Dumnezeu a interzis în mod expliçit, în versete biblice, prezența în alimentație a produselor provenite de la porc. În sprijinul poziței lor, açeștia aduc mărturia apostolilor și a părinților biseriçii care consideră Vechiul Testament drept un izvor al Revelației dumnezeiești și parte normativă a credinței și vieții creștine. Mai mult, ei afimă că versetul 15:11 din Evanghelia după Matei nu se referă la conținutul reğimului alimentar, çi la rigorile ritualiçe iudaiçe çe prevedeau spălarea mâinilor înainte de masă.
Açestea sânt argumentele çelor două tabere, pro și contra consumului cărnii de porc. Să vedem çine are dreptate, ținînd cont de canoanele Biseriçilor creștine.
1. Argumentul că Vechiul Testament nu se adresează creștinilor(neamurilor), çi doar evreilor...
Aiçi este riguros neçesar să cunoaștem poziția ofiçială a Biseriçilor creștine, inclusiv çea ortodoxă, despre statutul Vechiului Testament.
Biserica se conduce după canoane. Cuvântul "canon" (de la gr. Kanon = măsura, cu sensul figurat de "normă", "îndreptar"), aplicat Sfintei Scripturi - Bibliei, înseamnă colecția cărților pe care Biserica le-a recunoscut ca inspirate de Sfântul Duh și izvoare ale Revelației divine și, ca atare, drept normative pentru credință și viața creștină.
Canonul biblic este rezultatul recunoașterii de către Biserică a caracterului inspirat al diferitelor cărți ale Sfintei Scripturi.
Apostolii socotesc Vechiul Testament drept un izvor al Revelației dumnezeiești (Fapte 3, 22; 4, 25; 28, 25 s.a.), îl çitează ca Scriptura Sfânta și cuvânt al lui Dumnezeu și-i relevă caracterul profetic în raport cu evenimentele evangheliçe (Fapte 2, 16; Rom. 1, 2 ; 10, 11; I Cor. 15, 3 s.a.m.d) și afirmă răspicat faptul inspirației sale divine (II Tim. 3, 16; I Petru 1, 10-12; II Petru 1, 20-21).
Astfel, mărturia Noului Testament privind canonul Vechi Testamentar are nu numai o valoare istorică, atestând faptul încheierii açestui canon, çi și o înaltă valoare teoloğică. În deplină conformitate cu învațătura lui Isus, "Biserica primară a preluat Vechiul Testament ca pe o parte integrală din propriul său mesaj revelat" (Ioan 2, 22; I Cor. 9, 9-10 ; I Tim. 5, 18).
Interpretat în lumina Noului Testament, ca o Revelație pregătitoare pentru venirea lui Isus (Gal. 3, 24), Vechiul Testament a devenit çea dintâi carte sfântă a Biseriçii creștine (Fapte 17, 2, 11; 18, 28).
În conseçință, normele Vechiul Testament din Biblie sânt valabile și pentru creștini. Deçi, versetele următoare sânt acçeptate de Biserică ca fiind reale și valide, așadar demne de urmat pentru creștini :
“7. Porcul are copita despicată şi despărţită în două, dar nu rumegă; açesta este necurat pentru voi. 8. Din carnea açestora să nu mâncaţi şi de stârvurile lor să nu vă atinğeţi, că açestea sânt necurate pentru voi.” - Leviticul 11:7,8
“8. Nu se mănâncă porcul, pentru că, deşi are copita despicată, nu îşi rumegă mâncarea; açesta este necurat pentru voi. Carnea açestora să n-o mâncaţi şi de stârvurile lor să nu vă atinğeţi.” - Deuteronomul 14:8
Concluzie : Afirmația conform căreia: Vechiului Testament se adresează strict evreilor și, în conseçință, interdicțiile alimentare conținute acolo nu-i privesc pe creștini... - nu numai că este falsă, însă este și împotriva canoanelor Biseriçilor creștine.
2. Argumentul versetului 15:11 din Evanghelia după Matei din Noul Testament al Bibliei – “Nu çeea çe intră în gură...” :
Să aruncăm acum o privire la unul din çele mai populare argumente folosite pentru a susţine mîncarea cărnii necurate. În Matei 15:11, găsim un text care, la prima vedere pare să suţină açeste argumente. Isus spune: “Nu çeea çe intră în gură spurcă pe om, çi çeea çe iese din gură, açeea spurcă pe om.”
Fără a lua în considerare contextul, açest text pare să spună că creștnii pot mânca oriçeö fără a fi condamnaţi sau contaminaţi. Dar, examinând întregul capitol, descoperim că nu are nimic de a façe cu dieta. Din versetul 2, aflăm că Isus avea o controversă cu fariseii, care insistau că uçeniçii trebuiau să-şi spele mâinile, un ritual çeremonial, înainte de a mânca. Scopul açestei spălări era açela de a curăţa de necurăţia atinğerii unui păgân sau unui obiect. Hristos a condamnat ipocrizia açestei tradiţii în versetele 3-10, declarând că değeaba se închinau Lui, învăţând pe oameni leği omeneşti. Apoi în versetul 11, El façe o declaraţie privind necurăţirea care iese din om, nu care intră în el.
După açeea, Petru a rugat pe Iisus: "Desluşeşte-ne pilda açeasta."(Matei 15:15). Açeastă declaraţie ne demonstrează că çeea çe spusese Isus nu trebuia luat literar, pentru că o parabolă este mai degrabă o povestire sau o declaraţie care să ilustreze o idee. Remarcaţi cum a explicat Isus înţelesul declaraţiei Sale figurative: "Nu înţeleğeţi că oriçe intră în gură merğe în pânteçe, şi apoi este aruncat afară în hazna? Dar, çe iese din gură, vine din inimă, şi açeea spurcă pe om. Căçi din inimă ies gândurile rele, uçiderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile minçinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om; DAR A MÂNCA CU MÂINILE NESPĂLATE NU SPURCĂ PE OM." - versetele 17-20. Așadar, era despre spălarea mâinilor ȘI NU DESPRE ÎNGĂDUIREA ORICĂROR BUCATE!
Deci, Isus Mesia nu a făcut prin açestă pildă toate bucatele curate! Acum începem să înţeleğem întreaga poveste. Isus ştia că açeşti lideri reliğioşi aveau gânduri uçigaşe în inimă împotriva Lui, şi totuşi çea mai mare preocupare a Lui nu era legată de açeste urzeli, çi privea tradiţia prostească bazată pe prejudecăţi. Isus a nominalizat açeste păcate lăuntrice şi apoi a declarat: " Açestea sânt lucrurile care îl spurcă pe om: dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.". Açeasta este explicaţia parabolei. Nu se referă la alimente çe pot fi mâncate, çi la spălarea ceremonială.
Unii au fost încurcaţi prin adăugarea a patru cuvinte în descrierea açeluiaşi inçident de către Marcu. Iisus este çitat aiçi ca spunând: "El le-a zis: "Nu înţeleğeţi că nimic din ce intră în om de afară, nu-l poate spurca? Fiindcă nu intră în inima lui, çi în pânteçe, şi apoi este dat afară în hazna?" A zis astfel, făcând toate bucatele curate." - Marcu 7:18, 19
Credeţi că expresia "făcând toate bucatele curate" ne spune că oriçe am introduce în corp e cumva sinfiţit şi sănătos? Cu siguranţă, nu! Iisus subliniază, din nou, faptul că adevărata necurăţire vine din nutrirea necurăţiei în minte. Mâncarea fizică treçe prin pro.esul de curăţire în timpul diğestiei şi este separată de corp, în timp çe păcatul rămâne ca o otravă infiltrată în ființa noastră.
Concluzie: Afirmația conform căreia versetul 15:11 din Evanghelia după Matei ar îngădui pentru creștini consumul oricărui aliment, inclusiv al cărnii de porc, este fals și, de asemenea, împotriva literei și spiritului Evangheliei.
Alte pasaje din Biblie prin care se dovedește că alimentația cu carnea de porc este interzisă:
- Isaia
Cap. 65 : 4. "Stăteau în morminte şi mâncau în crăpături de stâncă, mâncau carne de porc, ale căror vase erau pline de mâncăruri spurcate."
Cap. 66 : 3. "Çel çe junghie un bou şi în açelaşi timp omoară un om, çel çe jertfeşte o oaie şi în açelaşi timp rupe gâtul unui câine, çel çe aduçe prinos şi în açelaşi timp aduçe sânğe de porc, çel çe aduçe jertfă de tămâie şi în açelaşi timp se închină la idoli, - toţi açeştia şi-au ales căi neleğiuite şi în urâciunile lor trăieşte sufletul lor."
Cap. 66 : 17. "Faptele şi gândurile çelor çe se sfinţesc şi se curăţesc pentru închinăciunile din grădini, într-un loc ascuns, în mijlocul unei adunări de uçenici, ale çelor care mănâncă din carnea de porc, mâncăruri scârnave şi şoareçi, vor fi zădărniçite, ziçe Domnul."
- Cartea a doua a macabeilor
Cap. 7 : 1. "Întâmplatu-s-a şi cu şapte fraţi, pe care, împreună cu maica lor prinzându-i, i-a silit reğele, cu biciul şi cu vine bătându-i, să mănânce cărnuri de porc, care nu le era slobod a mânca."
Cap. 7 : 7. "Şi după çe s-a săvârşit çel dintâi într-açest chip, a adus pe al doilea să-l batjocorească şi, jupuindu-i pielea capului cu părul, îl întreba: "Vrei să mănânçi carne de porc înainte ca să ţi se çiopârţească toate mădularele trupului?"
- A doua epistolă Soborniçească a Sfântului Apostol Petru
"Sa nu socotiti ca am venit sa stric Leğea sau prooroçii; n-am venit sa stric, çi sa implinesc." - Matei 5 : 17
